5,860 matches
-
Galbene, lângă care se afla, și decadența târgului părăginit nu le vedea; peste dânsele aruncase podul selenar al imaginației lui aprinse". Memoria afectivă impune mai apoi "tranziția" firească de la istoria neamului la biografia personală (de la "rasă" la "individ"), până când Eminescu izbutește să și-o amintească pe Veronica așa cum îi convenea lui, reconstituind trecutul nu exact cum a fost, ci "cum l-ar fi dorit". Reîntoarcerea "acasă" declanșează însă emoția regăsirii de sine și, nu mai puțin, elanul creator (Lovinescu a lăsat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
l mușcă până la sânge", ceea ce-l făcu să simtă "o ușoară silă" față de "realitatea" amorului: "De ce o fi mușcând așa? se tot gândea el. În dragoste era deprins cu senzații mai blânde". Ca atare, numai "imaginea ideală a Veronicăi" va izbuti să-i risipească "urmele dinților țigăncii" și "pe această Veronică, așa cum i-o sculptase propria imaginație, o luă cu el la Berlin, floare presată într-o carte"161. Pe cealaltă Veronică, "reală", o va regăsi la întoarcere, după un ritual
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pură, dragostea îi amorțise totuși scrupulele morale; a iubit-o și l-a iubit". Numai că Veronica nu-i deloc o femeie rușinoasă, și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor eroi (dealtminteri, ca și în Firu'n patru); fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii"190. Iată un rezumat succint, care atrage atenția asupra caracterului static al acestui roman "de atmosferă" ("povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezintă o modalitate privilegiată de explorare a Sinelui. În aceeași ordine de idei, Ilina Gregori atrăgea atenția asupra "structurii duale" ("corespunzătoare polarității realitate-vis") din Sărmanul Dionis, demonstrând cum, cu intuiția lui genială (care lui Lovinescu i-a lipsit), Eminescu a izbutit să ambiguizeze până la deplina lor fuziune cele două "planuri narative", "secretul" reușitei sale fiind de găsit în modul în care a "construit" naratorul "o instanță enigmatică, nici autor, nici personaj, răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sa metafizică", un limbaj care să vorbească "despre eul adevărat, mereu altul și, totuși, mereu același"210. Or, deși intuise că în Sărmanul Dionis se află și "cheia" metafizicii și a psihologiei eminesciene, și "secretul" literaturii adevărate, criticul-prozator n-a izbutit să descifreze corect mecanismul epic al nuvelei. Poate că, de n-ar fi respins de plano genul fantastic (pe care, pretindea Todorov, psihanaliza l-a îngropat definitiv 211), Lovinescu ar fi reușit să înțeleagă mai bine proza eminesciană și, o dată cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reușit să-și schimbe cu adevărat nici metoda de lucru, și nici maniera ("melodramatică") de reprezentare artistică (a vieții). Oricât s-a străduit să devină un "romancier" în toată puterea cuvântului (înțelege: "obiectiv"), Lovinescu a rămas Lovinescu și n-a izbutit să scrie "altfel" așa cum, de bună seamă, și-ar fi dorit. "Temperamentul" pare să fi învins, și de data aceasta, "voința" criticului-scriitor, care se gândise la un moment dat să abordeze "drama triunghiulară" într-un alt registru decât în acela
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
există întotdeauna, până și în cele mai neizbutite opere literare, ceva cu mult mai adânc decât literatura însăși. Altminteri, Lovinescu și-a căutat și el, scriind, "umbra" o umbră căreia, poate tocmai pentru că o găsise de la bun început, n-a izbutit să-i dea niciodată "forma" dorită. Bibliografie I. Opera E. Lovinescu, Opere, vol. I-IX, ediție îngrijită de Maria Simionescu și Alexandru George, Editura Minerva, București, 1982-1992. E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, ediție de Eugen Simion, Editura Minerva, București
