4,325 matches
-
obișnui cu această denumire ?), invadată de cârciumi și cafenele, goale însă la această oră. Flașnetarul a părăsit zona sa de predilecție pentru a veni aici, dar nu are prea mult succes cu muzica și biletele de papagal ; pelerinii sunt prea grăbiți și prea săraci pentru a mai scoate câțiva bănuți din buzunar pentru prețul cunoașterii viitorului. Scot din buzunar și carnetul de note de teren pentru a face o schiță sumară a locului, a „luptei pentru spațiu”, atât de vizibilă, și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ocrotiți de Dumnezeu, credeam că știți deja acest lucru (rostește apăsat cuvântul știți). Dacă este să se întâmple ceva, se întâmplă și gata, și cu autocarele mari și cu microbuzele pe care le folosim noi.” După ce rostește aceste vorbe, părăsește grăbită perimetrul în care mă găseam încadrat în rând. Dialog între doi cunoscuți, unul deja înscris în rând, altul în afara acestuia : „Cum este rândul ?”, iar răspunsul „cum să fie, nu-i prea gros, avansăm repede și bine”. Practica de a „lăsa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o pătură, mai multe lanterne agățate de tavan, chiar și un generator de curent electric aruncat într-un colț. Doresc să fotografiez această veritabilă Arcă a lui Noe, dar proprietara a sesizat indiscreția mea, așa că închide ușa cu un gest grăbit, nervos chiar. Poate că ar mai trebui spus că pe parbrizul microbuzului era poziționat un carton pe care era scris, cu creioane colorate, „ofer înmatriculare rapidă Bulgaria, telefon XXX”. față de trecut, dar în cele din urmă ele se dovedesc a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fel ca și la Iași, în aceste clipe nu mai văd nimic, nu mai aud nimic în afară de o voce hotărâtă care spune „înaintăm, înaintăm frumos, nu ne oprim, da, și pe stânga și pe dreapta. Sărutăm și nu blocăm !”. Gesturile grăbite, de păpuși mecanice ale oamenilor care ating de raclele înșirate ca mărgelele pe ață haine, flori, batiste, unii plâng, alții râd, alții se opresc ca în transă. Totul se termină cu mirul aplicat pe frunte de preotul plasat la ieșirea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se transmit informații despre dinamica rândului și timpul estimat de așteptare, momentul optim al intrării în rând. Undeva pe lângă sediul E.ON Gaz, ora 23.30. Oamenii care-și fac sosirea în rând în același moment cu mine sunt emoționați, grăbiți, nesiguri, dar și fericiți că au ajuns într-un final acolo, înfricoșați de orele lungi de așteptare pe care le vor avea de înfruntat. O femeie necunoscută încearcă să le consoleze pe celelalte prietene din grupul din care face parte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1980 și-mi aduc aminte cum m-au impresionat pansamentele murdărite intenționat și cioturile sângerânde ale cerșetorilor de atunci. În plus, era chiar un 15 august, zi de sărbătoare aici. Ora 10.00. Ajung la racla Muceniței Filofteia, mă închin grăbit, mânat din spate de îndemnurile preoților din jur, îmbrăcați gros din cauza frigului de afară, vizibil afectați de acesta. Tineri seminariști cară tot timpul un fel de castroane mari din lemn, pline cu pâine binecuvântată, anafură, ce este distribuită apoi credincioșilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și lustruiește conștiincios cu o cârpă moale mașina VW Passat, argintie, parcată în fața casei. Orele 16.30-17.00, mă întorc în curtea mănăstirii, pelerinajul este pe sfârșite, dar încă mai există un mic rând de așteptare, câteva zeci de persoane, grăbite, îngrijorate să nu se termine totul înainte ca ele să fi apucat să treacă prin fața raclei. Atmosfera este încărcată, norii sunt grei de ploaie și foarte amenințători. Jandarmii încarcă într-un camion gardurile grele, metalice. Două femei cu un coș
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Zogre Gabriel, îngerul meu păzitor. Bucuria populară a pelerinajului. Dimineață senină de vară. Urc iarăși în ritm susținut rampa ce duce spre mănăstire. O mulțime mare de pelerini în jurul meu, mult mai mulți decât în după- amiaza zilei de ieri, grăbiți să se instaleze pe pantele din jurul mănăstirii. Remarc în treacăt același mers apăsat, responsabil, al pelerinilor, identic cu cel al pelerinilor de la Iași, atunci când parcurg segmentul Gară-Catedrală. Numai că la Iași graba sem nifică timp de așteptare economisit efectiv la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
