4,141 matches
-
faptul că ei au legat concepția inițiala a teoriei de teoria atribuirii a lui Wiener. Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale duc la generalizarea expectanței asupra situației, fapt asociat cu neajutorare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
centrul universului (Piaget 2005: 124). În desen, ca și În joc, apariția reprezentativului va fi confirmată de discursul copilului, care Își explică verbal acțiunea și caută să realizeze o cât mai bună corespondență Între rezultatul activității sale egocentrice, prin definiții instabile, schimbătoare și momentane, și exigențele fiabilității comunicării sociale. Din analizele desenelor copiilor se pot evidenția o serie de caracteristici: - simbolismul: caracterul simbolic al desenului ( În sensul de configurații grafice substituante) se datorează incapacității copilului de a aprecia proporțiile, elementele componente
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
au fost etichetate ca "cleptocrație" [Permutter, 1981: 41], pentru a indica amestecul nepotismului cu corupția. Armata, care rămâne principala structură de putere, este neprofesionalizată și ineficientă; recrutarea se face subiectiv sau prin intermediul conexiunilor tribale. De obicei, este vorba de regimuri instabile. Dincolo de cleptocrație, în cazul unei oligarhii militare la scară amplă (adică, a unui grup militar relativ mare), cu sau fără unor primus inter pares implicați inițial în lovitura de stat și regăsiți apoi în regim, trebuie subliniat un aspect foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mare. 6. Durabilitatea și criza autoritară Consolidarea autoritară poate fi considerată încheiată atunci când construcția instituțiilor fiind completă, coaliția dominantă este dotată cu o ordine stabilă. Deoarece procesul de consolidare poate prezenta pauze, involuții sau eșecuri, efectele consolidării pot fi: durabile instabile, durabile stabile sau criză. Primele două categorii de efecte sunt legate de următoarele elemente: a) gradul de organizare, consolidare și amplitudine a coaliției dominante; b) gradul de legitimitate la nivel de masă, dar, mai presus de aceasta de eficacitatea deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dacă, în interiorul coaliției dominante, există conflicte privind modurile de soluționare a problemelor fundamentale (aceiași actori dispunând de resurse coercitive și de o influență suficientă pentru menținerea regimului), atunci ne aflăm în fața unei consolidări "slabe", a cărei rezultat este o durabilitate instabilă. În caz contrar, consolidarea este puternică și durabilitatea stabilă. Fără îndoială, există și o întreagă serie de rezultate intermediare. Criza autoritară poate ajunge, după procesul de instaurare, să evidențieze eșecul consolidării; acest lucru se poate întâmpla, uneori, după mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
după mai multe alegeri parlamentare și locale, dar și o discretă articulare a societății civile și o evoluție a legitimității instituțiilor. În schimb, Lituania este singurul caz în care un design instituțional manipulator, combinat cu un sistem de partide oarecum instabil și mai puțin structurat, stimulat puternic de Uniunea Europeană, au plasat instituțiile în centrul procesului de consolidare. Se confirmă, așadar, caracterul statal al procesului global de consolidare. Estonia, Letonia și Slovacia prezintă procese mixte în care nu există un element dominant
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
7. Concluzie Încheiem acest capitol cu trei observații. I. În cazul în care consolidarea are succes și devine puternică, regimul democratic capătă stabilitate (consecința consolidării deficitare fiind persistența instabilității). Prin persistență înțelegem pur și simplu durabilitatea unei democrații. Persistența este instabilă dacă o democrație, deși capabilă să supraviețuiască, este predispusă la crize succesive declanșate de eventuale șocuri externe, de natură economică, de exemplu. În acest sens, stabilitatea presupune condiții favorabile, cel puțin în termeni de instituționalizare (organizarea structurilor politice), de legitimitate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
variabilitate individiuală în ceea ce privește amplitudinea și locul de manifestare a sindromului inflamator sistemic după intervențiile chirurgicale cardiace. Cauza acestui fenomen nu este încă complet elucidată, dar cel mai probabil intră în discuție starea inflamatorie preoperatorie, factori ca fumatul, stresul cotidian, angina instabilă, boli inflamatorii cronice, ce pot amplifica reacția inflamatorie sistemică. Foarte probabil predispoziția individuală genetică are un rol important în modularea sau amplificarea acestei reacții [5]. Mediatorii inflamației în timpul circulației extracorporeale (în special fracția C3a a complementului și TGF-β1 - transforming growth
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și aparent lejer adoptat de scriitor nu face decît să amplifice neliniștea generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a păsărilor, a poetului persan din secolul al XII-lea, Attâr, în care acesta povestește despre lungul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acestei îndeletniciri vreo virtute salutară ? "Dacă citesc atît, o fac cu speranța de a găsi într-o zi o singurătate mai mare decît a mea" (p.592), explică el. De fapt, Cioran citește pentru a încerca să-și epuizeze sinele instabil, pentru a fixa locul acestui eu alunecînd în diversele instanțe exterioare în care curge : "Eu, eu, eu ce oboseală!" (p.134). În fond, e un joc pierdut dintru început cu acest eu pe care nu-l va cunoaște nicicînd, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rezervațiile științifice (450 în 1993) erau lipsite de zone tampon, din cauza aceasta rolul lor de etalon ecologic fiind estompat. Emil Racoviță avea dreptate când spunea: Sunt de preferat rezervații mai puține dar de mare întindere în locul acelora mărunte, numeroase, dar instabile. În 1990, în România, pe o suprafață de circa 5800 km 2 (cea mai mare zonă umedă din Europa) a fost creată Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, pentru redresarea ecologică a deltei și conservarea genofondului, cunoașterea mai bună a capacități productive
