5,195 matches
-
conducea fiind proprietatea lui la acea vreme, vrând cu orice preț să evite impactul cu un camion care venea din sens opus, care intrase pe banda lui, trăgând mult volanul înspre exterior, pentru moment a pierdut controlul și s-a izbit cu mașina de un stâlp aflat pe marginea șoselei. Din acel moment, Radu nu-și mai amintește nimic din ce se întâmplase cu ei doar că s-a trezit în spital văzându-l pe tatăl lui bandajat la cap și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
avea o inimă rea, simțindu-se copleșit de tristețe. Pleoapele îi erau grele ca plumbul, închizându-le mereu. La Singiorgiu de pădure ațipise de-a binelea. De această dată somnul i-a fost fatal. El pierdu controlul mașinii și se izbi într-un copac pe marginea șoselei. Ioana, care încă dormea, se trezi cu o puternică lovitură în cap. Privind spre Ionuț, observă că fața îi era plină de sânge. Avea ochii închiși, nu mai mișca. Atunci ea strigă la el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ale împlinirilor lui. Medita, după ce se culca, la poezia lui Eminescu, “La steaua“. Lumina-i licărea, deși era stinsă de mii de ani, poate. La fel, urmele de pe zăpadă rămâneau, chiar dacă săniuța abandonată în ultimul moment de un copil, se izbise sfărâmându-se de stânci. Părinții lui trăiau, deși cei care le dăduseră viață, bunicii, nu mai erau. Avea vreo 13-14 ani când se-ntreba: “Oare voi trece și eu vreodată în lumea umbrelor? Nu, nu se poate, trăiesc atât de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
scot ciocanul cu vârful despicat. O parte din mine se află undeva departe, când Îl lovesc cu el În cap. Nu poate rezista loviturilor mele. I-au tras-o cum trebuie, ceilalți. După două lovituri nefructuoase, la a treia mă izbește un acces de euforie, când Îi crapă capul. Sângele țâșnește cu presiune, ca dintr-o doză de suc acidulat nici o cascadă uleioasă Îi acoperă fața, aruncându-mă Într-o stare de frenezie: Îl lovesc cu sete În cap și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
toate direcțiile, la fel și puțoii pe biciclete, iar eu sunt prea aproape de marginea canalului În starea asta... puțoii ăștia olandezi... ... EC ar trebui să Închidă locul ăsta... Plec din Damrak da mă-mpleticesc pe o stradă Îngustă și mă izbesc de cineva care zbiară la mine, Însă eu merg În continuare, Îi ca un coșmar de rahat În care nu-ndrăznești să privești Înapoi. Hiperventilez când ajung Înapoi la hotel. Bladesey stă Întins pe pat la el În cameră, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rezervat pentru curve și droguri. Până și potolul a devenit un lux deocamdată. Întorc spatele pălăriei Întinse și mă strecor ca să evit o bicicletă care vine Înspre mine, căci suntem pe banda rezervată bicicliștilor, dar Bladesey e prea lent. Îl izbește, deși nu cu forță. Puțoiu purtător de saboți Începe să urle la el: — Klootzak! Tâmpitule! Îl țin și mai strâns. Puțoiu mucos tremură că-i iese alcoolu din sânge și de frică. După puțin timp Îl mân În vizuina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă o partidă cu dulceața aia mică. Să-mi bag pula. Ray Îmi face semn din cap să vin. Mă Înfig În prima linie cu bancnota de douăzeci deja rulată. Îmi Închid o nară și trag de mama focului. Mă izbește la greu. Marfă bună. Uau, ce puțoi Împuțit ești. Gura Îmi amorțește instantaneu și Încep să trăncănesc. — Ascultă Ray ar fi trebuit să auzi ce vorbea ieri despre tine puțoiu ăla de Toal. Ray Lennox face aia, Ray Lennox face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El e Angus, spune Hector cu mândrie, mângâind animalul care gâfâie entuziasmat. Urcăm În Range Rover. — E frig, zice Claire aprânzându-și altă țigară. — Angus o să tencălzească, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plecată la vreun curs din ăla ciudat, el mi-a zis asta. Nu mai pierd vremea și mi-o bag În Bunty. Abia aștepta și ea, e genul ăla de tipă puternică și tăcută. Deci tăblia patului lui Stronach se izbește de perete și tot așa și a noastră, e o adevărată competiție În derulare. O să-i arătăm noi puțoiului. Din fericire lui Bunty Îi ia ceva vreme să termine. Dar după un timp Începe să fie prea mult și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
atunci, trebuie să recunosc, nici nu mi-a trecut prin cap o porcărie ca asta, clatin eu din cap. Acum Îmi dau seama că asta i se părea lui palpitant, Îi plăcea riscul. Și tot timpul mi-a dat muie! izbesc eu cu pumnul În masă. — Nu-ți face sânge rău frățâne, zău așa, spune catolicul Îngrijorat. (Nu pare un tip rău pentru un papistaș.) Toți trebuie să ne rupem de lucruri dintr-astea și să ne trăim viața. Uneori suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ceva. Mă opresc În fața unui bar pe care obișnuiam să-l frecventez cu ani În urmă, Înainte să mergem În Australia. Trebuia să apară ceva: ne dăm seama că toate cardurile noastre sunt acasă. PUȚOI DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord până când mâna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cârciumă. O mână de șrapnel: abia ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a strâns cureaua În jurul gâtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare când se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira sau vorbi și strânsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sub loviturile lui și n-ar trebui să fie așa, iar el râde de noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește când ne dăm seama că n-avem nimic de dat, suntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfâșie În mâini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sânge scurgându-i-se din limba retezată din gură, pe când alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cât de discreți sunt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu puternice conotații valorice, care adesea se ciocnesc cu forță de cele ale contextului în care acționează. Definiția drepturilor omului este atât de mult corelată cu contextul cultural, încât rar acest tip de reforme obține rezultate satisfăcătoare fără a se izbi de mari probleme. După cum putem să observăm, dezbaterea asupra chestiunilor definitorii este mai degrabă amplă și concentrată asupra contrapunerii celor două viziuni, formal vs. substanțial, ale RoL. O'Donnell (2004) s-a inserat în această dezbatere, încercând să depășească contrapunerea
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
prețios document, faptul putea fi dedus din informația că Aristofan din Bizanț (cca 257-180 Î.H.) ar fi inventat colometria, care evidențiază uni tățile me trice ale poeziei (Dionysos din Halicarnas, De comp. uerb., 156, 221). Dificultățile de care se izbea cititorul reprezentau o piedică și pentru cel care voia să copieze textul; de bună seamă, de aici provin În mare măsură deteriorările (corruptelae) grave ale auto rilor clasici În texte deja larg răspîndite, care au intrat În biblioteca Muzeului din
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este pustiu, vîntul Își face de cap, poarta nu se mai Închide și nu se mai deschide cu rost, poate nu mai e nicio casă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
călători, care umblă de colo până colo. Cu obrajii îmbujorați de emoție urmărim pregătirile ce se fac pentru desprinderea de țărm. În curând peisajul se schimbă. Câmpiile au rămas undeva departe de orizont, valurile ne împresoară din toate părțile. Se izbesc de plăcile plumbuite ale vasului și ne împroașcă cu stropi. Pare că ele ne împing spre depărtările albastre. Tata ne-a spus că o să traversăm strâmtoarea Bosfor și vom ajungr în portul Istanbul. Elevii enumeră cuvintele care se scriu cu
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
vizează o ars polemica proprie, reformulată lapidar, însă practicată continuu în anii ce vor urma. Astfel, enunțuri asertiv-valorizante precum "în scris, discuțiunea și războiul sunt libere și-mi plac" sau "unui om nu i se cuvine să scape lancea decât izbit de pe cal; a o depune cu mii de precauțiuni într-o cutie velurată e un gest de compătimit"114 nu vin doar să completeze fizionomia morală a unui scriitor în devenire, ci scot la iveală dualitatea fecundă a unui eu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
presiunea românilor pe frontul carpatic. Acțiunea din Dobrogea s-a transformat Într-un sever eșec pentru trupele române. Angajamentele aliaților nu s-u materializat. Armatele germane și austro-ungare socoteau că vor scoate repede România din război. Calculul inamicului s-a izbit Însă de eroismul ostașilor români. Astfel, planul comandamentului militar german de a străpunge frontul prin mai multe direcții, la Oituz, În Moldova, În zona curburii Carpaților, la Olt și pe Jiu, a eșuat. Inamicul a concentrat forțe puternici mai ales
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
infirmilor artei brute care sunt scriitorii a fost condensată, metaforizată, eternizată de Proust într-un flash celebru: moartea lui Bergotte, dublul său din În căutarea timpului pierdut. Pe Bergotte îl ucide pictura olandeză. Prețiosul fragment de zid galben l-a izbit în stomac, la muzeul Jeu de Paume, într-o dimineață de primăvară a anului 1921. Vederea din Delft, în oglinda lui Vermeer, face să defileze în câteva secunde, sub pleoapele blândului cantor cu părul cărunt, întreaga-i viață, zădărnicia muncii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că videosfera servește și nu servește democrației, adevărului, păcii între popoare și libertății omului. O teză dialectică a rațiunii pure "nu privește o problemă arbitrară, pe care ne-o punem de plăcere, ci o problemă de care trebuie să se izbească în mod necesar orice rațiune umană în mersul ei înainte"110. La fel și în cazul audioviziunii pure, unde nu putem spera decât să facem argumentele inofensive, "dar niciodată să le distrugem". Partea bună a acestei antitetici "în care rațiunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vedea într-un alt capitol.) Ceasul de pe noptieră, ceașca de cafea din care bei în fiecare dimineață, cartea pe care o citești chiar în acest moment - toate acestea sunt obiecte tridimensionale. Acum imaginați-vă o mână uriașă ce coboară și izbește cartea, aplatizând-o. În loc de un obiect tridimensional, cartea devine un dreptunghi plat și moale. Și-a pierdut o dimensiune; are lungime și lățime, dar nu mai are înălțime. Este bidimensională. Acum imaginați-vă că această carte, așezată pe o muchie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]