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decât un alt text. În legătură cu unul dintre romanele ciclului Bizu, Lovinescu declara că "interesul principal al cărții" stă "în înșelarea de sine a ambilor eroi [...]; fiecare își închipuie că are o atitudine voită, nobilă, ca pentru istorie. Cred să fi izbutit acest joc subtil de aparențe și nevoie de salt din prestigiu în ochii proprii". Dar, dat fiind că și-a propus o analiză a literaturii ca fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fruntea i se broboni, sau era numai o părere, aerul ieșea din plămâni șuierând. Jegosul adormise iar cu mâinile pe lampă. Cantoniereasa își luă impermeabilul, apoi plecă încet cu pași calculați parcă. Se liniștise acum, o liniște înaltă ce nu izbutea s-o tulbure nici zgomotul ploii, nici zbârnâitul firelor de telefon ce treceau pe deasupra cantonului, nici apele care se rostogoleau în depărtare. Merse până la marginea apei ce se întindea tăcută venind de undeva, către undeva, de parcă ar fi vrut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din cameră și a ieșit repede pe ușă. Tot drumul, în autobuzul acela hârbuit, ce ducea doar vreo câțiva călători cu bagajele și necazurile lor, căută să-și formeze în minte o imagine al omului din vârful dealului, dar nu izbutea. Vedea doar un cap ce nu căpăta forma unui chip deslușit, care se clătina dintr-o parte în alta în semn de negație, o negație întărită de greutatea aceea pe care o pun țăranii atunci când iau o hotărâre nestrămutată. Se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și cultivat, dar extrem de egoist, venal și restrâns. Singurul care mi-a făcut impresie bună și care, cred eu, avea deschidere a fost Mugur Isărescu. Însă era prea tehnician, în sensul că nu era un om politic efectiv, nu a izbutit să-și dezvolte un program sau să fie convingător într-un fel sau altul. Nici marea majoritate a celorlalți miniștri pe care îi știu eu nu au impresionat. La Ministerul Învățământului, e drept, au fost, în decursul anilor, oameni destul de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
intim își ratează, din fericire, ținta: nu este niciodată numai interior, pentru că eul care se confesează (și scrie confesiunea) nu reușește să fie niciodată complet izolat de lumea în care scrie. Modelul este, potențial, opera unui eu profund care nu izbutește să-l alunge din preajma lui, niciodată, pe fratele său vitreg: eul social, eul biografic"350. Jurnalul Monicăi Lovinescu este în cea mai mare parte o cronică a lumii din afară și rareori conține referiri la propriile trăiri, mai exact refuză
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața lor, o punte suspendată ca la Nistorești (Prahova) ce scurtează drumul spre Breaza, cu scânduri rupte și putrede. Multe scânduri lipseau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ne-ncetat, Câte-o leacă, le-au schimbat. La sunatul cel iscat, De ceva ce s-a mișcat, La sunatul îngânat, Vremile au lăturat Altele îngânături Ale cetelor de guri Pe aproape trăitoare, La nărav semuitoare. Vremuri, dacă da sau ba, Izbutiră a-l schimba, Cu migală căutând Mădularele-i pe rând, Cam în orișice cuvânt Prindem semne care-i sunt Actele de naștere. Zdravănă cunoaștere. Despre trupul vorbelor, Despre ziditura lor, După ieste spuse drepte, Limpezite, înțelepte, Mai rămân dator a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
muieri și babe. Merinde nu se prea găsesc. Streinii urcă rar săși caute între fetele noastre soții, că sunt tare mândre. Și zâmbi din ochi către noi. Nu cumva vă este a însurătoare? Și ne măsură cântărindune cu privirile. Am izbutit până la urmă săi spulberăm toate bănuielile și îndoiala. Sa învoit chiar să ne găzdu iască la el, cât vom vrea să stăm. Partida era câștigată. Îl chema Ion. Ion Onișor. Ne da casa mare de sus, cu două odăi curate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nici „Convorbirile duhovnicești”, dacă episcopul Castor nu i-ar fi cerut acest lucru: ,,Eu nici în acele lucrări, în care am adus prinos lui Dumnezeu prin micul dar al râvnei mele, n-am încercat să pun la cale sau să izbutesc ceva, decât răspunzând poruncii episcopale”. În Prefața la volumul ,,Convorbiri duhovnicești“ Sfântul Ioan Cassian precizează: ,,Dator să îndeplinesc făgăduința făcută preafericitului părinte Castor în prefața volumului pe care, cu ajutorul Domnului, le-am alcătuit în douăsprezece cărți, despre așezămintele mănăstirilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bună.[...] Totul e însă ca domnii noștri cei mari să ajungă și ei în sfârșit să capete gust pentru piesele germane. Căci, atâta vreme cât nu le plac decât piesele străine, nu putem nădăjdui prea mult. Câțiva dintre actorii noștri au și izbutit, cu ajutorul pieselor celor mai bine întocmite și mai alese, să câștige mulți prieteni pentru arta lor teatrală. Și dacă vor stărui, atunci, cu vremea, desigur că, în această privință, nici Germania nu va rămâne cu nimic în urma străinătății." De observat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mângâierea și fiecare înrăutățit ca de săgeata trăsnetului să fie izbit la tot rândul unde i se înfățișează închipuirea, asta va să zică a cunoaște natura, asta va să zică că într-o scriere sau icoană domnește adevărul și că autorul sau zugravul a izbutit în fapta sa."217 După cum se observă, criteriile unei opere ideale în viziunea lui Heliade privesc în primul rând subsumarea acesteia unui scop moralizator sau surprinderea universalului, criterii profund clasice. Având în vedere aceste linii directoare, se poate atesta faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Konrad Adenauer și a lui Adam Stegerwald de a-l transforma într-un partid creștin-național superior diferențelor confesionale s-a sfîrșit brusc. Încercările de a plasa la stînga acest partid care continua să aducă 76% din voturile catolicilor nu au izbutit: Heinrich Mertens, care propunea aderarea catolicilor la social-democrație și a creat Bund Katholisher Sozialisten în 1926, a rămas izolat, ca și Vitus Heller, fondatorul în 1920 al unui partid creștin social în Bavaria (extins în 1926 în întreaga țară), și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
venirii Fiului? A venit ca să găsească mântuire prin credința în El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 333-334) „Când profeții nimic nu au izbutit, când îngerii și arhanghelii, când întreaga natură văzută și nevăzută cu nimic nu puteau să ajute, atunci și el a iconomisit prezența Lui printre oameni, arătând prin aceasta, că faptul salvării omului avea nevoie de puterea dumnezeiască”. (Sf. Ioan Gură
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plată chiar și pentru un pahar cu apă rece, ba și numai pentru o picătură”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXXI, p. 548) ,, ... cei împreună-robi cu noi, și care au izbutit în faptele cele bune, vor osândi atunci pe toți cei ce au rătăcit calea: cel milostiv pe cel crud și nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blând pe cel aspru, cel ce voiește binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s. 1863, p. 992) 90 este absolut necesar să credem că noi nu suntem nicidecum în afară de cunoștința Celui întru care suntem, de la Care am luat ființă și întru Care ne vom și desface. Având în mintea noastră aceste gânduri, vom izbuti, negreșit, să ducem o viață cu totul fără de păcat. Într-adevăr, cine este acela care, crezând că trăiește din El, prin El, și întru El, ar putea cuteza să facă părtaș al unei vieți ticăloase pe Cel ce cuprinde întru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nici un cuvânt. Cu ceilalți, care erau de față, s-a purtat ca „un animal sălbatic speriat“. Amintirea lui Skinner a fost pentru Wittgenstein un nou prilej pentru a se răfui fără menajamente cu sine.103 În toamna anului 1941 a izbutit, în sfârșit, să obțină angajarea la farmacia unui spital din Londra. Continua să predea la Cambridge, programându-și lecțiile la sfârșitul săptămânii. La început, îndatoririle lui erau să transporte medicamente de la farmacie în saloane. Curând a fost promovat ca tehnician
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care le cumpărăm cu ei, mai degrabă decât cu banii și cu folosirea lor. Un lucru pe care îl cumpărăm cu banii nu este același lucru cu folosirea banilor, tot așa cum purtătorul unui nume nu este semnificația numelui.“44 Dacă izbutim să ne situăm în acea perspectivă care ne îngăduie să vedem că folosirea multor cuvinte este tot atât de diversă ca și folosirea pe care o dăm banilor, atunci întrebări de tipul „Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]