6,831 matches
-
sau chiar să se întoarcă domnul Bernard nu o inhiba pe Domnișoara ri, dimpotrivă, o excita și mai tare. Domnișoara ri dorea să fie prinsă în flagrant delict de dragoste acolo, împreună cu mine, întinsă pe un pat de cărți... 40. Infinită Domnișoară ri, poemul care vă sărută sînii trebuie purtat o vreme la gît ca un șirag de perle cuvintele poemului au nevoie de ceva timp și de căldura care emană din sînii dumneavoastră pentru a se trezi apoi poemul va
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
după ce își pierduseră banii la Las Vegas. Cînd a început să se lase seara, imaginea a devenit și mai pregnantă, aproape ireală. în plină noapte mii de mașini continuau să străbată deșertul, să circule bară la bară pe acea bandă infinită de asfalt devenită un fel de arteră vitală între coasta Pacificului și un anume punct din deșert unde explodau toate fantasmele și toate visele, centrul reveriei mondiale, capitala planetară a iluziilor, spațiu unde oamenii vin să se drogheze, singuri sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deturnate. se întîmpla să-mi spună „astăzi vreau să mă locuiești la mine” sau „astăzi vreau să mă locuiești la tine”. a o locui pe Domnișoara ri era întotdeauna un privilegiu, drept pentru care îi răspundeam cu aceeși curtoazie : „Da, infinita mea Domnișoară, în noaptea aceasta vă voi locui la dumneavoastră”. acest tip de dialog erotic se dezvolta cu fraze încă și mai subtile, și mai perverse. Iată cîteva exemple. — în noaptea aceasta m-ați locuit cam fragmentar, iubite domn... — Cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perverse. Iată cîteva exemple. — în noaptea aceasta m-ați locuit cam fragmentar, iubite domn... — Cum așa ? — Da, m-ați locuit cam fragmentar și cam lunatic. sau : — în noaptea aceasta m-ați locuit dublu, iubitul meu domn... — Ce vreți să spuneți, infinită Domnișoară ? — Vreau să spun exact ceea ce spun cuvintele. Că m-ați locuit dublu. Inutil de spus, Domnișoara ri recurgea uneori la cuvintele avînd semnificații mult prea subtile pentru mine, de o ambiguitate care îmi provoca un fel de amețeală. Conversațiile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească tamburul urmărind cu privirile cum pagina se oferea, în toată goliciunea ei pro vocatoare, unui destin deschis tuturor posibilităților. această infinită perspectivă devenea însă și elementul de blocaj interior total pentru Bernard. De fapt, niciodată în cei 41 de ani de cînd venea pe malul oceanului ca să scrie nu reușise să treacă de prima frază încrustată pe hîrtie. același scenariu se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grevă a scrisului timp de un an. „Vom vedea după un an dacă acest nou sacrificiu va avea un sens” își spuseră ei și se angajară, în scris, „să tacă” timp de 365 de zile. 55. Din cînd în cînd, infinita mea domnișoară ri, mă cuprinde cîte o teamă, cîte o îndoială mă întreb dacă existați cu adevărat dacă nu cumva poemele mele sunt adresate de fapt unui alt poem există poate poeme care citesc poeme poeme care se iubesc cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi dădeau o senzație de confort, de siguranță. numai în felul acesta reușea apoi să facă față nesiguranței care venea din zona scrisului. — sunteți un înger păzitor pentru mine, doamnă Warnotte. — Camera dumneavoastră vă așteaptă mai proaspătă ca oricînd, Bernard. Infinite mulțumiri, doamnă Warnotte. mi-era dor de ea. — micul dejun îl luați ca de obicei, Bernard ? adică veți coborî la 6 și 37 de minute fix ? — absolut, doamnă Warnotte... — sunteți un maniac perfect, Bernard. nu vom mai avea niciodată un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tușesc, o ploaie de frunze se revarsă peste mine. Dacă pocnesc de două sau de trei ori din degete, copacul sub care mă aflu rămîne gol și negru, ca și cum s-ar afla în plină iarnă. sunt zile cînd, din cauza liniștii infinite, încep să-mi sîngereze urechile. mă plimb atunci prin oraș numărîndu-mi pașii cu voce tare ca să nu mă prăbușesc de atîta tăcere. mă amuză să parcurg străzile și să văd cum praful de pe acoperișuri se ridică în urma mea. am devenit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