închidea temporar până ce pelerinii se închinau la icoana împodobită cu un „acoperământ” magnific, compus din zeci de flori strânse minuțios împreună. Prin observație directă, am putut vedea cum pelerinii adoptau o atitudine reculeasă, parcă intimidați de celebra icoană, o sărutau grăbiți, atingând cadrul acesteia cu mici buchete de busuioc pregătite anterior. Unii scoteau din bagaje, cu gesturi grăbite, veșminte ale celor apropiați pentru a le atinge efectiv de geamul de protecție al icoanei sau de cadrul acesteia. Alții schițează gesturi circulare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
flori strânse minuțios împreună. Prin observație directă, am putut vedea cum pelerinii adoptau o atitudine reculeasă, parcă intimidați de celebra icoană, o sărutau grăbiți, atingând cadrul acesteia cu mici buchete de busuioc pregătite anterior. Unii scoteau din bagaje, cu gesturi grăbite, veșminte ale celor apropiați pentru a le atinge efectiv de geamul de protecție al icoanei sau de cadrul acesteia. Alții schițează gesturi circulare, ca și cum ar fi colectat lacrimile de altădată. Nimic însă din excesele emoționale pe care le-am putut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lor cu miresme tari. Numai că, de data aceasta, din boxele ambulante răsună pricesne și nu cântări bizantine, ca la Iași sau București. Afluență mare a pelerinilor care coboară panta și doresc să fie miruiți, cu un gest automat și grăbit, de unul dintre călugări. Marea majoritate lasă drept ofrandă un bilet de un leu. Un tânăr atletic, într-un trening negru și cu papuci de plajă în picioare, încearcă să ordoneze rândul care nu încetează să ia proporții. După miruire
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atunci când autoritățile se decid să-l promoveze ca vehicul al dezvoltării locale. Fără îndoială, acest lucru va duce la o alterare accentuată a viziunii oamenilor asupra ideii de privațiune, lipsă, suferință în condiții de pelerinaj. „Pelerinul este lent, turistul religios grăbit, făcând aritmetica obiectivelor vizitate.” (Lochtefeld, 2010 : 223). „Mondializarea” și uniformizarea ofertelor, invazia limbajului publicitar vor duce cu siguranță la creșterea numărului de turiști „spirituali”, dar și la pierderea și degradarea continuă a pelerinajului și a ideii în sine de pelerinaj
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de sine, a depersonalizării, a comunicării cu paradisele revelate, cu Marele Arhitect al Universului. Uneori provocat, somnul poetului descifrează tâlcul ilogic, pur vizual și mai puțin auditiv al viselor: Eu arhitect al visurilor mele fermecate/ Făceam să treacă-n iureșul grăbit..../ Totul pentru ochi, nimic pentru urechi, în vis,/ O liniște de eternitate 680. În adâncul somnului, poți fi și magul dar totodată sluga ce poate să renască precum roza lui Paracelsus 681 din cenușă. Dar oare care e lumea ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sacrificiu grație căruia omenirea este mântuită. Nu va fi ridicat dar se va scufunda. El ce visează să urce, în pământ va lua mărimea unui corp Când soarele va fi mai puțin vast, iarna mai puțin demnă, vântul mai puțin grăbit, pâinea mai ușoară, amiaza mai puțin sigură, mai puțin cunoscută casa. El se întoarse spre figura lui umilă 1266. Toți, nu numai misticii sau cei ințiați, suntem supuși unor iluzii senzoriale, asemenea iluzii fiind inerente pentru percepția obiectivă a lumii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi un act de cultură major, pentru care Fălticenii, și de ce nu întreaga țară, s-ar putea mândri. Deplângem și azi moartea poetei, dispărută prea devreme dintre noi. Câte lucruri frumoase ar mai fi putut realiza! Dar Moartea e uneori grăbită și nu prea întreabă. Vă mulțumesc în numele „Galeriei oamenilor de seamă” din Fălticeni. Contribuția Dv., pe care o așteptăm, va fi evidențiată în această prestigioasă instituție fălticeneană și, cine știe, poate că nu-i prea departe ziua când vom bate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din colecția dumneavoastră și cu lămuririle adiacente, adăugând și el altele. La rândul meu am parcurs pe nerăsuflate prima jumătate, în primele două ori trei ore după ce am desfăcut plicul. În afară de ideea albumului de fotografii, atât de convenabilă omului modern grăbit, am fost cucerită de abundența informațiilor oferite - lângă fiecare imagine, de noutatea multora dintre ele: chiar acelea de la sărbătoarea liceului „Nicu Gane” și de la Centenarul Leca Morariu - I. E. Torouțiu îmi erau necunoscute, nu mai vorbesc de cele obiectiv inedite. Pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
