4,930 matches
-
Sunt invocate contribuțiile lui Thorndyke (1900) și Krapelin (1903) cu privire la studiul oboselii psihice, cele ale lui Wyatt (1926), Ach (1933), Mayo (1933) asupra monotoniei produsă de sarcinile repetitive ca și asupra efectelor generate de ea (apariția sentimentului de plictiseală, instalarea indiferenței ce duce la somn, perturbarea ritmului muncii și scăderea randamentului), cele ale lui Bornemann (1942) referitoare la efectele saturației psihice produsă de muncă (apariția stărilor de tensiune psihică, a celor de nervozitate) etc. Linia acestor cercetări a continuat mult timp
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lung, managerii sunt preocupați de menținerea stării de fapt; se amână deciziile importante, ceea ce duce la inactivitate, la pasivism. 6.2.5. Stilul schizoid/detașat Se evidențiază prin detașare, lipsa implicării, tendința de a se închide în sine; lipsa entuziasmului; indiferența la laude și critici; lipsa interesului pentru prezent și viitor; răceală, lipsa emoțiilor. Credința celor cu un astfel de stil este că lumea nu poate oferi nici o satisfacție, de aceea ei sunt detașați, aceasta fiind o opțiune mai bună decât
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
planul de efectuare etc. Astfel: Gesturile rare, "moi", de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pot să denote: atitudine defensivă, teamă; nivel scăzut al mobilizării energetice, ca urmare a oboselii, a unei stări depresive, sau a unei stări maladive, stare de indiferență, plictiseală, apatie; apartenența individului la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă (uneori, de o amplitudine periculoasă pentru cei din jur) este caracteristică tipului constituțional picnic, iar dintre tipurile temperamentale, colericului și, în măsură mai mică
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
acceptăii mesajului transmis și receptat; • relații socio-afective (între emițător - profesor și receptor - elev), care la rândul lor pot să fie: o de preferință și acceptare a mesajului, care cresc eficiența comunicării didactice; o de respingere, care blochează comunicarea; o de indiferență, care scad eficiența comunicării; • relații democratice, de cooperare profesor - elevi și de cooperare între elevi, în cadrul comunicării didactice sau educaționale. Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informației se pot produce atunci când: • emițătorul (profesorul) nu stăpânește conținutul mesajului didactic transmis; • acesta nu
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
care le-a regretat mai târziu: În loc să ia personal conducerea acțiunii de curățire, a rămas la New York și a trimis la locul faptei funcționari cu funcții de nivel scăzut. Aceasta a fost interpretată de publicul larg ca un semn de indiferență. A decis ca toate informațiile despre dezastru și despre eforturile de curățire să fie transmise de la Valdez - un port îndepărtat, cu doar 3000 de locuitori, care avea o rețea de telefonie și alte facilități comunicaționale reduse. Jurnaliștii care au mers
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
și religioase În tehnicile de mobilizare colectivă” (ibidem). Trebuie să atragem atenția aici, urmându-l pe Taguieff (Taguieff, 1988, pp. 381-386), asupra aporiilor unei astfel de situații, care consacră coexistența apărării diferenței cu amestecul egalizator, altfel spus cu dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nefericiților, a justificat extraordinara abnegație a revoluționarilor, capacitatea lor de a nu se gândi deloc la ei Înșiși, devotamentul lor absolut față de cauză și de necesitatea istorică, mergând până la autocriticile din fața tribunalelor staliniste. Abnegația lor se putea Îmbina Însă cu indiferența față de nefericirea semenilor. Cum s-a putut ajunge la situația În care compasiunea, sentiment foarte real și care ne permite să suferim pentru nefericirea semenilor, să producă astfel de falsificări? În realitate, compasiunea trebuie să se manifeste față de o persoană
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ibidem, p. 160). Revoluția a intrat atunci În faza În care orice limite au dispărut, În care „totul este permis” (cum s-a Întâmplat și În mai 1968), În care compasiunea ca doctrină de guvernare a devenit pur și simplu indiferență față de realitate și față de oameni. Această „anarhie”, precizează Arendt, „s-a născut și dintr-un sentiment izvorât din inimă, al cărei caracter nelimitat a contribuit la dezlănțuirea unul val de violențe” (ibidem, p. 132). „Cercul de fier” și suprimarea din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