românești, explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp mătușa masek și domnul Bruno reușiră să aprindă cărbunii pentru grătar, iar o anumită doamnă Warnotte îmi ceru cu infinită delicatețe să-i dau voie să culeagă din grădina mea și cîteva roșii. — nu știu cum se face, dar sunt la fel de parfumate ca și trandafirii dumneavoastră, spuse ea. mirosul de cărbune încins și imediat cel de cîrnați puși la grătar inundară aerul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
devină cancerigen. în ciuda rapidității cu care se adunaseră toți acei oameni acolo, mai fiecare făcînd un detur pe la trandafirii mei, mă simțeam bine în acea ambianță, și atunci am decis să tai cîțiva trandafiri și să-i împart. Cu o infinită delicatețe am început să retez, cu foarfeca specială, tulpine tinere și să le întind celor care mă invadaseră cu atîta bună dispoziție și simpatie. — Luați, luați trandafiri albaștri... sunt boboci, vor înflori în seara aceasta pe mesele dumneavoastră, în casele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se facă remarcat... Vocea lui Paul răsuna mai puternic decît toate celelalte, dar se distingea prin prestanță și vocea fratelui meu care îi explica unui vagabond pe nume mimil de cîte feluri sunt hamburgerii la new York. am despăturit cu infinită grijă biletul, în lumina unui soare blînd aflat la apus, și am citit următoarele cuvinte : Moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei. 73. s.o.s. transmit acest mesaj fără prea multă speranță, dar simt totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spate cu mâinile sub cap și priviră cerul. Se auzeau numai lătrături de câini, unele apropiate, altele pierdute în depărtări, și țârâitul multiplu al greierilor. Urechea nu percepea la început decât un scârțâit confuz, apoi începea să desfacă țârâiturile în infinitele lor componente, distingând semnale și răspunsuri, întreruperi, tonuri felurite. Un glas părea că răsare chiar în apropierea urechii, altul răspundea înăbușit din centrul pământului. Țârâitura curgea cu monotonia tictacului unui ceas, neobservată prin obișnuință, huruitoare prin prea multă atenție. Ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă mâncarea, întreba pe Titi dacă e îngrijit bine. Acesta răspundea totdeauna afirmativ. Plină de atenții infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodată cu mâna goală, aducând foarte adesea măcar prăjituri. Ana, lacomă, se repezea și mușca din toate, până ce Aglae îi dădea peste nas: - Lasă și pe bărbat să mănânce, că muncește mai mult.Asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prinse ocazia Georgeta, când îmi cumperi o blană? - Întrebarea e improprie! răspunse galant generalul.Cumpărătura e de mult făcută! Vrei să spui, când să te însoțesc ca să ți-o alegi! Olimpia privi pe Georgeta cu invidie și cu o curiozitate infinită, ca și când aceasta ar fi fost un animal apocaliptic. G. Călinescu Printr-o firească asociație, convorbirea începu să se desfășoare asupra copiilor, pentru care părinții strâng bani privîndu-se de toate bunurile, ca apoi ei să-i risipească. - Noroc că am fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fericită», viața care este pur și simplu viață, pur și simplu «fericire»”, scria Papa Ratzinger în enciclica sa despre speranță. Dacă ne lăsăm conduși de dorința prezenței lui Dumnezeu, căutarea noastră va aduce roade, deoarece vom putea descoperi o fericire «infinită», prezentă deja în acel aici și acum al multor situații pe care persoana le trăiește: în nevoi, în relații, în opere, în carismă. În același timp, există o fericire ce se referă la acel nu încă și care ne deschide
