6,016 matches
-
mei. Străbunicul meu era florentin. A emigrat în America. Suntem americani de patru generații, dar vorbim încă italienește între noi și nu pot trece prin apropierea Florenței fără un scurt popas între zidurile ei. Trebuie să recunosc că nici a italian nu semăna interlocutorul meu. Mai curînd l-aș fi crezut olandez, belgian sau poate irlandez. Dar faptul că era florentin m-a făcut să mă simt mai puțin înstrăinată. Oricum... sînge latin! Între timp se făcuse ziuă. M-am hotărît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Nu. Nu venisem la Florența ca să deschid debit de tutun. Aveam țigări atît cît să fumez eu și să ofer prietenilor. I-am dăruit un pachet pentru "dumnealui", pe care cred că l-a comercializat urgent la barul de la parter. Italienii au tutun prost, tutunul american e scump, așa că un pachet de "Snagov" le căzuse bine. Cînd am pus capul pe pernă, am mai auzit vocea sonoră a signorei Cesca, în timp ce făcea ordine în hall: E carina, la romena; molto, molto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ore. Cei șapte, opt elevi din anul 8, oameni în vârstă, erau foarte mirați de iuțeala mea de lucru și la urmă au fost chiar entuziasmați. Spuneau ei multe, însă eu înțelegeam puțin, dar vedeam că le place ce făcusem. Italienii au admirație pentru fa presto. A doua zi la amiază, am avut rezultatul, eram primit în anul întâi al cursului liber de specializare care durează doi ani, adică în anul șapte. La ei, durata cursurilor la Institut era de opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oficiază messa catolică? Povestea este foarte lungă și trebuie rezumată. Multe secole la rând slujba în bisericile catolice s-a oficiat exclusiv în limba latină. Deși încă din primele secole ale Evului Mediu enoriașii franci, germani, polonezi, cehi și chiar italieni nu mai înțelegeau nimic din ce cânta sau spunea preotul în biserică, Vaticanul n-a vrut cu niciun chip să renunțe la latină ca limbă sacră a Bisericii. Să ne amintim că și noi, românii, am avut până în secolul al
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
față de momentul inițial au fost semnificative. Imaginile RMN la grupul nostru au fost discutate doar la introducerea bolnavului în studiu, urmând ca RMN să fie repetat la doză totală de 140 mgr. În ceea ce privește reacțiile adverse întâlnite în studiul nostru, cel italian și cel francez, putem spune că Novantrone în monoterapie, cât și în asociere cu Metilprednisolon se însoțește de efecte adverse ușoare pâna la moderate, care au fost în general controlabile. 266 În studiul nostru, cele mai obișnuite efecte adverse au
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Nina Șahnazarov, de la Institutul de Virusologie „Șt. S. Nicolau“ din București, a putut dovedi încă din 1970, că SV40 este capabil să transforme celule umane cultivate in vitro.39 Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială După 1990, cercetările italianului Michele Carbone de la Facultatea de medicină a Universității „La Sapienza“ din Roma, au pus în evidență prezența virusului SV40 în 60 % din tumorile mezoteliale pulmonare umane studiate.40 După anul 2000, numeroase alte laboratoare au confirmat rezultatele obținute de M.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
De la ea se așteaptă în viitor primii pași de reducere a incidenței unor forme de cancer induse viral. Așa cum s-a arătat, prima observație însoțită de o frumoasă și simplă demonstrație a rolului tumorigen al virusurilor în patologia umană, aparține italianului Giuseppe Ciuffo. Acesta a dovedit în 1907 că un filtrat acelular din Veruca vulgaris este capabil să reproducă papiloamele caracteristice 42 (Ciuffo însuși a fost cobaiul acestei experiențe). După ce mai bine de o jumătate de secol nu au mai fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de evenimentele care se petrec în nucleu, și pe care a numit-o chondriodiereză. Tot D. Voinov a descris și primul caz de aneuploidie în lumea animală (la coropișniță: Gryllotalpa vulgaris). Cariotipul ca atare, propus inițial încă din 1933 de către italianul A. Chiarugi, a fost perfecționat și transformat în metodă uzuală de studiu de către agronomul indonezian Joe-Hin Tijo (1919-1922), inițial la Institutul botanic din Bogar (Java), apoi, din 1948, la Saragoza și Denver (SUA), din 1957. J-H. Tijo a lucrat în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Astfel, francezii au cunoscut o puternică influență provensală la sfîrșitul Evului