4,627 matches
-
din cauza mizeriei. Era poet! Am plîns și am țipat în singurătatea mea. Și, mai mult ca niciodată înainte de acea dată, am simțit că singura speranță a lumii vine dinspre ARTĂ. Și că, deci, ea nu trebuie făcută oricum. De aici intoleranța mea față de necinste! Nu demult, Augustin Buzura spunea foarte clar niște lucruri în acest sens, parcă în "Viața studențească"! Nu te supăra pentru că prietenia noastră depinde acum de un fir, dar trebuie să mă înțelegi că nu suport să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
răstălmăcește abuziv! Vorba lui Evgheni Șvarț: "Sîntem atît de fericiți că nici nu ne vine să credem!" Țin să rămîn curat și bun. Că-s și intolerant deseori, asta nu-i rău. Cinstea implică întotdeauna și o anumită doză de intoleranță. E o chestiune de igienă. Cred că dac-ar veni mai curînd căldura, toate mi s-ar părea mai ușor suportabile. Aș pleca undeva să nu mai îndur umilința frigului. Îmi pare rău că atîta viață ni se risipește prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cerc în care nu există centru. Sau există dar nu e de găsit! Îmi vine acum în gînd și o vorbă veche: "Șade pe măgar și caută măgarul". Am o grămadă de gînduri ce mă numesc intolerant, dar e o intoleranță ce vine dintr-o anumită curățenie sufletească. Am avut întotdeauna un anume tupeu al purității, sau întru puritate. Sigur, nu confund puritatea cu făina albă. Binecuvîntați fie acești munți în care n-am vrut să port căpăstru, care parcă au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să port căpăstru, care parcă au fost uneori aspri pentru ca eu să nu abdic niciodată. Nu vreau să zic că am anumite principii. Principiile se preiau întotdeauna. Am însă, se pare, un fel de loialitate înnăscută. Loialitatea adevărată include și intoleranță. Cinstea nu e o convenție, je sais! Despre lecții... Zicea Kogălniceanu într-un discurs: "N-am fost niciodată pe la gări în întîmpinarea regelui..." Și nici n-am să mă duc. Am fost, în schimb, de curînd, la V. Dornei pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nici unul dintre ei nu are „slăbiciunea” de a-și privi prestația dintr-un unghi critic. Rămâi cu senzația că în acei ani România s-a aflat pe mâna unor lunatici. Dnei Petre pare să nu-i treacă prin minte că intoleranța față de dl Constantinescu are (și) asemenea rădăcini. Preaplinul simpatiei, încrederii și speranței s-a transformat în preaplinul repudierii. Așa s-a ajuns la finala Năstase vs. Băsescu. Rolul unui om ca dna Petre este și azi ceea ce ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
hotărască, „o dată pentru totdeauna”, cine sunt și ce vor să facă. Recomandarea care li se oferă e înțeleaptă - mai degrabă factori ai proceselor de modernizare, decât codoși ai defunctelor baricade. Este încurajator să vezi mii de adolescenți francezi protestând împotriva intoleranței. E mai puțin încurajator, totuși, să-i auzi pe mulți dintre ei mărturisind că habar nu au împotriva cui și a ce se protestează, dar s-au adăugat mulțimii fiindcă e o zi frumoasă și nu-și pot lăsa colegii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
se mulțumesc cu o denunțare a terorismului practicat în numele unei „dreptăți absolute”, ci încearcă să explice riguros și transparent cauzele, impasurile în care se află gândirea islamică. Și truda lor nu este deloc lipsită de riscurile pe care le presupune intoleranța. Numărul special dedicat de revista Le Nouvel Observateur (aprilie/mai, 2004) acestor gânditori care își propun să „denunțe impostura integristă” și să „concilieze islamul cu modernitatea” este un act de pionerat. Încercând să se apropie de cauza acaparării gândirii islamice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și să se anuleze reciproc”. (Jurnalul Național, 17 septembrie 2004) Islam după islam (IV) Pentru Mohammad-Reza Djalili (Iran: l’illusion réformiste, Presses de Sciences-po, 2001), cazul iranian rămâne ilustrativ pentru genul de laborator în care se pot pregăti rețete ale intoleranței. Și, implicit, ale eșecului. Religia, politica și revoluția au format aici un soi de triunghi al Bermudelor. El a aspirat orice caracteristici democratice, le-a prelucrat în exact contrariul lor și le-a repus în circulație sub forma unui rețetar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
