19,488 matches
-
spui nimic, înălțând la răstimpuri obrazul spre unduirea zăpezii. „Iată-i pe noii stăpâni ai țării!“ am exclamat în sfârșit, întorcându-mă spre gloata lor care intra în restaurant. Tăceai. Mergeam de-a lungul unei alei ce cobora pe lângă zidurile incintei, pe lângă turnurile având în creștet cristalele tulburi ale stelelor roșii. În fața tăcerii tale, mi-a venit chef să te provoc, să te silesc să răspunzi, să te smulg din calmul tău. „Stăpânii se schimbă, dar servitorii rămân. Câți ani am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mânji foiește marea mulțime./ Le cearcă mersul, sveltețea de cerbi,/ Numai de bivoli nu-ntreabă nime,/ Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierb.” Inima poetului se simte pierdută/încorporată în dealurile ce par „misterioase morminte” ori resuscită anii petrecuți în incintele sacre ale școlilor Blajului - veritabil centrum formativ, la care B. se întoarce spre a se fortifica moral-spiritual. În spirit transilvan, (G. Coșbuc, O. Goga, A. Cotruș), el se configurează ca poet al tradiției, și motivele recurente vor fi pământul natal
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de copil și să... Spectacolul care, prin natura lui, prin ,,specificitatea’’ mai mult decât specială, are în ,,economia’’ lui cca. 60-70% o parte vizuală și sonoră. Spectacolul, prin specificitatea lui, poate fi jucat și în spații neconvenționale: intersecții, săli polivalente, incinta școlii sau alte spații care să permită participarea unui număr mare de spectatori: copii, adolescenți, părinți, bunici, educatori, etc. Spectacolul, pentru copiii care nu pot participa din diferite motive, poate fi înregistrat pe casetă video și proiectat la ,,domiciliul’’ copiilor
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mai puternic. Un judecător nu poate fi judecat pentru sentința pe care a dat-o și nici pentru gândirea pe care o are, în schimb un profesor se bucură în sala de clasă de drepturi depline asupra oricui din acea incintă. Și, deși unii sunt mai cumpătați și își amintesc că sunt ființe umane și sunt predispuse unor limite de bun simț, alții au uitat acest lucru cu mult timp în urmă. De multe ori e ca și cum ai avea ore cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
clasele și pedepsit de către director prin orice fel de tortură îi trece lui prin cap în acel moment. Și nu glumesc când spun tortură. Fiecare instituție de învățământ a fost obligată de către un decret anterior al Ministrului să aibă în incinta sa o încăpere sau o serie de încăperi în care să existe "aparate necesare liniștirii anumitor elevi cu probleme de comportament" și în care să se practice "metode și procedee care să asigure o bună desfășurare a orelor de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
incredibil... Eram aproape optzeci de oameni în acea imensă încăpere, și alții erau pe drum. Eram răsfirați și răspândiți pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nesfârșită. Dar cum? Un rezervor! Îmi trebuie un rezervor! Și vrând acest lucru, piatra se ridică și se modelă în jurul meu devenind ce îmi trebuia. Timpul meu nu trebuie să ajungă în ocean. El trebuie să fie menținut în această incintă și dat drumul puțin câte puțin în ocean. Am modelat insula în așa fel încât prin mijlocul ei să treacă un mic torent care să înconjoare rezervorul meu și să se scurgă înapoi în acea imensitate de care eu încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să spargă o altă ușă. În încăperea în care ajunseră era mai cald. Din pământ și din pereți ieșeau conducte mari de apă și de încălzire centrală prost izolate. Aveau o vagă idee unde se aflau... Trecură și de această incintă spărgând o altă ușă. Urcară la un cat superior și pe holul acestuia găsiră aragazuri și mașini de spălat care așteptau să fie duse la fiare vechi. Își dibuiră ieșirea după câteva minute de orbecăială. Erau la baza unor scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Le urcară. În stânga lor era o ușă de lemn, iar în dreapta, una identică. Erau în scara unui bloc de locuințe. Li se confirmă gândul când văzură lista de întreținere și datoriile locatarilor. Găsiră fără greutate ușa de ieșire și părăsiră incinta mai încălzită a clădirii pentru a păși în întunericul dominat de cerul portocaliu și gerul pătrunzător de afară. Se uitară în jur, dar nu recunoscură mare lucru. S-au dus în strada principală și se uitară de jur împrejur. Vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se duse înspre locomotivă. Trecerea de la vagonul mobilat cu fotolii și paturi la încăperea plină de motoare și convertoare de energie era cât se poate de vizibilă. Trecu printr-un coridor îngust și la capătul lui dădu într-o incintă rotundă împrejmuită de geamuri, care ofereau mecanicului o vedere de aproape trei sute de grade. În fața ei erau tot felul de instrumente și un pupitru peste care era aplecat un om. Acolo, mecanicul stătea în scaunul său și se uita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la Polul Nord, ci în apropierea sa. De asemenea, au văzut pe bucata veche de hârtie că există niște tuneluri care duc în interiorul unei incinte împrejmuite de garduri. Cea mai apropiată intrare în acestea se găsea în pădure, la vreun kilometru distanță. Au lăsat în urmă cătunul și au alergat spre lizieră. Acolo trebuia să fie mai feriți de vântul aspru și de ger. Ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