juridic s-au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul de a avea drepturi”, căci acesta aparține doar cetățenilor naționali, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
baie. Acestea au fost primele experimente cu camere de gazare. Compasiunea s-a extins apoi la uciderea În masă. Compasiunea În absența legăturii sau printr-o legătură excesivă: nelimitarea inimii Dacă privirea compătimitoare Îndreptată spre nefericiți a putut să producă indiferență sau internarea acestora, cum ar putea ei, exilați sau apatrizi, să iasă din cercul de fier? Acest cerc, urmându-și propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de indiferență. Dacă bieții oameni dezvoltă Între ei relații
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Îndreptată spre nefericiți a putut să producă indiferență sau internarea acestora, cum ar putea ei, exilați sau apatrizi, să iasă din cercul de fier? Acest cerc, urmându-și propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de indiferență. Dacă bieții oameni dezvoltă Între ei relații la rândul lor compătimitoare sub formă de fraternități sau de comunități, cad din nou sub privirea care Îi reduce la neant. Se văd unii pe alții așa cum sunt văzuți. Fără drepturi. Într-adevăr
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Robespierre și la instaurarea „legii suspecților”. Căci inima nu se cunoaște decât pe sine, nu și pe ceilalți sau lumea. Sau nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin intermediul senzațiilor sale intime. În absența exteriorității, nu există limite, ci doar indiferență. Cum să ieșim din interioritatea inimii, cum să fim În același timp În interior și În exterior, astfel Încât să mai existe și altcineva În afară de noi Înșine și să existe și lumea? Compasiune și justiție: glasul care poruncește Pentru ca să existe o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu ține seama deloc de faptul că munca este un factor de autosusținere a individului, de dezvoltare personală și, implicit, de integrare socială. Într-o lume de asistați sociali, solidaritatea Înțeleasă În acest fel nu ar favoriza oare o totală indiferență față de Îndatoririle fiecăruia, privilegiind doar drepturile sale? „Cel care lenevește și mănâncă ceea ce n-a câștigat el Însuși se cheamă că fură”, i-ar fi obiectat Rousseau (Emile, cartea a III-a). O gândire etică? Încă din secolele al XVIII
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
eforturile pentru a rămâne Întotdeauna prudentă și rezervată În raport cu chestiunile religioase, dar și În raport cu cele referitoare la morală, la metafizică, drept, moravuri și politică. În ciuda criticilor care văd În această prudență o atitudine oarecum „călduță”, vecină cu slăbiciunea sau cu indiferența, acest principiu de prudență laică nu este neutru din punct de vedere moral, deși invită la cea mai cumpătată circumspecție. Pentru a Încerca să-i pătrundem sensul, Întinderea și limitele, cel mai bine este să reluăm chiar termenii folosiți de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1 aprilie 1944, tranzacțiile funciare fiind strict reglementate. Soluțiile propuse au nemulțumit ambele părți, fără a primi Însă aprobarea marilor puteri. În fața constrângerilor conjugate ale antisemitismului nazist, deosebit de crud, și ale antisemitismului aliat, caracterizat de o tăcere ipocrită și de indiferență, evreii au aplicat formula lui David Ben Gurion: „Să luptăm Împotriva lui Hitler ca și cum n-ar exista Cartea Albă; să luptăm Împotriva Cărții Albe ca și cum n-ar exista Hitler!”. După cel de-al doilea război mondial, În vreme ce Palestina rămâne sub
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea, interogare reluată constant de mass-media și care a ajuns inclusiv pe marile ecrane (Căzuți din cer, 1993). Faptul că filmul a cunoscut doar un modest succes de public este, desigur, un semn, Însă este greu de spus dacă de indiferență sau de jenă. V. S. & ANAFE (Association Nationale d’Assistance aux Frontières) (2003), Zone d’attente: 10 ans après, les difficultés persistent. Visites quotidiennes à Roissy en mai 2002, Paris, martie (disponibilă la http://www.gisti.org). MEDECINS DU MONDE
