4,147 matches
-
de pagini, a căror reprezentare vizuală o am vie în minte și azi, astfel cum le așternea cu scrisul său miniatural-caligrafic, încheind perfect conturul literelor subțiri. Era prietenos cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica impecabilă și implacabilă. Viața era în acei ani cum era, posomorâtă, cenușie, neoferind trăitorilor în acel orizont motive prea multe de bună-dispoziție. Adeseori ni le inventam. Venind vorba
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în doi peri ale profesorului Ciuntu, ba le-au mai și sporit, inventând altele în spiritul lui, înche gându se și astfel o legendă. Elev și eu al Liceului „Bălcescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sorți a șaisprezecimilor competiției nu a fost una foarte prietenoasă cu echipa băcăuană, sorții scoțându-i ca adversară în șaisprezecimi echipa campioană a Germaniei, Rote Raben Vilsbiburg, primul meci urmând să aibă loc la Bacău, în intervalul 7-9 decembrie. , a glumit antrenorul Științei, Florin Grapă. Referindu-se la viitoarea adversară a echipei sale, antrenorul băcăuan a spus: Rote Raben Vilsbiburg nu s-a înscris în Liga Campioanelor din motive financiare. De altfel, pe site-ul clubului german, managerul echipei își făcea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cât și psihic. Băieții mai sunt puțin apăsați, fiindcă nu putem da ușor la spate incertitudinile și momentul actual, dar ei trebuie să se gândească doar la joc, iar ce se întâmplă în afară e problema mea. Rep.: Managerul belgienilor glumea aseară că întotdeauna trebuie să existe speranță. G.A.: Dacă au cheltuit niște bani să ajungă până în România, nu cred că au venit să facă turism, dar cu siguranță nu le vom oferi vreo șansă. Luc Boiten (antrenor Initia Hasselt
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
foarte simpatic tuturor. El avea obiceiul să numească pe tinerii ușuratici și fără ocupațiune, chirapleși, adecă pierde-vară, cum am zice noi. Vodă Cuza, înainte de a se alege Domn, era și el un fel de pierde-vară și-i plăcea mult să glumească și să petreacă cu Balica. Într-o zi, după înscăunarea sa, Vodă Cuza îl întâlni pe stradă și-i adresă următoarea întrebare: Bună ziua, moș Balica, ce-ți mai fac chirapleșii? Rău fac, Măria Ta, răspunse Balica, a lipsit unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe la orele 10 mă pregăteam să plec la Curte, când un servitor îmi spuse: Cucoane, nu-i chip să străbați până la Palat. În dreptul caselor Roznovanu sunt adunați o mulțime de oameni care se bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în județul Suceava și, aș putea zice, în toată Moldova? Era unul dintre cei mai de frunte ținutași suceveni. Mic de trup, neastâmpărat, sprinten, în continuă vibrare ca argintul viu, dânsul se distingea prin un humor, un dar de a glumi, de a povesti, care dădeau mult farmec societăței lui. E destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevărat sens al cuvântului. Aveam acolo o biocenoză, adică o asociație de organisme ce populează un areal dat, al cărei lanț trofic Începe cu alge, ca producători primari, pentru a sfârși cu organisme superioare, inclusiv șerpi și broaște; iar cum glumesc uneori, vor apărea desigur și cocostârci. Această biocenoză n’a putut fi eliminată decât acționând asupra producătorului primar, inducând astfel Înfometarea Întregii biocenoze. Orice altă acțiune, adresată global biocenozei, a avut doar un succes parțial; biocenoza suferă schimbări calitative, la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă și să mănânc corcoase din prun împreună cu vara mea. Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la orele 19, la Stăuceni. După o seară de bună dispoziție, măicuța a putut să coboare singură din pat, a mers până la fereastra camerei să poată privi afară, să vadă ce schimbări a mai făcut fiul ei prin jurul casei. A glumit, era bucuroasă că, în sfârșit, este în mijlocul celor dragi. Starea aceasta de bine n-a durat mult, începând din a doua zi s-a degradat continuu. Măicuța l-a rugat pe Iurie să meargă până la Taxobeni și să-i aducă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
