5,266 matches
-
spre suflet.// Cuvântul și-a făcut casă. Se trezește dimineața,/ ia ceașca de cafea o dată cu sentimentele,/ își face apoi treabă în oraș unde vinde și cumpără,/ se întoarce acasă pe strada din nord/ și privește după ana, încercând să-i ghicească formele.// Iar seara, citește un ziar uriaș/ cu pagini galbene/ și se gândește la trădarea cuvintelor". Să rețin, în fine, una dintre cele mai originale, temerare, dar și mai sensibile definiții ale poeziei, cea dintr-o surprinzătoare ars poetica inclusă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reușește niciodată să descrie femeile "misterioase"; "ele pot apărea numai la începutul românului ca fiind ciudate, enigmatice; însă, daca nu cumva povestea rămâne neterminata, sfârșesc prin a-și descoperi secretul și atunci devin personaje coerențe și translucide. (...) niciodată nu poți ghici cum se vor purta, dejoacă orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor sunt dezvăluite cititorilor, ele apar ca niște simple mecanisme; (...) oricât de abila ar fi intrigă, există întotdeauna o cheie și n-ar putea fi altfel, chiar dacă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ar putea, autoritățile au arătat puțină hotărîre de a lua deciziile dificile care erau necesare. În al treilea rînd, contextul regional și global au făcut lucrurile chiar mai dificile pentru această țară". Despre ce țară credeți că este vorba? Ați ghicit, despre Argentina anului 2000, dar nu e așa că ni se aplică perfect și nouă? Și știți ce s-a întîmplat în Argentina anului următor... E pentru prima dată în perioada de după al Doilea Război Mondial cînd lumea pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
reuniți, ca și eroii romanului lui Lodge, tot de o moarte (Marcos, ajuns pictor celebru, dar instabil emoțional, se sinucide!). Jose și Jaime suferă deasupra sicriului său, exprimîndu-și neputința de escaladare a circuitelor închise, imuabile, ale existenței. Dincolo de împietrirea lor, ghicim, ultimativ, resemnarea a mii de generații din trecut în fața singurei certitudini dăruite nouă în această lume aceea că, odată, vom dispărea. "Castelele de carton" ale persona jelor nu au fost astfel decît o luptă donquijotescă, ridicolă (deși eroică în intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."( Continuare). De asemenea, tot acum "registrul stilistic se schimbă, vocea lirică fiind acum preocupată de stabilirea unei legături cu divinitatea"139: "E atât de greu să ghiciți?/ După numărul de frunze căzute/ Nu vă dați seama?/ Nici după foșnetul de ziar/ Al morilor?// Nici după aceste pietre,/ Gata să mă urmeze prin văzduh/ Vâjâind?/ Nu bănuiți dup ochii mei/ semănând atât de tare cu Ochiul,/ După mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Criticul care discredita formulele autobiografice n-a vrut să facă literatură din propria viață, precum înaintașii Maiorescu și Ibrăileanu ori contemporanul Lovinescu, apărând indirect demnitatea intimității (cu toate că în minimonografiile incluse în istorie face caz "literar" de intimitatea altora) în fond, ghicim o nerostită nemulțumire cu privire la propria viață. Cum confiscarea criticului de către puterea comunistă a devenit un subiect fierbinte al anilor postdecembriști, autoarea propune o ieșire din maniheismul simplist de tipul intelectual vândut-intelectual victimă. Autoficțiunile călinesciene nu coincid obligatoriu cu realitatea biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