Mediu și o însemnată influență italiană îndeosebi în perioada Renașterii, pentru ca apoi influența franceză să se exercite deosebit de intens, aproape devansator, asupra provensalilor și într-un mod pronunțat asupra italienilor. În istoria culturală, a apărut problema dacă influențarea se realizează întotdeauna în același mod sau dacă, dimpotrivă, există mai multe maniere de exercitare a ei. Nu se pune deci problema gradului de influențare, a intensității influențării, ci dacă influențele produc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a valorilor culturale. Efortul de lărgire a cunoașterii științifice s-a împletit cu efortul de cucerire a planetei și de sistematizare a cunoștințelor geografice, ceea ce a permis creșterea cîmpului cercetării umane și a dus la Marile descoperiri geografice. Inițiat de către italieni în zona Mării Mediterane, procesul căutării de noi căi de circulație pe mare a fost desăvîrșit de regatele Portugaliei și Spaniei, aflate în plin proces de afirmare prin lupta dusă împotriva ocupației arabe. În zona de sud-vest a Europei au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază a limbii literare italiene moderne. Astfel, încununată de activitatea unor mari personalități renascentiste Dante Aligheri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio -, italienii și-au fixat limba literară încă din secolul al XIV-lea, exemplul lor fiind urmat de celelalte popoare romanice occidentale și, apoi, de popoarele germanice, iar, mai tîrziu, de popoarele est-europene. Consecințele acestei realizări au fost multiple: fiind exprimată în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
manifestaseră limbile de cultură ale grecilor și romanilor în antichitatea pe care renascentiștii o redescoperiseră și doreau s-o valorifice. În epoca modernă însă, limba literară unică a fost puternic legată de cea de națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat aceeași formă a limbii literare, cu baza într-un subdialect, iar olandezii, ale căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde italianul ingannare, vechiul francez enjener, provensalul enganar, catalanul enganyar, spaniolul și portughezul enganar. Aceste cuvinte se aseamănă foarte mult din punctul de vedere al formei și al conținutului, iar fenomenul nu poate fi explicat decît de faptul că pornesc de la același
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
europene, indiferent de originea lor și indiferent de limbile pe care le vorbeau. Primul mare învățat care atestă atît orientarea spre afirmarea romanității, cît și efortul de a înălța lumea romanică la sfera marilor valori ale antichității, a fost eruditul italian Dante Alighieri, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în primele decenii ale veacului următor (1265-1321). Acest mare învățat al Renașterii urmărea să realizeze, pornind de la limba populară, o variantă literară a limbii italiene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
caracterizau subdialectul florentin al dialectului toscan, adică limba provinciei sale. Modelul său a fost urmat apoi de alți reprezentanți de seamă ai Renașterii italiene, Giovanni Boccaccio și Francesco Petrarca, încît acest subdialect a fost impus ca limbă literară a tuturor italienilor. Dante a considerat că limbile romanice sînt înrudite și își au originea în latina populară (vulgară), în vreme ce latina literară este posterioară latinei populare și a pornit tot de la ea, dar a fost prelucrată și fixată prin gramatici și prin alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dialecte. Dar, aceste fenomene nu pot avea un efect prea important, deoarece limba literară creată de învățații Renașterii în frunte cu Dante Alighieri pe baza subdialectului florentin al dialectului toscan s-a impus definitiv și reprezintă limba literară a tuturor italienilor. Ca în toate țările neolatine vestice însă, datorită unei baze dialectale înguste, limba literară italiană reprezintă de fapt pentru majoritatea vorbitorilor de limbă italiană o a doua limbă, așa cum altădată latina reprezenta limba de cultură diferită de limba populară. De