te realizezi și să ai multe bucurii. Cu aceeași prețuire, „mai presus și de timp”. Adinel 622 Cei doi fii ai Doamnei. 471 GOROVEI, Ștefan S.623 1 Folticeni, 12 martie 1968 Iubite Domnule Dimitriu, Cer scuze că scriu cam grăbit. Timpul mă presează, și, vorba ceea: Et fugit irreparabile Tempus - dar nu mă lasă inima să nu-ți dau știre că am primit articolul despre Șoldănescu: Date și documente privitoare la pictorul Ștefan Șoldănescu, de Mircea V. Pienescu 624, în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prezentă. Cei care ar fi trebuit să se organizeze într-un comandament al binelui, pentru cumplite vremuri de avarie, s-au încrâncenat în lupta împotriva comunismului, văzând ideologie marxist-leninistă și ceaușism în complexele de creștere a animalelor, fără să observe, grăbiți fiind să distrugă, că bou-i bou și porcu-i porc și în socialism și în capitalism. Ți s-a dus, bă, brendul, odată cu industria de „fiare vechi”. Cum fiare vechi, măi digerule, când erau aduse, pe bani grei, ca tehnologie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de prost gust, se vedea că sunt gratuite, încropite în lipsă de altceva mai bun, în momente de panică. Mulți nu vor să înțeleagă că, înainte de 14 iunie 1990, a fost o zi de 13, cu ghinion pentru cei prea grăbiți să pună mâna pe putere. Cei veniți, chemați și nechemați, în Bucureștiul zilelor fierbinți, n-au venit să-i mângâie pe bucureșteni pe cap, cum i-am zis chiar eu uneia care a scăpat de furia clasei muncitoare, după o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să petreacă în voie cu prietenii, se apuca să înjure partidul, în gura mare, de se golea restaurantul. Oamenii se temeau să asculte, să nu fie acuzați că au pactizat cu dușmanul de clasă, lăsau totul pe masă și ieșeau grăbiți. ”Îngerul” râdea și nu-i păsa de nimic. Ca să faci trebușoara asta trebuie să te cheme Fănuș Neagu sau Marin Preda sau Nichita Stănescu... Numai greșelile lui Crin Antonescu și ale liberalilor au făcut ca cei doi, Băsescu și Geoană
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu guvernarea lui. Trăgând sforile, actuala putere a lansat pe cerul patriei mai multe diversiuni, între care cea cu Diaconescu D.D., este mare și vizibilă ca roata carului cu fân în care a fost aruncat acul discordiei între cei prea grăbiți să-l caute. Chestia cu presa cea dirijată de moguli, potrivnică domnului președinte, trebuia atenționată indirect și, atunci, s-a lovit într-un punct mai slab, care nu are în spate o artilerie grea. Cu ce ne-am ales din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a închis cu repeziciune. L-am observat prin semiîntunericul dormitorului (era camuflaj și numai un beculeț albastru lumina confuz) pe Marin. Grăbit, se dezbrăcă și se chirci în pat, trăgându-și plapuma peste cap. Respira ca în urma unei goane. După câteva clipe am auzit zgomot și în alte dormitoare. Veniseră și ceilalți. Ce s-a întâmplat, Marine, l-am întrebat în șoaptă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vrut să mă ridic, dar am rămas în genunchi crezând că până-l va striga pe Ciolacu vom sfârși rugăciunea. Anghel recita șoptit, cu ochii închiși, penultimul psalm: Echipa lui Ciolacu să coboare la muncă!, strigă Gâlea. În fața celulei pași grăbiți și ciocănituri în ușă. Apoi glasul lui Gâlea strigând echipa. Pașii grăbiți ai coechipierilor răsunau pe coridoare. Cineva împinse ușor ușa de la celula noastră, dar ea nu se deschise. Ciolacu să-și ia echipa în primire, se auzi glasul răgușit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-l va striga pe Ciolacu vom sfârși rugăciunea. Anghel recita șoptit, cu ochii închiși, penultimul psalm: Echipa lui Ciolacu să coboare la muncă!, strigă Gâlea. În fața celulei pași grăbiți și ciocănituri în ușă. Apoi glasul lui Gâlea strigând echipa. Pașii grăbiți ai coechipierilor răsunau pe coridoare. Cineva împinse ușor ușa de la celula noastră, dar ea nu se deschise. Ciolacu să-și ia echipa în primire, se auzi glasul răgușit al lui Gâlea. Voiam să mă ridic. Zăvorul interior făcut dintr-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am răspuns cam cu năduf. Nu vezi dumneata că mi s-a rupt lemnul de la presucea? Unde vrei să mă mai duc acum? Femeia și-a văzut de treabă spre grajdul vitelor, iar noi, după ce am fixat lemnele, am pornit grăbiți, târând sania după noi. Pe drum simțeam o neliniște în cuget pentru ceea ce făcusem. Nu atât pentru că luasem lemnul, cât pentru felul în care-i vorbisem femeii. De ce mă mâniasem? De ce nu i am vorbit frumos, cerându-mi iertare pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]