această cină la Paris. Stăpîna casei m-a întîmpinat cu amabilitate: "Ați ajuns primul". Sosisem la timp, adică prea devreme pentru parizienii autentici. Ocupată cu ultimele pregătiri pentru cină, s-a scuzat, lăsîndu-mă în pragul salonului. Abia intrat, mă revăd ghicind înăuntru o prezență umană și, gata să îndeplinesc automat un ritual elementarun salutrămîn fără grai. În lumea noastră, ca să saluți pe cineva e nevoie ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta? După ce descoperă munca, lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent simte, ghicește în el niște posibile: "Știu că aș putea fi un cu totul alt om." Dar e ca și cum ar fi prizonierul unei teribile temnițe: bariere invizibile pun stavilă posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dintre cele două fete dispărute. A apărut o răscruce. Ea schimbă cu totul cursul anchetei și fără ca ei s-o știe încă, viața mai multor oameni. Romanul lui Arthur Upfield 35, Crimă la înălțime, este povestea unui om care simte, ghicește, reușește să vadă cît de oarbă poate fi o lume datorită imposibilului pe care și l-a creat. Polițistul este convins că cei interogați au răspuns cu sinceritate: n-au văzut să treacă mașini, nici cît fetele au stat la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lui o privire realistă. O examinează pe tînăra așezată în fața lui într-un mod realist. Deodată, totul basculează, privirea lui se transformă, se schimbă natura raportului său cu realitatea cu firul de mătase purtat de străină: "Mai mult decît atît, ghicesc amorurile, tainele și sufletul tuturor acelora care au lucrat pentru ca femeia care se află în acest tramvai în fața mea să poarte în jurul gîtului său de muritoare, șerpuitoarea banalitate a unui fir de mătase verde închis, ieșit în relief pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de situațiile de maximă incertitudine mai mult decât perspectiva foarte confortabilă de a-l vedea câștigând pe candidatul nostru favorit. Asta arată și următorul experiment: În acest experiment, voluntarii trebuiau să tragă o carte dintr-un pachet și apoi să ghicească dacă următoarea carte va avea o valoare superioară (sau inferioară) celei pe care o aveau în mână. Dacă predicția le era confirmată primeau o recompensă financiară, însă dacă se înșelau, nu primeau nici o recompensă. În acest joc jucătorii se confruntau
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acea cină la Paris. Stăpîna casei m-a întimpinat cu amabilitate: "Ați ajuns primul." Sosisem la timp, adică prea devreme pentru parizienii autentici. Ocupată cu ultimele pregătiri pentru cină, s-a scuzat, lăsîndu-mă în pragul salonului. Abia intrat, mă revăd ghicind înăuntru o prezentă umană și, gata să îndeplinesc automat un ritual elementar un salut rămîn fără grai. În lumea noastră, ca să saluți pe cineva, e nevoie ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
oricui la salut, necăsătorit, adică văduv... Oare cine îi spală cămășile acelea mereu albe? Și-l imagina pe tovarășul Lascu și pe urmă-și spunea că e nebună că a putut visa la așa ceva. Dacă un vrăjitor ar fi putut ghici la ce s-a gândit ea, Magdalena ar fi murit pe loc de rușine... Și, totuși, gândindu-se la tovarășul Lascu, după atâtea luni de singurătate, se simțea fericită.) Pregătirile pentru audiență îi umpleau tot timpul: și când spăla copiii
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p'ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie." Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu' dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa, p-ormă s-au certat și s-au bătut
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
67. Finalul emană o teroare suficient de rafinată: ajuns în preajma unui șantier de construcții, cuplul descoperă că "soarele se strecura pe asfalt, ciopârțind în bucăți viața de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu din înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un țipăt înfiorător și un horcăit care venea din jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devine tot mai amenințătoare. Relațiile crizelor cu natura sunt amendate cu deturnările noilor gnostici prin revelațiile lor, ale neo-frenologilor, ale magnetofililor mesmeriști resorbiți de "naturism" ori ale teosofilor secolului al XVIII-lea (7, v. 4, p. 10). Este greu să ghicești ce se ascunde sub chipurile unor vrăjitoare semețe și dubioase de astăzi sau ale micilor tehno-planetari care ne asigură că în curând Luna, apoi Marte vor fi teraformate și locuite de perechi, ca în arca biblică a lui