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
metode: controlul tuturor pieselor (controlul 100%) și controlul statistic. Controlul 100% (sau controlul bucată cu bucată) constă în inspecția tuturor produselor efectuate. Se poate aplica în condițiile producției moderne în cazul produselor speciale, a produselor complexe, precum și atunci când fabricația este instabilă și în serii mici. Deși presupune verificarea tuturor produselor, controlul 100% nu este infailibil, scapă produse cu defecte. În plus, necesită un personal numeros, ceea ce conduce la creșterea costurilor de control. Controlul statistic se realizează asupra unui număr mai mic
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
este static stabil când valorile caracteristicii cercetate se distribuie statistic după o lege teoretică cunoscută. Când asupra procesului de fabricație acționează una sau mai multe cauze de producție sistematice care influențează variația caracteristicii, se consideră că procesul de producție este instabil. Variația caracteristicii sub influența fluctuațiilor proceselor formează câmpul de împrăștiere. Procesul este dinamic stabil dacă valorile caracteristicii studiate prezintă același centru de grupare și aceiași parametri de împrăștiere, adică își menține în timp distribuția specifică în forma inițială. Reglarea mașinii
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
stabil ca reglaj atunci când valoarea parametrului statistic de grupare pentru caracteristica cercetată are practic o valoare neschimbată în timp. Procesul este considerat stabil ca precizie când valoarea parametrului statistic de împrăștiere rămâne practic neschimbată în decursul unui interval de timp. Instabil este procesul în care acționează una sau mai multe cauze sistematice, care determină variația unilaterală ca sens a valorilor caracteristicii. Instabilitatea dinamică a procesului constă în aceea că nici una din valorile tipice care caracterizează centrul de grupare sau împrăștiere nu
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
terapeutic. Cateterizarea cardiacă în scop diagnostic se poate asocia, la pacienții stabili, cu o complicație majoră (atac cerebral, infarct miocardic sau deces) care are o rată destul de redusă, 1 la 1000 de pacienți. Rata complicațiilor este mai mare pentru pacienții instabili, care pot face infarct miocardic, și pentru pacienții care au avut o intervenție angioplastică sau cu stent pe arterele inimii. Acest studiu a raportat că 3 din 192 pacienți externi cu cateterizare cardiacă (deci unul din 64) a experimentat un
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
ansamblul reacționează (transpiră), ceea ce reglează temperatura (echilibru homeostatic). Kaplan folosește această analogie atunci cînd scrie că " sistemul internațional nu e doar stabil, ci [...] ultrastabil, în sensul că el acționează selectiv, în funcție de stările variabilelor sale interne și respinge ceea ce provoacă stări instabile" (Kaplan 1969: 293). Cealaltă analogie este cu piața și mecanismul ei de echilibrare a prețurilor - o abordare individualistă. În acest caz, echilibrul este consecința firească a acțiunii individuale raționale, fără intervenția vreunui centru conducător. Aplicată la relațiile internaționale, această analogie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
critică cu adevărat realistă a teoriei stabilității hegemonice a lui Kindleberger. Ea poate fi exemplificată în cazul siste-mului monetar internațional studiat de Kindleberger. Ideea de bază a argumentului lui Kindleberger este o analogie inspirată de Keynes. Piețele sînt considerate inevitabil instabile și, ca atare, avînd nevoie de management. Aplicată în materie de bani, teoria stabilității hegemonice pornește de la ideea că o economie bazată din ce în ce mai mult pe credit are nevoie să fie condusă de o autoritate monetară publică (Walter 1993: 36). În
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
simți totdauna asupră-ți o stîncă!" Se iscă un tumult de monștri, unde meritul lui Bolintineanu este de a fi încercat să dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe plan intern, împotriva nobilimii, Bisericii și, după Reformă, împotriva protestanților. Franța a fost întemeiată de un grup de franci cunoscuți sub numele de merovingieni care, la început, au avut sub stăpânire o regiune din jurul Parisului formată dintr-un grup instabil de teritorii ale căror granițe erau în continuă schimbare, reușind să devină unitate independentă în momentul în care, prin Tratatul de la Verdun (843), Imperiul lui Carol cel Mare a fost împărțit în trei: Francia Răsăriteană, Francia Centrală și Francia Occidentală
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a vieții sociale, Erving Goffman aprecia că partenerii unei interacțiuni verbale sunt prinși într-un fel de dramaturgie cotidiană, viața de zi cu zi nefiind altceva decât o permanentă punere în scenă, într-un echilibru determinat de raporturi între forțe instabile 146. Din această perspectivă, fiecare individ este preocupat în mod constant să-și definească identitatea pentru a fi recunoscut ca membru legitim al societății, iar normele care determină comportamentele sunt reactualizate continuu, înregistrându-se astfel o neîntreruptă reconstrucție interactivă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dezacordul față de noțiunile moderne de adevăr, rațiune, obiectivitate, precum și față de ideile de progres universal, emancipare, metanarațiune, principiu ultim de explicare a lucrurilor etc. Conturându-se prin opoziția față de normele Iluminismului, postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei și normelor"142; de asemenea, ea conduce către consumerism, cultul efemerității născut din evoluția tehnologiei și incoerența identităților. Într-o manieră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]