4,229 matches
-
și nu mai știau de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și uscată pe care atârna rochia. O privea cu îndrăzneală drept în ochii osteniți și spunea: - Când te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi de mine... - Nu râd, mînca-ți-aș ocarina! Câțiva meseriași băteau cu conferi și deasupra lor căzu o ploaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana și avea o privire sfârșită, rugătoare. Chirică ținea la al lui ca la un copil. Încă la cârciumă mai glumea cu Spiridon: "Ehe, Spiridoane, păi al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în curte? Da de unde! Ăsta nu-i stăpînu meu, zice, și mă latră. Păi stăpînu meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele goală? - Sîntem! Râdea Paraschiv, râdea Sandu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sufletul ușurat se apucară de treabă. Cânta ăl bătrân și freca ferestrele, lună le-a făcut. 244 - Cum scap de-aici, spunea, drept în Gălăgie merg, îmi iau un costum de țoale și m-astîmpăr... Mi-ajunge. - Pe osul tău? glumea cel tânăr. - Pe osul meu! Păi câtă bătaie am luat noi, oi spune și la morți... Numai că au trecut trei zile, și tot în beci îi țineau. Într-o seară, pe la opt, ușa de tablă s-a deschis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colț. I-au dat jos într-o curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din care-i turnă în căușul palmelor. Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare la părinți, abia o scăpau vecinii de sub picioarele lor. Nu glumeau lucrătorii! Degeaba voiau să le crească în frica lui Dumnezeu. Ei, toată ziua la muncă, de unde să aibă și grija copiilor? Și apoi trăiau laolaltă! De la șapte ani, zidarii își luau băieții la meserie. - Pe al meu nu-l fac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să zărească șanțul fortului și grăbiră într-acolo, părăsind drumul ca să scurteze. Vântul se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Alege morcovii, să nu care cumva să ne dea ceva mai bun... Văduva, cu poala plină, trecea pragul, potolindu-le: - Ho, nesătulelor, ho, că v-am adus... Și le împărțea morcovii reci și proaspeți. Tinca se uita la al ei, glumea cu celelalte, ca între bătrâni, despre sculele bărbaților morți și se apuca să ronțăie. Îi da mâna, că mai avea câțiva dinți, dar ce te faci cu celelalte, știrbe toate! Mița cerea un cuțit și se apuca să-și curețe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică privirile din foi, dar nu era decât Steve, directorul de scenă al teatrului Cross, un tip mare, bine făcut, cu care nu e de glumit, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare, care dădu buzna cu aerul unuia care e mai ocupat decât noi toți la un loc. Hugo, în rol dublu, ca Tezeu, regele Atenei, și Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu mai avem decât câteva săptămâni. Dar dacă aflu că vreunul dintre voi - oricare - s-a ținut de glume proaste, cum ar fi să-i sune pe oameni ca să anuleze repetițiile, persoana respectivă iese din spectacol în acel moment. Nu glumesc. Bun, hai! Bătu din palme. Statuetele muzicale se animară rapid și o zbughiră în diferite direcții, cu capul între umeri, ca și cum s-ar fi ferit de vreo lovitură. Am reflectat la puterea pe care o are atunci când se enervează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile. L-am privit în ochi: nu glumea. Vrei să vii cu mine? Mi-a trebuit mult curaj ca să zic nu. — Cu atât mai bine, spuse Harun. Am să mă duc singur. Dar să fii aici la începutul după-amiezei, exact în locul ăsta. A doua zi, cerul era întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putea totuși să aibă o familie și o viață. —Ai terminat, Brett? Dar tu, Kathy? Sunt multe de notat. — Țineți minte, nu totul este o limită. Trebuie să fiți selectivi. Bine, Kathy. Spune-ne cele trei limite ale tale. —Trei? Glumești? —Selectiv. Vă reamintesc. —Bine. Kathy se apucă să roadă capătul creionului, apoi își dădu seama că nu e un pix și-l scoase din gură. Pensie alimentară. Copiii mei trebuie să aibă o siguranță financiară. —OK. —Și casa. Casa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alte rahaturi dintr-astea. —Ești doctor? Poți să spui și așa. Încerc să salvez vieți. Maggie simțea cum i se încordau mușchii. — Și acum ți-e greu să te obișnuiești cu faptul că te-ai întors acasă. —Acasă! Cred că glumești. Nu mai știu ce înseamnă acasă. Nu