6,119 matches
-
altele. P: Da. (cu o expresie a feței care nu confirma faptul că acceptă explicitarea interlocutorului) H: Păi, asta-i. Un ... privilegiu public și ziaristic. La asta mă refer. Păi..(cu o voce care subliniază iritarea produsă de faptul că interlocutorul s-a putut gândi la o altă semnificație a termenului privilegiu decât cea pe care el, locutorul, a dorit să o transmită) P: Bun. Ei, atunci e bine! (vocea, și expresia feței, confirmând, de data asta, acordul cu semnificația literală
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a propoziția exprimate). ...Poate ... Eu v-aș propune, ca imagine În legătură cu .. ce ... discutăm, cu acest subiect, v-aș propune să Înlocuim cârtițele cu șobolani. De ce? (ton coborâtor, semn că urmează să ofere explicații, nu că dorește să afle răspunsul de la interlocutor). Pentru că imaginea, din capu’ meu, În legătură cu tot ce am văzut la televizor zilele acestea, ... se intitulează regele șobolanilor.... În evul mediu, venirea ciumei era prevestită de un fenomen: mai mulți șobolani, șapte la număr Înregistrare nr. 3 Data și ora
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
idei și cu un grad de dificultate mai ridicat. Ea constă în următoarele: 75 1. Elevii formează perechi care vor lucra împreună. 2. Fiecare membru al perechii va îndeplini rol de: Raportor (citește, rezumă și prezintă textul utilizând cuvinte proprii). Interlocutor (citește, ascultă atent raportorul, pune întrebări pentru clarificare). 3. Elevii lucrează în perechi, activitatea se finalizează printr-un rezumat al conținutului de idei notat pe caiet. 4. Prezentarea rezumatului în fața întregii clase. 5. După fiecare prezentare se aplaudă pentru încurajarea
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
a textelor literare; · dezvoltarea, disponibilităților de receptare a mesaielor orale și scrise. stimularea interesului pentru lectură textelor literare; activizarea cunoștințelor de limbă pentru a percepe și realiza fapte de comunicare orală și scrisă, pentru adaptarea. dinamică și eficiența la statutul interlocutorului; · dezvoltarea, operațiilor gândirii creative; · structurarea și comunicarea în scris a ideilor prin utilizarea nuanțata și personală a limbii literare; · formarea deprinderilor de producere a unor tipuri variate și complexe de texte scrise. Aceste obiective sunt în conformitate cu prgramele analitice aprobate cu
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
special inimii, mai puțin gândirii deoarece „rațiunea, oricât ar fi de valoroasă, este și ea o slugă și nu un stăpân” Profesorului de religie va avea un dialog sincer cu tinerii, folosind și argumente; este recomandabil să fie respectată poziția interlocutorului, evitându se tentele ironice sau culpabilizatoare. Se impune ca „adolescentul să fie invitat la o reflecție asupra lui însuși... reflecția catehetică s-ar dori a fi pluridisciplinară”. Discursurile moraliste și criticiste nu duc la atingerea scopurilor propuse, „formarea unui sistem
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
fuzzy”. Limbajul este act, comportament lingvistic; ideea se impune prin concepțiile behavioriste și pragmatice ale lui: Peirce, Morris, Austin. Ultimul aduce pe scena semiotică sintagma acte de limbaj. Acestea din urmă au ca o caracteristică principală performativitatea, adică acționează asupra interlocutorului, determinându-l atât la nivel cognitiv, cât mai ales la nivel afectiv și volitiv-comportamental. În capitolul al doilea analizăm conectivitatea ca dimensiune sintactică a discursivității. O construcție discursivă este o conexiune de semne sau entități lingvistice (cuvinte, propoziții, fraze), o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al semnului lingvistic, redat în triunghiul semantic al lui Ogden și Richards, și concepția fregeană despre sens și semnificație (referință). Atunci când producem o secvență discursivă, avem pretenția că ne referim
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Ogden și Richards, și concepția fregeană despre sens și semnificație (referință). Atunci când producem o secvență discursivă, avem pretenția că ne referim, prin cuvintele noastre, la lumea reală, la o anumită stare a lumii, pe care vrem să o facem cunoscută interlocutorului. Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
