3,897 matches
-
relația cu defunctul prin poze, scrisori etc.; să-i fie permisă practicarea unor ritualuri de doliu personale, chiar dacă ele nu se pliază pe uzanțele standard; supraviețuitorul să-și conștientizeze faptul că amintirea celui drag va rămâne deplină în sipetul său lăuntric, chiar dacă între timp se lasă purtat de provocările seducătoare ale vieții. Vizionarea de spectacole, călătoriile, întreținerea unui jurnal intim, promovarea gândirii pozitive, practicarea unui sport etc. se numără printre cele mai prețioase tehnici de supraviețuire. I. Mitrofan și D. Buzducea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
greutățile ce le vom întâmpina prin situația noastră geografică; nici soarta ce ne este sălășluită pe această fată a pământului". Evidențiind rolul locașurilor de cult, adăuga: „Bisericile noastre au fost muzeele noastre. De la arhitectura clădirii până la arta aleasă a decoratiunii lăuntrice, reprezentată prin temple admirabile, printr-un mobilier și obiecte adesea de o mare valoare artistică, prin cunoștintele fizice asupra efectului luminii, rezonantei cu anumiti resunători - ca în biserica lui Ștefan cel Mare - măreția ei reiese și din arhitectura de detaliu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
barbariile și cruzimile turcilor, ea având meritul că la 1769 oferise protectorat principatelor, iar delegațiile parlamentare ale Moldovei și Munteniei la împărăteasa Ecaterina se întorseseră cu succese alese, iar în alte ocazii avusese partea ei de contribuție însemnată la organizarea lăuntrică și a Moldovei. Așa, însă, nenorocirea era pe întreaga Moldovă, Fălciul pierzând 3 ținuturi care micșorau eparhia. În asemenea împrejurare, împuținându-i-se resursele, episcopul Meletie propune și roagă pe domnitor să-i sporească veniturile întru susținerea economică a eparhiei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și rugăciunile inimii și plânsul cel prea dulce și toate chipurile de rugăciune, după cum am spus, își au hotarul în rugăciunea pură, pot să ajungă până acolo. Iar când mintea va trece de hotarul acesta, de la rugăciunea curată, până la cele lăuntrice, ea nu va mai voi nici să se roage, nici să se miște, nici să plângă, nici să se stăpânească, nici să ceară, nici să poftească fie vreo desfătare în viața aceasta, fie în cea viitoare. Și de aceea nu
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
pe tema asta, și cultura specialistului. Cum ați reușit să nu vă dezechilibrați? A.P. N-am urmărit asta în mod expres, cum urmărești ceva, se duce dracului... Trebuie să-ți vezi de treabă, și ce iese e opera conjuncturii tale lăuntrice și, aș adăuga, a îngerilor. Nu știu cum am reușit, nu știu dacă am reușit, în definitiv... A.V. Să recunoaștem că o parte din publicul prezent la conferințele, colocviile sau dezbaterile la care participați, este interesat de ce spuneți în legătură cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
căci după 10 septembrie, Fecioarele sunt nebune. Fecioarele în general sunt foarte organizate... Sunt tipicar... În același timp, e vie și "nebunia". Există un anumit raport între rigoare și exces. Între rigoare și dilatarea stărilor. Există căderi, fluctuații de tensiune lăuntrică. Asta mă ajută. A.V. V-am întrebat despre organizare, despre ordine, pentru că vreau să știu dacă în spectacolele dumneavoastră de cinema, de teatru sau radiofonice, totul este minuțios pregătit, dacă acordați importanță improvizației, elementului aleatoric. A.V. Distinse domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
limba era creată înainte de el, ar fi făcut mai mult. Noi venim totdeauna după... Noi construiam formații statale, iar polonezii la Cracovia aveau Universitatea Iagelonă. Venim după, și venim cu forță, venim cu energie. Dar venim și cu o tentativă lăuntrică... A.V. ...de a copia. A.V. ...de a ne supune celorlalți. A.V. Exact. A.V. De supunere. A.V. De a emula. A.V. Da, da. A.V. Și cât credeți că va mai dura acest destin comod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din inimă, sclipea vizibil. