4,886 matches
-
de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă) sau (mai probabil) ironice și vag persiflante (c): (a) Guica s-ar fi dus acasă la alde Besensac; (b) alde nean-său Cristache al lu' Dumitrache, cu alde Leana lui Floricel; (c) Polina era în vorbă cu alde Birică; neamțul e ca alde Ilie al
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
-te la ăstălalt, la alde Bălosu, sau la alde Voicu Câinaru; Vin țărăniștii iar la putere, vine alde Crâșmac!; te înjură alde Țugurlan; te-a îmbrobodit alde tac-tău etc. Evoluția unor mărci ale distanței politicoase spre valoarea de mărci ironice este un fenomen manifestat frecvent 18. Exemplele de mai sus arată că devalorizarea formulelor în care alde prefațează referirea la o singură persoană s-a petrecut deja în limbajul popular. În textele publicistice actuale, valoarea de marcă a distanței politicoase
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
de anumiți factori contextuali), desemnând individul însuși prin evocarea caracterului său reprezentativ 19, valoarea semantico-pragmatică este destul de incertă. Oscilațiile privesc posibilitatea de interpretare în cheie accentuat depreciativă (referentul fiind invocat ca exemplu negativ sau ca entitate neglijabilă) sau doar vag ironică și minimalizantă. Alde funcționează ca un fel de "operator de minimalizare", care produce o dezindividualizare a persoanei: Ne-a fost dat să-i vedem reaparând la rampa televiziunii pe alde Hrebenciuc sau chiar și pe aproape uitatul Agathon! ("Ziarul de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
la postul de președinte, director general al Televiziunii) (Ședința Senatului, 18.II.2002). Exemplul oferă în primul rând o confirmare a valorii peiorative a lui alde, recunoscute ca atare de vorbitori, dar nu lipsite de ambiguitate. 2.4.3. Distanța ironică Sunt situații în care nu se mai justifică o intenție de desemnare peiorativă, alde funcționând doar ca marcă de imprecizie enunțiativă, de atenuare ironică a aserțiunii: cum fu Mizilul stație pentru rapidul de Berlin, la alde Caragiale (EZ 4.X
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
lui alde, recunoscute ca atare de vorbitori, dar nu lipsite de ambiguitate. 2.4.3. Distanța ironică Sunt situații în care nu se mai justifică o intenție de desemnare peiorativă, alde funcționând doar ca marcă de imprecizie enunțiativă, de atenuare ironică a aserțiunii: cum fu Mizilul stație pentru rapidul de Berlin, la alde Caragiale (EZ 4.X.2006); Și alde Pinocchio avea o Conștiință care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În exemplele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În exemplele de mai sus, informația contextuală indică destul de clar că nu este vorba de o tratare depreciativă a persoanelor sau personajelor menționate, ci doar de o marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a enunțului, a distanței ironice, mai mult sau mai puțin depreciative în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
personajelor menționate, ci doar de o marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a enunțului, a distanței ironice, mai mult sau mai puțin depreciative în raport cu nominalul pe care îl însoțește. Extinderea de uz și pragmaticalizarea au consecințe stilistice și chiar gramaticale (mai multă permisivitate a combinărilor, variații și contaminări ale construcțiilor). 3.1. Contrastul stilistic Se constată destul de
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.". Foarte răspândit - și caracteristic pentru alde în limba actuală - este rolul de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de dinamică a limbii au fost înregistrate și unele particularități ale structurilor sintactice în care intră grupul nominal care cuprinde nedefinitul alde (prezența prepoziției de, cu valoare clasificatoare sau partitivă, impunerea acordului la singular
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
sintagmă citată etc.). Din punct de vedere gramatical, alde prezintă o tendință de specializare ca echivalent al lui ca, având în anumite construcții valoarea de conector comparativ. Operatorul alde aparține unui inventar bogat de mijloace ale impreciziei convertite în mărci ironice, ilustrând o trăsătură caracteristică a limbajului colocvial și a celui din mass-media. 1 Alde a fost considerat de Hasdeu, în 1886 în Etymologicum Magnum Romaniae, "un idiotism românesc, foarte anevoie de tradus în orice altă limbă" (Hasdeu 1998: 611). 2
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
