5,069 matches
-
este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la iveală pentru o nouă utilizare, adică pentru o nouă contextualizare. Finalitatea este, cum se vede, tot judicativă; dar căutarea sensurilor originare se abate de la anumite reguli tari ale judicativului, mai cu seamă de la aceea care pretinde socotirea cuvintelor în legăturile lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
degrabă pre-operațional. Aici se află încă un motiv serios de a socoti judicativul regulativ drept pre-judicativ. Oricum, logicul se întregește prin judicativul regulativ. El ocupă astfel un spațiu pe care reducția operată până acum nu ni l-a scos la iveală: spațiul pre-operațional; fără să fie vorba despre o cantonare a logicului în acest loc. De fapt, acest loc este ținut sub dominația judicativă numai în măsura în care elementele sale pot fi formalizate și trecute sub condiția alethică; adică numai în măsura în care pot fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un subiect care să nu fie (încă) substrat, dar care să fie deja gândit ca fiind individual ar fi posibil; e
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discuție, pentru că reducția judicativă nu reprezintă calea cea mai potrivită de refacere a sensului ei. Poate reducția non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și ne-ființa alături de ființă. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Într-un fel, autorizarea este act atotcuprinzător pentru elementele pragmaticului; dar, după cum am văzut mai devreme, întrucât acesta reglează și ontologicul și logicul, autorizarea cuprinde și elementele acestora. Argumentul bazat de ideea sferei de cuprindere a diferitelor elemente scoase la iveală de reducția judicativă nu este în primul rând "cantitativ", cum s-ar putea înțelege la prima vedere. El este mai degrabă "calitativ", fiindcă se referă, angajând și această idee a sferei de cuprindere a judicativului constitutiv, la tipurile de intervenție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tot ce ține de uman. Retragerea timpului este, e drept, un eveniment, chiar și într-o proiecție a sa; de aceea se cuvine ca, odată gândul formulat despre un asemenea eveniment "structura" sa și consecințele sale să fie scoase la iveală. Gândul despre evenimentul retragerii timpului nu asigură un sens pentru altceva decât pentru ceea ce tocmai este părăsit: însăși dictatura judicativului, cu toate aspectele, elementele, componentele, sensurile sale. Desigur, dar un sens dincolo de locul tocmai părăsit trebuie să se înfiripe; altfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptele" care mai devreme ne păreau a fi netimporizate (nimicul, ne-ființa, ființa însăși, diferența ontologică etc.) Prin urmare, retragerea timpului nu este un eveniment din afara limitelor dictaturii judicativului, ci un fapt posibil între aceste limite. Stranietatea sa ieșită la iveală imediat ce luăm act de o asemenea posibilitate, dată fiind atotputernicia timpului, în sens ființial, funcțional, constitutiv direct etc. este generată și întreținută de două rânduri de fapte: de cele care sunt legate intim de experiența de zi cu zi a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o natură? Adică este el, cumva, pre-condiționat, așa cum ar trebui, dacă ar avea naturalitate? Din cele câteva sensuri scoase la iveală de reducția judicativă, el, evenimentul retragerii timpului, nu pare a fi firesc; el nu apare decât ca un fapt "ieșit din comun". Cumva, această constatare îi este benefică proiectării evenimentului: el este ceva scos din comun, adică ceva care nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestui "ceva", ceea ce înseamnă că el a fost în-ființat, că el este deja ființare timporizată; pe de altă parte, timpul nu și-ar fi deschis lucrarea sa în-ființătoare fără a fi în potență tocmai punerea-în-măsură-a-"ceva". Reducția judicativă scoate la iveală, înainte de toate, sensuri ființiale, obiectuale; de aici și imaginea unei preeminențe a judicativului constitutiv. Însă, după cum constatăm acum, prin continuarea aceleiași reducții, judicativul regulativ, ca simplă putință de punere în măsură a ceva, este înaintea constitutivității judicative. Prin urmare, originea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicative, adică a unui aspect al dictaturii judicativului care s-a aflat continuu în zona izvoarelor acesteia și care poate păstra și, desigur, evidenția, în anumite condiții, ceea-ce-poate-fi non-judicativul. Neîndoielnic, sensurile