micul-dejun?... Înțeleg... Ați venit cu soția?... În acest caz, n-am să vă trimit În oraș cu stomacul gol. Să vedem... Începeți, dimineața, pe la zece și jumătate, la Grande Grille. Veți găsi scaune să vă odihniți și, dacă plouă, o incintă mare din sticlă. De trei ori, la un interval de o jumătate de oră, veți bea un pahar cu apă, cît mai caldă posibil. După-amiaza, pe la cinci, veți face la fel la izvorul Chomel. Să nu vă mirați dacă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În stradă, și tînărul Dicelle ar face-o cu dragă inimă. — Mulțumesc, dar trebuie să merg pe jos. Și merse, singur, cu un pas rapid, ca să recupereze timpul pierdut. Băuse primul pahar cu apă și Își reluase locul, Între marea incintă din sticlă a izvoarelor și primul copac. Soția lui nu-i punea nici o Întrebare, dar Maigret Își dădea seama că era atentă la cel mai mic gest la lui, la expresiile feței. Cu ziarul pe genunchi, privea, prin frunzișul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
precise, ci, aproape Întotdeauna, cîteva cuvinte, o remarcă Îndeajuns să indice direcția gîndurilor unuia sau altuia. — Nu. O așteaptă pe sora ei... Nu mai are pe nimeni altcineva? — Se pare că nu. — Trebuie să bei al doilea pahar. Intrară În incintă, unde capetele celor care Îi serveau pe „băutorii de apă” ieșeau din groapa În care lucrau. Hélène Lange venea aici În fiecare zi să bea apă. O făcea la indicația medicului sau doar ca să nu se plimbe fără nici un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mucosul ăsta! Cât e de obraznic și lingușitor, doar pentru că Tiberius Nero l-a luat cu ei! De n-ar fi fost el, capadocienii ar fi urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
etrusci, italici ca și ei, nu de la greci. Dar concepția vine tot din Răsăritul elenistic. Trebuie să se fi gândit la exemplul lui Alexandru cel Mare când a dat ordin să fie înălțat. — Aleea asta ne va scoate chiar lângă incintă, îl lămurește Tiberius Nero. În timp ce vorbește, pe chip i se desenează un zâmbet fin. Altarul Păcii lui Augustus se înscrie într-un complex arhitectonic al cărui simbolism poate fi cu greu ignorat. La sud se află Marele Obelisc egiptean capturat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
învingătorului. Tânărul continuă cu patetism: — Gloria păcii este mai mare decât cea a războiului! Tiberius râde și îl răsplătește cu o palmă zdravănă pe spinare. S-au apropiat între timp destul de mult de poale. Dincolo de gardul de fier ce împrejmuiește incinta exterioară, se disting deja curbele grațioase și opulente descrise de ghirlandele de frunze și flori săpate în marmura zidului. Arta ar fi aproape de neimaginat fără asemenea festoane decorative! Peste marea de capete umane nu se poate zări decât partea superioară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască drum prin îmbulzeală. Pe trep tele altarului se profilează deja fasciile lictorilor. Din fericire, sacrificiul nu a început încă. Ajung în sfârșit lângă incintă. Zidul lateral, împărțit orizontal în două panouri, are partea de jos acoperită cu spirale de acant, în timp ce friza superioară înfățișează o procesiune ceremonială. Tiberius răcnește la urechea tânărului: — Exact la fel s au petrecut lucrurile acum 24 de ani! Velleius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
blana unui animal sacrificat, nu mort din cauze naturale. Acesta dă din cap absent. Altceva l-a frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii au încercat să reliefeze o concep ție aproape umană a imperiului, nicidecum una maiestuoasă. Augustus, în continuare figura centrală a ceremoniei dăltuite în partea superioară a zidului, rămâne, ca și înainte, strâns legat de acțiune, dar și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu privirea mulțimea adunată în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci soarele îi vine drept în ochi. Iar coroanele de laur le maschează părul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și flaminul lui Marte rămân pe loc. Tiberius Nero purcede agale. Velleius Paterculus îl urmează ca o umbră. Trec de Livia și de restul familiei imperiale, care stau răbdători să le vină și lor rândul să plece. Distanța până la zidul incintei este străbătută relativ ușor. Dincolo de ea, șase sirieni musculoși, îmbrăcați în tunici roșii din lână de Canusium și cu torțe aprinse în mâini, îl așteaptă pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că locul ei consfințit se află în mâna dreaptă a omului. Familia imperială, înconjurată de câteva personaje de seamă, ajunge acum lângă gărdulețul de fier din jurul incintei sacre. Au așteptat în interior ca alaiul prece dent să se îndepărteze. — Împărăteasa nu trebuia să meargă cu carul vestalelor? șoptește uimit Paterculus. Da, într-adevăr, se minunează și Nero. Augustus i-a conferit soției sale multe onoruri, chiar dacă încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Philippi - locul unde s-a desfășurat, în 42 î.Hr., bătălia dintre Octavianus, Marcus Antonius și Lepidus, de o parte, și ucigașii lui Iulius Caesar, Brutus și Cassius, de cealaltă parte Poarta Capena - la poalele colinei Caelius, în sudul Romei pommerium - incinta sacră a Romei Porticul lui Gaius și Lucius - a fost inaugurat în anul 2 d.Hr. și purta numele nepoților lui Augustus, copiii fiicei lui Iulia și ai lui Marcus Agrippa, pe care principele i-a adoptat cu scopul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statuii, făcându-se precizarea că "serbarea inaugurării a fost presidată de D-l D. Sturza, Ministrul Cultelor și Instrucțiunei Publice"1475. În dimineața zilei de 18 august 1887, "la 9 ore precis, D-l Ministru și-a făcut intrarea în incinta din facia statuei, unde afost primit de D-l M. Koiciu, primarul orașului Constanța, de D-l Remus N. Opreanu, președintele comitetului pentru ridicarea statuei, și de un public numeros. P.S.S. Parthenie, episcopul Dunărei de Jos a luat de asemenea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]