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-i șpilul. S-a concentrat numai pe imagini, nereușind niciodată să înțeleagă că filmul e o curgere fluidă de imagini, o mișcare. Desigur, filmele sale au momente briliante. Însă Aventura, de exemplu, nu-mi spune nimic. Nu-mi stârnește decât indiferența. N-am înțeles niciodată de ce Antonioni a fost atât de aclamat pentru acest film. Iar muza lui, Monica Vitti, mi s-a părut o actriță groaznică“. Nu știu în ce an a spus Ingmar Bergman aceste lucruri Ăoricum, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie doar pe aici, pe plaiurile mioritice? Haide să trec și la al doilea motiv al antractului meu: îmi declaram, cu o imbecilitate extremă, acum câteva epistole, disprețul și indiferența Ăda, acestea pot conlocui, m-am convins, sub mantaua prostiei) față de Hagi-Murad, micul roman al lui Tolstoi, pe care Harold Bloom îl caracteriza drept un vârf al creației sale... Am citit Hagi-Murad. E excepțional Iată o scrisoare trimisă de Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vărul Traian și de mine - „ăia micii și miticii“, cum ni se spunea - se datora faptului că Nicu tocmai învăța să scoată note, armonii sau riffuri, și abia peste un an cânta binișor. Unchiul Golea și tata suportau cu destulă indiferență și necurmat umor schelălăitul bietei chitare. Unchiul Ioniță răbda numai în perioadele când era beat (tot mai rare de când se căsătorise a doua oară). Scos din pepeni, excedat de lipsa autorității ce credea că i se cuvine, și la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pe noi înșine (Dilthey, 1976). Într-o investigație de tip povestea vieții va fi greu, dacă nu imposibil, să omitem să ignorăm propriile experiențe ori subiective cu privire la „datele” culese. S-ar putea întâmpla, de asemenea, să avem o reacție de indiferență sau chiar una negativă față de ceea ce am auzit povestindu-se. Dacă se întâmplă acest lucru, lucru de reacții trebuie notate, de asemenea, în orice discuție interpretativă. Mai mult chiar, poveștile, inclusiv cele ale vieții cuiva, sunt ele însele interpretări. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și Sergiu Celibidache, ilustrează constant pe disc, dacă nu aproape exclusiv, lumea muzicală din care provin. Este facil de observat că ambii au făcut parte din diaspora română și că au fost asimilați în așa măsură somităților mondiale muzicale încât indiferența cu care îi tratează țara lor de origine aproape că nu mai contează. Sigur că în mod ideal ar fi frumos dacă un muzicolog, o instituție culturală sau o casă de discuri românească s-ar fi ocupat cu perseverență de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai cu seamă din cauza acțiunilor publice pe care le desfășoară. Fundamentalismul apare practic în multe religii, însă cu intensități diferite (Gellner, 1992). Conform lui Schlegel (2005) mișcările integriste sau fundamentaliste reprezintă o reacție față de modernitate, o încercare de distanțare față de indiferența religioasă a lumii moderne. Adepții fundamentalismului sau integrismului își manifestă radicalismul împotriva Occidentului, a stilului de viață occidental, a comportamentului de consum sau a individualismului modern. Cu toate acestea, comportamentul membrilor acestor mișcări este influențat în mod conștient sau inconștient
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de a constitui o opoziție coerentă și credibilă, precaritatea organizării politice social-democrate, numărul mare de oameni politici "burghezii" dispuși să accepte "tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15. La acestea se adaugă atitudinea oscilantă și uneori ambiguă a palatului regal și oportunismul Bisericii Ortodoxe. Cum a fost așadar posibilă, dincolo de elanul inițial imprimat de către sovietici, o infiltrare rapidă și completă a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lui Tony despre sine și despre oamenii ce i-au marcat traiectoria vieții sunt brusc reevaluate prin prisma regretelor și a unei priviri directe în inima lucrurilor, acolo unde dintotdeauna a evitat să se uite - de teamă, din comoditate sau indiferență, pentru a se proteja, și, mai ales, pentru a supraviețui. Efectele nebănuite ale unor gesturi aparent insignifiante, voit uitate, se fac simțite când jocul părea încheiat și nicio reinterpretare a trecutului nu părea să-i mai poată schimba înțelesul. Julian
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ei. Se disting destul de ușor câteva dileme morale valabile nu doar în contextul particular al existenței doamnei Curren, dar și în planul extins al societății fracturate și inegale din Africa de Sud a ultimelor decenii. Neimplicarea, iluzia distanței față de probleme aparent insolvabile, indiferența și pasivitatea celor implicit privilegiați concurează dramatic cu interogații severe despre natura umană și metamorfozele interioare ale individului confruntat cu propria mortalitate. Elizabeth Curren este participant direct la o serie de întâmplări tragice prin intermediul cărora sunt expuse oroarea și destrămarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]