La nivelul semantic al discursivității, putem vorbi de o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și pentru că el vizează la interlocutor o finalitate cognitivă: înțelegerea. În ultimul capitol abordăm performativitatea, concept introdus de Austin, care trimite la caracterul acțional al limbajului. Pentru Austin, actele de limbaj presupun: actul locuționar, adică a spune ceva cu sens și semnificație; actul ilocuționar care se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Locutorul urmărește, prin actul perlocuționar, să obțină anumite efecte la auditoriu, să-l influențeze într-un anumit mod. Plecând de la această situație, putem vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două traiectorii, una mai rațională și mai precisă, surprinsă și prin sintagma “a convinge”, alta mai „afectivă” sau estetică, numită și persuadare. În practica discursivă întâlnim și o serie de construcții
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică, de a determina anumite efecte la auditoriu, de a-l influența prin discursul produs, iar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spune că limbajul determină constituirea experienței, cunoașterii lumii, dar în principal limbajul reprezintă sau reflectă lumea reală, devenind astfel depozitarul experienței, cunoașterii acesteia, prin fixarea ei în producțiile lingvistice (discursuri, texte). 1.3.3. Limbajul e act și acționează asupra interlocutorilor Teoria actelor de limbaj - a cărei teren de apariție a fost pregătit de Reinach și concepția sa asupra actelor sociale, de Gardiner cu cele patru mari tipuri de fraze: declarațiile, întrebările, cererile și exclamațiile - a fost inițiată de Austin prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mai curând realizarea unor acte interpersonale sau sociale (ordinul, promisiunea) chiar în rostire. Cu alte cuvinte, spunând „Își ordon...” eu realizez, produc actul de a ordona. Acest tip de acte are o anumită influență, adică acționează asupra situației imediate a interlocutorilor. Printr-un ordin îl determin pe celălalt să facă ceva, printr-o promisiune mă oblig pe mine să fac ceva, etc. Odată cu actele perlocuționare este pusă în evidență ideea că prin limbaj noi putem acționa asupra celorlalți semeni, obținând anumite
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pe mine să fac ceva, etc. Odată cu actele perlocuționare este pusă în evidență ideea că prin limbaj noi putem acționa asupra celorlalți semeni, obținând anumite efecte. Punând în joc o anumită intervenție discursivă, noi putem acționa asupra universului psihocomportamental al interlocutorului nostru, iar prin intermediul acestuia putem acționa chiar asupra lumii, deoarece îl putem determina pe interlocutor să producă o anumită schimbare în lumea reală. Putem acționa, prin limbaj, asupra interlocutorului, fie printr-o „utilizare rațională” a limbajului și avem de a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin limbaj noi putem acționa asupra celorlalți semeni, obținând anumite efecte. Punând în joc o anumită intervenție discursivă, noi putem acționa asupra universului psihocomportamental al interlocutorului nostru, iar prin intermediul acestuia putem acționa chiar asupra lumii, deoarece îl putem determina pe interlocutor să producă o anumită schimbare în lumea reală. Putem acționa, prin limbaj, asupra interlocutorului, fie printr-o „utilizare rațională” a limbajului și avem de a face, în acest caz, cu convingerea acestuia, fie printro „utilizare estetică” ce determină persuadarea cogn
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o anumită intervenție discursivă, noi putem acționa asupra universului psihocomportamental al interlocutorului nostru, iar prin intermediul acestuia putem acționa chiar asupra lumii, deoarece îl putem determina pe interlocutor să producă o anumită schimbare în lumea reală. Putem acționa, prin limbaj, asupra interlocutorului, fie printr-o „utilizare rațională” a limbajului și avem de a face, în acest caz, cu convingerea acestuia, fie printro „utilizare estetică” ce determină persuadarea cogn afectivă a interlocutorului, fie printr-o „utilizare mascată”, adică manipularea acestuia. Ideea de bază
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o anumită schimbare în lumea reală. Putem acționa, prin limbaj, asupra interlocutorului, fie printr-o „utilizare rațională” a limbajului și avem de a face, în acest caz, cu convingerea acestuia, fie printro „utilizare estetică” ce determină persuadarea cogn afectivă a interlocutorului, fie printr-o „utilizare mascată”, adică manipularea acestuia. Ideea de bază este că limbajul este act și prin intermediul lui putem acționa asupra celorlalți. 1.3.4. Limbajul ca mediu al cunoașterii și mediator al acțiunii sociale Luând în considerație principalele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin care locutorul, producând o secvență discursivă, acționează asupra interlocutorului influențându-l. Analizăm, așadar, trei dimensiuni sau caracteristici ale discursului, dimensiuni care se manifestă mai mult sau mai puțin în orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare, deoarece discursul sau limbajul natural se manifestă diferit în funcție de domeniul cognitiv sau situația