recomandă volumul lui Sadegh Zibakalam intitulat Cum am devenit ceea ce suntem? Cred că merită citit nu doar de victimele produse de manipulările islamismului politic, ci și de alții, care ne dovedim victime ale unei imbecilizări cu nimic mai puțin devastatoare: intoleranța pe care ne-o inoculăm de unii singuri. (Jurnalul Național, 24 septembrie 2004) Lampa cu alogen Oameni vânând oameni este o îndeletnicire foarte veche. Poate chiar mai veche decât oameni vânând animale sau păsări. La urma-urmelor, omului care a hotărât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pune și în ceea ce privește efectele pentru UE și statele membre ale acestui set de dispoziții legislative asupra europartidelor. Vor deveni europartidele forumuri de discuție și mai importante? Vor veni cu răspunsuri coordonate la problematicile interne ale UE, cum sînt respingerea celuilalt, intoleranța, xenofobia, șomajul, naționalismul? Pe plan extern, vor fi capabile să se organizeze pentru a răspunde la provocările construcției Europei în domeniile apărării, al relațiilor cu Statele Unite și Rusia, al politicii vecinătății și al celei a dezvoltării? Aceste întrebări se vor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Cota unic... se cuvine a fi examinat... într-un context macroeconomic larg, ea fiind o relaxare fiscal...; aceasta din urm... poate diminua veniturile bugetare într-o prim... faz.... Efectul asupra veniturilor bugetare depinde de evoluția bazei de impozitare și de intoleranță fâț... de evaziunea fiscal.... Efectul asupra producției este direct și indirect. El este direct dac... firmele vor folosi profitul suplimentar pentru investiții, ceea ce este de dorit în anii premerg...tori într...rii în UE; efectul este indirect prin consum sporit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
restaurant și Mihai a fost de acord. La rândul lui, Giglio se acuză de lașitate. Cel mai mare defect al lui Mihai: după mine - egoismul; după Giglio - ipocrizia. Discuții pe stradă, la orele două noaptea: despre toleranță. Mihai este apostolul intoleranței. Fără îndoială că are dreptate, dar dreptatea lui îmi face rău: mi-l face dușman... Apropo de Mihai: am arborat o nouă atitudine cu privire la dânsul. Nu este indiferență (Dumnezeu îmi e martor că nu pot să fiu indiferent față de nimic
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Giglio, în toată grandioasa ei nulitate: acolo unde apar toleranța, compromisul, nu mai este loc pentru o credință totală sau un sentiment total. Lucrurile devin călduțe, precare. N-aș fi crezut niciodată acum câteva săptămâni că, ridicându-mă împotriva intoleranței, combăteam propria mea cauză... Dorința de a rupe, de a pune capăt acestei stări de perpetuă umilire nu față de alții, dar față de mine însumi. Giglio îmi tot spunea ieri: ferește-te, bagă de seamă, ai grijă! Nu eu. Alții! Alții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de mai târziu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai sunt încă puțini, poate câțiva -, dar ei sunt vânați ca fiarele, aruncați în temniță, arși pe rug, pentru că au comis sacrilegiul de a gândi altfel decât zice dogma. Ei nu reprezintă decât o forță morală, care, în confruntarea cu intoleranța, cu forța brutală, este îngenuncheată. În apărarea blândului Iisus, au aprins ruguri ce te sufocă prin fumul de carne arsă... În ipocrizia lor, "să nu păcătuiască vărsând sânge" cum scrie la Biblie, îi frig pe jăratec. Oricine îndrăznește să gândească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teritoriile basarabene și bucovinene „Zvonuri tot mai persistente vorbesc despre masacre asupra poplației minoritare, în special evreiești din Moldova...Dar simțul de umanitate al poporului nostru și bunul lui renume nu trebuie atinse prin executări și schingiuiri în masă, prin intoleranțe ce s-ar răzbuna în primul rând asupra noastră și a conaționalilor noștri...”. Excesele soldaților români erau tolerate, poate pentru că nu puteau fi controlate, iar măsurile disciplinare nu puteau opri furia soldaților. Ion Antonescu avea să recunoască că era depășit
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și la București, au fost bine apreciate de oficialitățile române, după cum a consemnat ambasadorul Aurel Turbăceanu în cartea sa "Întâlnire cu trecutul". Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai calmat, dar relațiile chino-sovietice au continuat să rămână în stare de intoleranță reciprocă. La Congresul al IX-lea al P.C.R., Deng Xiaoping și Brejnev s-au ignorat reciproc, iar la rostirea de către acesta din urmă a cuvântului de salut, conducătorul chinez a părăsit temporar sala congresului. Aproape în aceeași perioadă, împreună cu colegul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