pe care reducția judicativă ni le-a scos la iveală până aici nu își pierd valabilitatea: ne aflăm încă sub autoritatea constitutivă a judicativului; însă cu atenția îndreptată către simpla regulativitate a acestuia. Tocmai de aceea, faptele semnificative pentru o asemenea aflare: părtinirea, ordonarea și autorizarea (tuturor gândurilor, rostirilor și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în fapt, este vorba despre o regulativitate judicativă, care doar măsoară prin proceduri speciale adecvarea acestor fapte la exigențele dicturii judicativului. Ele aparțin, astfel, mai degrabă judicativului regulativ, decât celui constitutiv. Fără îndoială, o cercetare propriu-zis logică ar scoate la iveală propriul acestor fapte logice precum și procedurile speciale de acceptare a lor în orizontul judicativului. Aceste fapte "logice" și întăresc determinativul! își primesc îndreptățirea "semantică" prin aplicarea reducției judicative în contextul primei timporizări a timpului; ele sunt însă legate de acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă ar putea fi întărită în sensul ei până la pierderea puterii ideologiei respective de a mai reprezenta dictatura judicativului. Ea trebuie luată prin sensurile pe care, înaintea oricărui alt fapt din orizontul dictaturii judicativului, le-a purtat, sensuri scoase la iveală prin reducție: părtinire, ordonare și autorizare. De fapt, despre acestea va fi vorba mai departe, dar "aplicat", așa cum precizam mai sus, pe "domeniul" reprezentat de o unitate de viață omenească. Valabilitatea celor trei operații și timporizarea lor au fost discutate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar există o anumită inadecvare între unitatea de viață omenească, așa cum aceasta a fost pusă în sensul ei "constitutiv" mai sus, și cele trei operații care par a semnifica mai degrabă regulativ. Tocmai de aceea, reducția trebuie să scoată la iveală adevărata față constitutiv-judicativă a celor trei operații, aceasta fiind în acord cu sensurile unității de viață omenească. În acest scop, primul fapt care capătă sens este "fenomenul" inflației de autorizare. Ce înseamnă aceasta? Desigur, nu poate fi vorba despre simpla
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, vizează mai degrabă viața filosofică, decât filosofia propriu-zisă. În contextul discuțiilor despre ideologie, așa cum aceasta își primește sensurile prin reducție judicativă, arătam cum părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte comune în zona publică. Acum însă reducția judicativă scoate la iveală și altceva: deocamdată, fenomenul inflației de autorizare. Las la o parte faptul că în modul cel mai obișnuit cu putință actele ordonate ale politicului elementul publicului, partea de excelență a acestuia au sensul autorizării; de fapt, pe cel al inflației
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru fel de fel de practici omenești, până la ceea ce numim acum "valori". Acestea încalcă, înainte de toate, "dreptatea" lucrurilor, faptul că ele se ivesc în "lume" cu o natură proprie e drept, judicativ constitutivă, de vreme ce tocmai reducția judicativă a scos la iveală acest fenomen și sunt autorizate în sfera publică printr-un act care se sprijină în fenomenul retragerii timpului. Convertirea sensurilor în această ultimă parte a reducției judicative nu este o "idee" premeditată de autor; însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției judicative nu este o "idee" premeditată de autor; însăși reducția judicativă a dictaturii judicativului a condus aici. De fapt, aceste sensuri sunt ale faptelor care le-au (re)primit astfel, dar ele erau ascunse, atâta vreme cât reducția a scos la iveală doar sensurile "tari" ale judicativului constitutiv, socotite potrivit fenomenului inflației de autorizare, căruia nu îi putem scăpa atunci când gândim, rostim și făptuim în "sfera publică" a fi "rele", nefirești, denaturante. De fapt, formalizarea logos-ului, evenimentul care a deschis orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta este concluzia principală a demersului din prima parte a lucrării. În cea de-a doua parte, este operată o reducție fenomenologică asupra domeniului judecății, mai bine zis, asupra "judicativului constitutiv" (sau "dictaturii judicativului"), cu scopul de a scoate la iveală nu doar caracteristicile acestuia, ci și limitele sale, ușor de recunoscut, de altfel, și unele și altele, în filosofiile mai vechi sau mai noi. Prin operarea reducției, faptul cel mai important care iese la iveală ține de relația dintre judecată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scopul de a scoate la iveală nu doar caracteristicile acestuia, ci și limitele sale, ușor de recunoscut, de altfel, și unele și altele, în filosofiile mai vechi sau mai noi. Prin operarea reducției, faptul cel mai important care iese la iveală ține de relația dintre judecată și timp. Potrivit punctului de vedere susținut în lucrare, timpul este elementul originar al judicativului. Prin operarea reducției asupra judicativului, sunt indicate și câteva sensuri practice ale acestuia. Este vorba despre măsura în care judecata
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
privilegiu acordat la 3 iulie 1460 de Ștefan cel Mare negustorilor lipoveni. Se pare că denumirea de Adjud ar veni de la Egydhalm, care ar însemna Movila lui Egyd. Săpăturile arheologice efectuate la Adjudu Vechi, pe malul Siretului au scos la iveală numeroase obiecte ce țin de Cultura Monteoru - perioada bronzului. Constantin Giurescu considera că Adjudul este cel mai vechi oraș din județul Putna; orașul Focșani este atestat documentar abia din 1575, iar Odobeștiul în 1868. Este vorba de Adjudu-Vechi, nu de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
560 lei era foarte convenabil. Și astfel, la 17 ani am devenit profesor suplinitor. Această funcție a fost bucuria vieții mele. A fost cel mai fertil an din viața mea. În primul rând mi-am descoperit esența. Au ieșit la iveală unele potențe pe care nici nu le bănuiam. Nu știam că am o mare capacitate de memorare. Norma mea era formată din următoarele obiecte: Istorie, Fizică, Desen și Lucru manual. Era suficient să citesc o singură dată lecția pentru a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
domnul șef de lucrări Hugo Suciu. Puțin adus de spate, cu ochelari mari, ca niște lentile și totdeauna nins pe umeri cu o mătreață albă și abundentă, ne cucerea prin spiritul său de observație, prin experiența didactică care ieșea la iveală prin toți porii și mai ales prin comportamentul deosebit de manierat și de apropiat. S-a lipit de sufletul nostru și a crescut ca un erou din basme când am aflat că este un specialist marcă în studiul Calcididelor și Proctotrupidelor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
apoi pentru teza de doctorat. Un om elegant, cu o Ținută îngrijită, cu privirea pătrunzătoare. Vocea profundă, rezonantă, pătrunzând până în ultimele unghere ale amfiteatrului, cu suișuri și coborâșuri ale tonului, punctate de pauze semnificative care accentuau importanța ideilor, scotea la iveală imagini vii. Totul se acompania cu gesturi largi, cu ochelarii care desenau uneori figuri interesante în aer, iar sfârșitul orei era prefigurat de ivirea ceasului de buzunar consultat cu eleganță. Erau cursuri de înaltă Ținută academică, prezentate clar, coerent și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
la doi pași de bisericuța "gurii adevărului". Acesta, un bărbat cam înaintat în vârstă, ne-a auzit, trecând pe lângă el, vorbind ebraică, m-a prins de mânecă cu mâna dreaptă, iar cu stânga a scotocit sub cămașă ca să scoată la iveală un Magen David care atârna de un lanț de aur și, cu un zâmbet de mare fericire extins pe o față rotundă, îmi spune o dată și încă o dată "și eu sunt yehudi 33". Bineînțeles, ne-am oprit bucuroși de întâlnire
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
devenit prim-ministru" și că "a nutrit față de el considerație 53". Și totuși, în relațiile dintre cele două țări nu s-au format curente de înțelegere armonioasă, dimpotrivă, la puțin timp după alegerea lui Mitterrand ca președinte, au ieșit la iveală contradicții și tensiuni generate nu atât de diferențele temperamentale ale personalităților active pe tărâmul relațiilor dintre cele două țări, cât și cu atât mai mult de pe pozițiile politice ale lui Mitterrand și aspirațiile acestuia privind soluționarea problemei palestiniene. Așa cum am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Peugeot 404? E pe cale să termine o cursă și se întoarce peste cinci minute". Nu-mi venea să cred că am auzit bine și că în cinci minute voi fi găsit șoferul meu ieșit în mod cu totul nesperat la iveală din masa de cei zece mii de șoferi câți lucrează în Santiago. Bătrânul nu s-a înșelat și, după câteva minute de așteptare tensionată, am zărit mașina cunoscută apropiindu-se de stație și capul șoferului ce se profila prin geamul deschis
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]