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vizează lumea reală sau starea de lucruri, pe care vrea să o reprezinte, reflecte într-un mod cât mai fidel cu putință, adică intenția locutorului este una teoretică sau cognitivă. Pe dimensiunea performativă, pragmatică a producției sale discursive, locutorul vizează interlocutorul, asupra căruia încearcă să acționeze prin actul său de limbaj, cu alte cuvinte intenția locutorului este una acțională sau practică. Pe dimensiunea conectivă, sintactică a intervenției sale discursive, locutorul vizează însăși construcția discursivă, cu alte cuvinte în timpul combinării, înlănțuirii sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spre exemplu textul. Dar individul uman nu are experiența lumii, nu cunoaște lumea doar printr-un raport direct, nemijlocit cu ea, ci și prin intermediul practicii discursive, prin discursul sau textul celuilalt. Așadar, într-o situație de comunicare locutorul, adresându-se interlocutorului, pune în circulație un discurs care spune ceva despre lume, discursul fiind o “tensiune în raport cu celălalt și în raport cu lumea” (Rovența Frumusani, 1995:157). Referențialitatea este, așadar, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau prin care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pune în circulație un discurs care spune ceva despre lume, discursul fiind o “tensiune în raport cu celălalt și în raport cu lumea” (Rovența Frumusani, 1995:157). Referențialitatea este, așadar, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Cu alte cuvinte, prin dimensiunea sa referențială, limbajul prezintă un “angajament ontologic”. Cu privire la latura semantică a limbajului, s au impus două școli de gândire. Una este școala structuralistă, ce se revendică de la Saussure
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
decât simple speculații lingvistice ce creează iluzia de adevăr. 3.1. Sens și referință După cum am constatat, triunghiul semantic al lui Ogden și Richards relevă strânsa legătură dintre limbaj, gândire și stările lumii reale. Atunci când într-o situație de comunicare, interlocutorii pun în scenă o intervenție discursivă, ei își exprimă, în primul rând, stările lor mentale, gândurile sau conținuturile gândirii lor, și doar prin intermediul acestora exprimă sau reprezintă și stările lumii exterioare. Cum va spune Ricoeur, limbajul “e ceva prin care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sumară, dar esențială a referinței tematice a intervenției discursive.” (C. Sălăvăstru, 1996:142). Discursul la nivel transfrastic se raportează la lumea reală abordând o anumită temă, de aceea și referința este una tematică. Astfel, locutorul construiește schematizări discursive care propun interlocutorului „imagini globale” sau „sinteze cognitive” despre lucruri sau stări de lucruri ale lumii reale. 3.2. Referință, realitate și ficțiune De cele mai multe ori, atunci când producem o secvență discursivă, noi avem pretenția de a ne referi, prin cuvintele noastre, la realitate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unei situații sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de comunicare.” (Tim O’Sullivan, 2001:88). Putem integra, în acest context, orice informație despre locul și momentul enunțării; identitatea, rolul și statutul social al interlocutorilor; mimico-gesticulația; supozițiile, ipotezele sau cunoștințele comune interlocutorilor; comunitatea socioculturală, etc. Wittgenstein - pentru care entitățile lingvistice au un sens doar pentru că sunt folosite de om și numai prin această întrebuințare li se garantează legătura cu un sens determinat - afirma că „știu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care înconjoară o anumită interacțiune sau un schimb de comunicare.” (Tim O’Sullivan, 2001:88). Putem integra, în acest context, orice informație despre locul și momentul enunțării; identitatea, rolul și statutul social al interlocutorilor; mimico-gesticulația; supozițiile, ipotezele sau cunoștințele comune interlocutorilor; comunitatea socioculturală, etc. Wittgenstein - pentru care entitățile lingvistice au un sens doar pentru că sunt folosite de om și numai prin această întrebuințare li se garantează legătura cu un sens determinat - afirma că „știu ce înseamnă un cuvânt în anumite contexte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]