asociindu-și uneori și valoarea de minimalizare (Furul nu vine decât să fure și să-njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug s-o aibă. www.crestinism-ortodox.ro/newsletter)), mai ales în contextele ironice, când se urmărește minimalizarea (Un Ferrari nu costă decât două sute de mii de euro.) sau când vorbitorul, prin minimalizare, schimbă polaritatea, accentuând importanța elementului focalizat (Nu vreau decât câteva zile de vacanță.) 11 Parantezele drepte marchează suportul sintactic al semiadverbului
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
rugăminte și ordin) A: Poate chiar pe nemeritat pentru instituția prezidențială. T: Vă mulțumesc. A: Acum, acum sigur, lucrurile s-au mai lămurit nițel. (voce nesigură, și o expresie a feței ce contraziceau veridicitatea celor afirmate) D: Mulțumesc. (Un zâmbet ironic și privirea Îndreptată spre A, căutând, În ochii acestuia, confirmarea contrariului a ceea ce A tocmai a afirmat) Înregistrare nr. 2 Data și ora: 27.03.2009, 20.10 Locul: În interior; preluare emisiune TV Participanții: H = realizatorul emisiunii, analist politic
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
celelalte. Pentru că avem o competiție, nu știu dacă ... forțele concurențiale În economia de piață in România funcționează, dar cele șapte, șapte, opt servicii, dintre care trei, foarte importante concurează cu succes Între ele. P: Cu succesul cui? (cu o expresie ironică, Întrebătoare) H: Cu succesul .. rebuturilor zero ... Așa. Iar.. P: Doar nu cu succesul cetățenilor! H: Dle Popescu, iară nu știm multe. Păi dv. porniți de la ideeea că există vreo legătură Între toate astea și cetățean? P: Păi ... nu știu, dacă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Rlit, 43. Zafiu, R., 2007, Limbaj și politică, București, Editura Universității din București. Zafiu, R., 2007a, "Conjugasem, conjugaserăm...", în Rlit, 17. Zafiu, R., 2007b, "Care și pe care", în Rlit, 31. Zafiu, R., 2008, " Există, în română actuala, un ‹‹registru ironic››?", comunicare susținută la 24 aprilie în cadrul ciclului de Conferințe ale Academiei Române, Limba română și relațiile ei cu istoria și cultură românilor . Zhechev, V., S. Krasikova, 2005, "Scalalr uses of only în conditionals", disponibil la adresa: www.sfb441.uni-tuebingen.de/b10/Pubs
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
ungur, evreu, de exemplu, nu îl presupun în mod automat. Intrate pe poziția N1 și marcate afectiv, ele își măresc forța de evaluare depreciativă. Există și formații adjectivale mai recente, "pseudoeufemistice", care, în realitate, dau întregii construcții o pronunțată tentă ironică 8: Pe bune că, între două rele, mai bine îl alegeați pe "coloratu'" de Vanghelie! (că ați mai ales "colorați": Halaicu, Lis, Flor Pomponiu la sectorul 4) (www.gandul.info, 2007) tuciuriu' de Turcu (poli.tm.ro, 2006). Posibilitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Sensuri dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în cazul creațiilor ocazionale, sensul este destul de greu de descifrat în absența cunoașterii contextului. Acest aspect contează foarte mult și pentru decizia în direcția unei interpretări ironice, depreciative sau valorizante: Despre SC TCE 3 Brazi, firma lui Culiță Tărâță, stăpână pe 57.000 de hectare din domeniul public al statului [...] ați mai citit la noi în revistă pe vremea cârnățarului de Remeș (AC, 11, martie 2008, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cu care le folosești. 1 Mai mult decât atât, s-a spus de cele mai multe ori despre elementul de pe prima poziție că presupune o caracterizare subiectivă a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Parisien, Bulgare, pygmée, amazone, spartiate, béotien, sybarite, etc." 8 Zafiu 2008 include în aceeași categorie și termeni ca brunețiu, ciocolatiu. 9 Vezi Coja (1962: 280). Autorul face o observație pertinentă, conform căreia este aproape imposibil să se utilizeze în mod ironic sau batjocoritor adjective substantivizate care denumesc deficiențe reale ale unei persoane (vezi diferențe între chior și orb, șchiop și olog). Considerăm de aceea că exemplul identificat reprezintă o situație izolată, cu un grad sporit de depreciere. 10 Substantivele de acest
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