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dacă există în limbă delimitări pe care să le dea ea însăși. Ca atare, deși și pentru vorbitorii limbilor romanice albul este perceput ca fiind strălucitor sau opac, ei nu realizează în limbile lor o asemenea distincție. La fel, românii, italienii, spaniolii etc. deosebesc desigur bunica maternă de cea paternă, dar le denumesc pe ambele prin același cuvînt (bunică, nonna, abuela etc.), dar suedezii, nu numai că disting cele două realități, dar le și numesc diferențiat, numind bunica maternă mormor [΄mu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dat. = dativ d.Hr. = după Hristos dial. = dialectal engl. = engleză, englez f. = (substantiv) feminin fr. = franceză, francez gen. = genitiv germ. = germană, german gr. = greacă veche, grec gr.biz. = greacă bizantină, mediogrec gr.mod. = greacă modernă, neogrec invar. = invariabil it. = italiană, italian î.Hr. = înainte de Hristos înv. = învechit lat. = latină, latin log. = (dialectul) logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Greek in all the languages of the continent ensure general European communication (and unity). There is also a significant number of linguistic elements taken by all or the majority of the European idioms from some modern languages (mainly from French, Italian, English and German) that contribute to the completion of the same unifying process, so that, for instance, in the case of the semantic field centred on the meaning "popor", several elements converge, starting from the Greek ethnos and demos, from
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la cea minoră, reflectată, printre altele, în evoluția semantică a cuvintelor moștenite de română din latină (Spațiul mioritic, în Lucian Blaga, Opere, vol. IX, p. 291 ș.u.). 22 Numele noului continent (America) a fost dat mai tîrziu, după numele italianului Amerigo Vespucci, căruia i se atribuie descoperirea Americii de Sud și care a scris, după 1499, lucrarea Novus Mundus. 23 Vezi John Bowle, op. cit., p. 165-166. 24 Vezi John Bowle, op. cit., p. 194-195. 25 Vezi G. W. Fr. Hegel, Prelegeri de istorie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un prieten care nu înșală niciodată.” Proverb francez 52. „O carte nu este justificată decât dacă ne învață ceva.” Proverb francez 53. „Cartea te face să trăiești.” Proverb francez 54. „E mai bună o carte instructivă decât una frumoasă.” Proverb italian 55. „Cărțile, ca și prietenii, trebuie să fie puține și bine alese.” Proverb italian 56. „A citi și a nu înțelege este asemănător cu a vâna și a nu prinde.” Proverb italian 57. „Cărțile sunt profesori muți.” Proverb latin 58
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
decât dacă ne învață ceva.” Proverb francez 53. „Cartea te face să trăiești.” Proverb francez 54. „E mai bună o carte instructivă decât una frumoasă.” Proverb italian 55. „Cărțile, ca și prietenii, trebuie să fie puține și bine alese.” Proverb italian 56. „A citi și a nu înțelege este asemănător cu a vâna și a nu prinde.” Proverb italian 57. „Cărțile sunt profesori muți.” Proverb latin 58. „Deschide cartea ca să înveți ce au gândit alții, închide cartea, ca să gândești tu însuți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
sunt cei mai ideali prieteni ai noștri.” Mihail Sadoveanu 156. „Toți citim mai multe cărți decât ne trebuie. Biblioteca mare, pricepere mică!” George Călinescu 157. „Nu există hoț mai mare ca o carte rea; ea îți fură tot timpul.” Proverb italian 158. „Eu, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
primordială, toate acestea contribuind la un simț destul de clar al identității naționale; vorbitorii de limbă germană, însă, au fost împărțiți între cel puțin trei grupuri naționale separate (germani, austrieci și elvețieni), în special datorită unor necesități de ordin spațial, iar italienii au dobândit un simț al naționalismului abia după unificarea Italiei (1870) și în urma presiunile exercitate de statul italian și sistemul său educațional în acest scop9. Trebuie să avem în vedere, însă, întotdeauna, deosebirea dintre națiuni și state. Națiunile reprezintă fenomene
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
încă un motiv pentru a considera că problema referendumului este una ce trebuie reglată cu maximă finețe în ansamblul nostru constituțional. 2. Referendumul și personalizarea politicii (Daniel Șandru Conf.univ.dr.) Într-un eseu admirabil despre "guvernarea oamenilor sau guvernarea legilor", politologul italian Norberto Bobbio sublinia primatul cadrului procedural specific statului de drept: actul de guvernare se realizează prin respectarea strictă a legilor, indiferent de oamenii care ocupă vremelnic funcții în aparatul guvernamental. O proiecție normativă ce nu-și găsește corespondent în realitatea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]