sunt din DC. Dar n-am mai locuit în orașul în care m-am născut de aproape douăzeci de ani. Sunt permanent pe drum, în avioane, în camere de hotel, dormind pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a intrat în calculator a fost destul de priceput încât să nu lase urme, fie că, pur și simplu, bătrânul evita să folosească poșta electronică pentru comunicările importante. —Ești sigur că tatăl tău folosea e-mailul? Adică dacă-l folosea cum trebuie. —Glumești? Tot timpul. Așa cum am spus, pentru un bărbat de vârsta lui era foarte modern. Tatăl meu era un militant. Genul ăsta de oameni trăiesc pe internet. Asta îi dădu o idee. Închise e-mailul și căută browser-ul. Îl deschise și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era decât jumătate de întâlnire. Era prezent șeful gărzii prezidențiale, împreună cu șefii altor trei servicii de securitate. Dar liderii aripii militare a Hamasului nu se aflau aici, nici cei ai poliției din Gaza. Dacă acesta era un guvern de uniune, glumise în acea dimineață cu soția sa, atunci nu i-ar plăcea deloc să vadă un guvern al dezbinării. În închisoare a făcut planuri și strategii în vederea acestui eveniment vreme de ani întregi. A anticipat toate mișcările israeliene și a pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
regiune, atunci regiunea va fi nevoită să-l suprime pentru totdeauna. Să elimine acest cancer, a zis el. Washingtonul a declarat că utilizarea armelor nucleare împotriva Israelului va fi pedepsită, cum se spune, „pe măsură“? Iisuse. Miller și ceilalți nu glumeau. Lumea chiar era cu ochii pe ei; un eșec în Ierusalim ar declanșa o catastrofă geopolitică. Apoi, printre bolboroselile ebraice, auzi două cuvinte cunoscute, neașteptate. Uri, întrebă ea. Ce s-a întâmplat? Ridică mână ca să o facă să tacă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intră ca fiind eu... apropo, trebuie să vorbim despre aniversarea de 70 de ani a tatei. Îmi închipui ceva major, știi tu, să-i ducem pe el și pe mama cu avionul la Vegas, stripperi și tot tacâmul. Ce zici? Glumesc și eu, xx L Sora ei încheiase cu o „față zâmbitoare“ care, în clipa asta, o făcu pe Maggie să zâmbească. Următorul era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor informații de la echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
este piața Zidului de Vest. Vizitatorii cu stimulatoare cardiace trebuie să informeze personalul de securitate... Exista un detector de metale precum cele de la aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată, în pantă, plină de oameni și având la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Știa la fel de bine ca ea ce greșeală făcuse trădându-și necesitatea. —O, haide, Maggie. Să nu mai pierdem timpul. Avem treabă. Nu știu dacă îți vine să crezi, dar avem un proces de pace de salvat. De parcă ți-ar păsa. —Glumești? Glumești, ce naiba? Zâmbetul îi dispăruse acum. Ce crezi că făceam aici. Toată operațiunea avea ca scop salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fel de bine ca ea ce greșeală făcuse trădându-și necesitatea. —O, haide, Maggie. Să nu mai pierdem timpul. Avem treabă. Nu știu dacă îți vine să crezi, dar avem un proces de pace de salvat. De parcă ți-ar păsa. —Glumești? Glumești, ce naiba? Zâmbetul îi dispăruse acum. Ce crezi că făceam aici. Toată operațiunea avea ca scop salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Într-o sfidare a regulilor jocului: personajul meu, În loc să moară În primul capitol, Învia! Nasol... 2 - Fă-te comod, te rog, și ia loc. De-o vecie te-aștept; cît mai aveai de gând să Întârzii? L-am privit surprins: glumea? Își bătea joc de mine? Judecând după fizionomie, nu s-ar fi zis. Adam Adam era așezat Într-un fotoliu larg și mă privea cu o curiozitate calmă, decentă, aproape științifică. Nu se ridicase când am intrat, dar mă așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a comunicării din Olanda și ne-am temut că se va produce o catastrofă. Deja, la Amsterdam lăsaserati impresia că știți prea multe. Dacă acum știați și mai multe? Nu puteam risca, există pe lume lucruri cu care nu se glumește. N-aș vrea să par nici cinic, nici brutal, drept care vă rog să luați ceea ce o să vă spun acum ca pe o formă de franchețe, atât: Înlăturarea dumneavoastră devenise cvasi-inevitabilă. Călătoria la Paris ar fi urmat să fie ultima din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]