toți care veneau să-l vadă aveau emoții foarte mari. Surpriza a fost enormă, pentru toți cei care ne-am întîlnit, în acele prime clipe de libertate, cu eroul neamului nostru. Am întâlnit cu toții un om puternic, stăpân pe el, glumea, zâmbea. Un adevărat erou! Duminică, 6 mai 2001, Ilie Ilașcu a dorit să fie o zi cu familia, avea acest drept după 9 ani de zile. Dorința n-a putut fi respectată, din cauza numărului mare de ziariști, rude, prieteni, oameni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să vadă cine se încumetă să-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viață și de moarte. Puteam să fiu directorul televiziunii, dar am ales: anonim și nepătat.“ „Auzi, mă, Mișule - zice un invitat, care, după felul tărăgănat în care i se adresează, pare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ăla care a ajuns jumătăți la spital, ai terminat-o atât de scurt, că nici nu mai era nevoie de geamantan ca să se ducă la vale, pe Dâmbovița.“ „Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că chiar mă supăr. Glumești o dată, glumești de două ori, dar dac-o ții întruna cu asta înseamnă că tu crezi ce zice gura lumii.“ „Nu prea contează ce cred eu - îl domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a ajuns jumătăți la spital, ai terminat-o atât de scurt, că nici nu mai era nevoie de geamantan ca să se ducă la vale, pe Dâmbovița.“ „Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că chiar mă supăr. Glumești o dată, glumești de două ori, dar dac-o ții întruna cu asta înseamnă că tu crezi ce zice gura lumii.“ „Nu prea contează ce cred eu - îl domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
remediu. Ciudat e că, atunci când l-am cunoscut, dascălul m-a abordat mai mult decât direct: „Dacă te stânjenește înfățișarea mea - mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam cu gura căscată la jumătatea frazei, cu privirea lipită de fața sa gloduroasă, mușcată de boli de piele agresive. Avea niște urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să fie o duminică sau o sâmbătă, în care să le vizionăm. Voi o să mă anunțați pe mine cu câtva timp înainte, așa ca eu să-mi pot lua zborul pentru două zile din închisoarea asta (să știți că nu glumesc, e o adevărată închisoare, și rând pe rând a trebuit să renunț la orice bucurie. Cele ce mi-au rămas însă le țin cu dinții, și aceea de a vă întâlni este una). În cel mai rău caz, rău pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fac gesturi demonstrative. Domnul să mă păzească de așa ceva. Dar simțeam pur și simplu că nu mai puteam suporta o seară (încă una) în care ar fi trebuit să fac față, sau în care ar fi trebuit „să joc“, să glumesc, să râd și să vorbesc la dreapta și la stânga. și asta în prezența ta, în timp ce între noi exista o stare de tensiune. Numai gândul acesta îmi producea o suferință fizică. În timp ce tu, care pretinzi că mă iu bești cu mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se spunea, era eliminatoriu și urma să se afi șeze după câteva zile. Mie însă puțin îmi păsa de el, căci la orele trei și un sfert mă aflam cu Mihai în vagonul unui tren care pleca din București. Porneam glumind și râzând în cea de a doua noastră călătorie. Spre deosebire însă de planurile inițiale, urma să facem o escală mai lungă la Câmpulung, unde trebuia să aștept rezultatul exa menului pentru a ști dacă aveam a mă prezenta ori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
l-am întâlnit ultima oară într-o seară de vară a anu lui 1971, pe bulevardul Ana Ipătescu, în tovărășia lui „al dumnea voastră, Neculai Constantin Munteanu“, pe atunci june și ferice. Ne-am baladat timp de vreo două ore, glumind, râzând și petrecând. La o săptămână după aceea, am aflat că prietenul meu fusese găsit la el în cameră într-un stadiu avansat de putrefacție... Prin urmare, murise cu cel puțin cinci zile înainte, adică la una sau două zile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cinci zile înainte, adică la una sau două zile după ce ne-am văzut ultima oară. Ancheta, condusă sumar, a stabilit că ar fi fost vorba de o sinucidere... Or, omul cu care mă plimbasem de cu seară, cu care am glumit și am râs, numai fason de sinucigaș nu avea! Treptat, am aflat că murise în stare de anchetă din pricina legăturii cu un fiu de „ștab“. și, pesemne, zeloșii anchetatori n-au precupețit niscaiva lovituri de încurajare. Or, Crin era cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este substanțială, gândindu-se chiar într-un viitor apropiat la un binemeritat Premiu Nobel. Belgianul ăla, Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună bucată de timp... Ultima bătălie s-a dat pentru ocuparea locurilor de pe acoperișurile vagoanelor. Nu exista nici milă, nici cavalerism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]