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în casa de spiritualitate în care trăiește. Această prezență misterioasă a lui Dumnezeu, care ne recheamă atenția asupra sensului transcendent al fericirii se descoperă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Dumnezeu înseamnă capacitatea de a transforma în mod operativ această orientare, dând spațiu suficient acelor dimensiuni ce ajută persoana să înainteze, pas cu pas, pe drumul împlinirii vocaționale. 7.1 Conștientizarea „Numai conștiința de a fi obiect al unei iubiri infinite poate să ajute la depășirea oricărei greutăți personale și a institutului”. Prin conștientizare se înțelege capacitatea de a vedea, de a simți, de a avea senzația, gustul și mirosul lucrurilor care păstrează în ele măreția lui Dumnezeu. Conștientizarea necesită un
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dorința de bunăstare nu există o fericire ideală. Există mai degrabă nevoia de a valoriza toate situațiile concrete și, în același timp, este necesar să se îndrepte privirea spre ceva diferit în mod profund ce face posibil să se zărească infinitul prezent în existența noastră precară. Sensul responsabilității față de ceea ce este de valoare ne va permite să discernem și să înaintam spre această prospectivă de sens, deschizându-ne față de un proiect ce transcende îngustimea propriilor eforturi. Optica unei fericiri în progres
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să-l încurajeze. Ți-au și dat tuleie și penaj de cocoș... - Vă zic alivoar! șoptise, neiertînd-o nici pe dânsa, din leșinul său intermitent, Doru, căruia nici muntele, nici sanatoriul, iată, nu-i îmbunătățiseră în chip prea simțitor sănătatea. Cu infinite precauții, îi aranjară o consultație, pe teren neutru, cu unul dintre cei mai bine vorbiți doctori de care putuseră afla. Ca și cum, ultima perioadă, Sinistratul nu tot printre cadre medicale și-o cheltuise. Cu o dimineță înainte, Iarba Fiarelor spărsese un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel mai însemnat centru spiritual al Bucureștilor. Spre exemplu, în ședința din 22 aprilie 1988, la UNIVERSITAS își făcuse lectura Cristian Popescu. Capitolul 10 ZIUA A ȘASEA: "SĂ NU (PREA)CURVEȘTI!" IF-ul se lăsă pe burtă și întredeschise, cu infinite precauții, ușa primului salon. Nu era nimeni. Adică nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obișnuiți, flenduriți, cu obrajii supți și nebărbieriți de mai mult de-o săptămână, ținută în care, în nici-un caz, n-ar fi fost admiși să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-un tablou agățat și decorând peretele respectiv. Intră și ieși și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ispășim cu voluptate spiritul și cu toată abandonarea în inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoaștere este imposibilă, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obișnui cu doze mici, - să facem și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
animal sociabil. Vor dispărea imediat conversația, vizitele, întîlnirile, și societatea se va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gândire a dat naștere la automatismul adjectivului. Aceeași calificație i se aplică lui Dumnezeu și unei mături. Altădată, Dumnezeu era infinit; astăzi e epatant. (Fiecare țară își are expresiile vidului ei mental.) - Interziceți adjectivul cotidian și definiția celebră a lui Aristot cade. Diferențele dintre filozofii antici și cei moderni, atât de frapante și de defavorabile ultimilor, pleacă din faptul că aceștia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ne separă de natură ne leagă de ea mai rău decât mormântul. Nuanțele cerului ne obligă la modificări echivalente în suflet, gradele de umiditate la dispoziții corespunzătoare, anotimpurile la o periodicitate blestemată. Astfel, traducem moral întreagă natura. La distanță infinită de ea îi tălmăcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele materiei în pendulațiile unei inimi incerte. Să știi că n-ai nici o legătură cu lumea și să-i înregistrezi toate variațiile, iată paradoxul bolii, necesitatea stranie ce ni se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]