Noe, apoi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lămuririle mai analitice pentru ca problema să se definească într-un enunț cât mai clar. Urmează ordonarea informațiilor caracteristice și avansarea de soluții ipotetice, simultan cu restructurarea datelor acumulate. Secvența operațională se desfășoară atât prin deducții, cât și prin euristica lui "ghicește și verifică" sau prin "raționament retroductiv". Soluția se poate căuta și cu un model ce apelează la simbolizări și alte procedee figurative folosite prin metoda încercărilor și erorilor. O regulă a acestei secvențe poate fi împletirea fermității cu toleranța la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce constituie simbolul: a evoca puțin câte puțin un obiect pentru a arăta o stare de spirit, sau, invers, a alege un obiect și a degaja
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri sculptori talentați, dizolvă linia și forma care ar trebui să fie clare prima condițiune a plasticei -, într-o atmosferă pe care o ghicești ca un val transparent, care ar înfășura modelele sale. E din această cauză, prea moale, prea pictural. Nuanțează prea fin lucrurile și nu stilizează deloc nici forma nici expresia 313. La rândul său, T. Burcă este "prea pictural" și "Destramă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru Clara B, pentru versiunea germană, au venit ei cu un actor pentru voice over, pe care nu l-am ales eu. Am lucrat cu el, dar era opțiunea lor. Probabil că se gândeau la piața lor. Să spui că ghicești sau că știi ce vrea publicul, întotdeauna este relativ. Ați făcut filme cu personaje; cum v-ați apropiat de ele, cum ați lucrat cu acești oameni? Le-ați explicat intențiile dumneavoastră? Rareori filmez oameni la prima vedere. Mă întâlnesc cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
contabilul șef: „...prin Decretele-Lege promulgate și în urma Ordinului Ministerului (probabil, al cultelor, n.n.) de către Primărie s’a predat toate bunurile lăsate de legatari pentru a fi administrate de Primărie, Eforiei Sanitare a Spitalului comunei Huși”. Finalul acestui document poate fi ghicit cu ușurință. Iată-l: „...Primăria Huși nu mai are nici un angajament față de această Biserică, urmând a se adresa Eforiei Huși”. Pe 21 noiembrie 1941, șeful poliției, I. Balea, trimitea primarului „nota informativă confidențială”, cu nr.8845, în care îi aducea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și cetățene sovietice care se încadrează în dispozițiunile de repatriere (subl.ns.) Stop. Prezentul Ordin este strict confidențial și va fi transmis verbal (subl.ns.) primăriilor din județ”. Ce s-a întâmplat cu „repatriații sovietici”, nu este prea greu de ghicit dar, în mod concret s-ar putea ocupa de soarta lor adevărații istorici din Republica Moldova, câți vor mai fi rămas. Încă de la început trebuie să specificăm faptul că acest articol se referă strict la teritoriul județului Vaslui de dinainte de 1950
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
atunci când mă apucam să scriu, rezultatul era o piesă tristă" Mi s-a părut, citind prozele dumneavoastră, că sunt decupaje din realitate. Cum procedați de fapt? Luați faptul real și-l îmbrăcați prozaic? Nu. Cred că primul care m-a ghicit a fost Val Condurache. La început, el a crezut ca și matale că preiau întâmplări din realitate și le pun pe hârtie. Sigur, unele proze pleacă de la realitate, dar dacă am compara lucrul real cu ceea ce scriu eu, am observa
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
puneți urechea să vă lămuriți. Așa era cum spusese fata din casă. În lipsa cheii, care se găsea la Mateiu, ușa a fost forțată de un lăcătuș. În garaj a fost găsită o femeie bătrână, uitată de Mateiu. Vă las să ghiciți cine era. Peste câțiva ani, Mateiu se însoară cu stăpâna moșiei Sion, unde se și instalează, după expirarea contractului de arendă. Peste câtva timp îi spune soției: Dragă Marico, uite ce te rog... Îi port de grijă unei bătrâne, care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]