combaterea discriminării față de popoarele indigene, de străini, în justiție, privind măsurile speciale și altele. Am inițiat și am coordonat elaborarea Recomandării privind discriminarea față de romi. Am luat parte la Conferința mondială de la Durban (2001) împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și intoleranței și apoi la elaborarea recomandărilor Comitetului pentru aplicarea documentelor Conferinței. Am fost președinte al Comitetului în anii 2002-2003, de mai multe ori vicepreședinte și raportor. Am fost reales în Comitet în 2008 și din nou în 2012. 8. Din 2007
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? Cea mai mare amenințare la adresa fostelor țări comuniste est-europene din 1989 încoace au fost tendințele naționaliste necontrolate, care au dat naștere separatismului, iredentismului și multor altor forme de intoleranță radicală de dreapta, inclusiv antisemitism. Consecințele acestor procese pot fi văzute cel mai bine în destinele Cehoslovaciei și Iugoslaviei. Dar, dați-mi voie să mă concentrez specific pe Cehoslovacia și Republica Cehă ca unul dintre cele două state succesoare ale
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
aspect pozitiv este faptul că o dată cu integrarea în UE, și în cadrul dezbaterilor care au pregătit-o, cetățenii țărilor Europei de Est au renunțat la anumite încăpățânări istorice care au cauzat și ar fi putut încă cauza conflicte: naționalismul, iredentismul, xenofobia, intoleranța interetnică. Însă, trecerea dincolo de autovictimizarea istorică deschide poate și porți spre fericire! Sau măcar spre depășirea stării de insatisfacție cronică care întruchipează încă unitatea internațională a statelor foste socialiste... În general, deschiderea geografică, economică, intelectuală care s-a produs după
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile, libertinajul a avut meritul filozofic de a fi proclamat prioritatea plăcerii senzoriale drept criteriu al tuturor valorilor. Sună cam tare, e adevărat ; tot adevărat este că un asemenea punct de vedere exprima o extremă relaxare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai importante formatoare de gust și de literați ai României Între războaie!Ă Interesant În refuzul multor colegi de-ai mei față de revista pe care o făceam, dincolo de rezerva pe care o aveau pentru echidistanța mea politică, este și această intoleranță de gust, această acaparare a unui singur fel de a vedea lucrurile, fapt ciudat, În cultură mai ales, unde „viitorul” se anunță adesea pe mai multe căi. Îmi amintesc de o discuție cu ministrul de atunci al Culturii, Andrei Pleșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj, altminteri, dubios, un fel de Bogdan-Pitești) această vorbă devenită celebră: „Quand la croix passe, on la salue, mais la croix ne répond pas”. Odinioară, cînd intransigența mea urca pînă la intoleranță, aveam și eu gustul despărțirilor definitive. O atitudine de felul celei a lui R. de M. - severă, aristocratică - mi se părea nu numai potrivită, dar și necesară. Între timp, rigorismul meu s-a mai atenuat, ba, în două-trei situații, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
clipă să considere făgăduințele religiei decât drept un mijloc de dominație și un pretext de into le ranță. Nu mă pot împiedica aici să reflectez la răul pe care îl fac religiei și oamenilor în suferință spiritul domi nator și intoleranța dogmatică. Cine n-ar crede, când dure rea a pătruns în cutele cele mai ascunse ale sufletului, când moartea ne-a dat lovituri ireparabile, când toate legăturile par zdrobite între noi și ceea ce iubim; cine n-ar crede, zic, că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care nu vor mai avea nimic până ce administratorii satului se vor hotărî să le elibereze vreodată mult așteptatul Titlu de Proprietate. Toate adunările generale ținute cu oamenii satului în acea perioadă fierbinte, s-au desfășurat într-o atmosferă de totală intoleranță care nu puteau duce decât la dezastru. Aproape fiecare fost membru cooperator simțea nevoia unei refulări prin care să răzbune toți anii în care fuseseră obligați să muncească precum niște argați neplătiți pe propriul lor pământ, nevoiți să sustragă necesarul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]