îl precedă pe cel feminin, multe profesii și meserii fiind denumite inițial doar prin substantivul masculin. Și în uz se preferă uneori masculinul în locul substantivului feminin, chiar dacă ambele sunt înregistrate în dicționar, iar femininul nu are o conotație depreciativă sau ironică. Ponderea de substantive de tip ă-e în ansamblul substantivelor feminine este mare, atât datorită derivării cu sufixele moționale menționate mai sus, cât și datorită faptului că multe împrumuturi sunt adaptate fonetic și morfologic, fiind încadrate la acest tipar. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
gândirii deoarece „rațiunea, oricât ar fi de valoroasă, este și ea o slugă și nu un stăpân” Profesorului de religie va avea un dialog sincer cu tinerii, folosind și argumente; este recomandabil să fie respectată poziția interlocutorului, evitându se tentele ironice sau culpabilizatoare. Se impune ca „adolescentul să fie invitat la o reflecție asupra lui însuși... reflecția catehetică s-ar dori a fi pluridisciplinară”. Discursurile moraliste și criticiste nu duc la atingerea scopurilor propuse, „formarea unui sistem de valori, convingeri și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ne cere să precizăm cu ce sens sau valoare folosim cuvintele și propozițiile în cauză. Un caz special este cel al termenilor vagi și abstracți (tânăr, inteligent, bun, etc.), care nu au o “graniță” bine determinată, sau cazul utilizării metaforice, ironice a expresiilor, care necesită elemente contextuale pentru a le determina identitatea. Chiar dacă utilizarea unui termen cu sensuri și referințe diferite, în cadrul aceleiași secvențe discursive, nu produce, în genere, o contradicție logică (aceasta producându-se doar în cazul în care sensurile
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
tip de relații la relații în care profesorul colaboreaza cu elevii. Principala activitate a acestuia nu va fi predarea, ci angajarea elevilor în investigații și lucrări independente. Relațiile bazate pe stima și respect reciproc reclamă și în limbaj adecvat. Expresiile ironice și jignitoare tulbură atitudinea elevilor față de profesorul lor și îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă. Rezultatele obținute în urma cercetărilor au scos în evidență faptul că, cu cât formele de penalizare (ironia, jignirea, ridiculizarea, notele proaste) sunt mai
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
chnezești, se umflă ca să culmineze cu chipul trist semănând măștii lui Eminescu. Rar se întrevăd în artă, atât de fericit, semnele măreției sub veșmintele simplității!72. Referințele picturale și descrierea ekphrastică au în romanul lui Mircea Horia Simionescu o miză ironică. Dicționarul onomastic joacă în istoria ekphrasis-ului din literatura română un rol comparabil cu cel al romanului lui Perec, O colecție de amator în tradiția occidentală. Dacă în romanul francez unele tablouri descrise sunt inexistente, în romanul lui Mircea Horia Simionescu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
personajelor, dar neîndeplinind niciun rol ornamental, referințele și descrierea ekphrastică serveste drept instrument de parazitare a intrigii, de anulare a acțiunii, constituindu-se în digresiuni perfecte. Comparabile cu cele inserate de Odobescu în Pseudokynegeticos, cele ale lui Simionescu arată dimensiunea ironică a ekphrasis-ului inserat fără miză interpretativă. Capitolul II Imagine și literatură în critica românească din perioada 1960-19951 Așa cum am văzut, una din pozițiile teoretice ce marchează critica occidentală în perioada 1960-1995 se orientează înspre interesul pentru studiul imaginii și, mai
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constă în asemănare 18. Putem constata ușor că tema romanului lui George Bălăiță se repetă în acest fragment ce descrie tabloul Femeie citind. Cele două volume ale Lumii în două zile povestesc - în maniera lui Joyce și în același timp ironic - două zile din viața lui Antipa (21 decembrie și 21 iunie). În prima parte, care este istoria solstițiului de iarnă, ritmul narațiunii este încetinit. Interesul narativ converge spre descrierea unei stări - fericirea domestică a lui Antipa. Evenimentele (întâmplările) acestei prime
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
aflu azi, mâine, că noaptea eu mă plimb cu un autor!...32. Înregistrându-i povestea pe bandă, Babis Vătășescu notează: Oricum, eram suveran. Amintirile lui îmi aparțineau. Puteam să fac orice cu ele. Să le dau, de exemplu, o modernă, ironică turnură. Să adaug sau să tai. Să agravez sau să îndulcesc. Să-l jertfesc, într-un cuvânt, pe bătrân, dar invers, așa cum Iacob, fiul, l-ar fi sacrificat pe Avram...33. Aflat împreună cu Vasi în vizită la Șirna Veche, satul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]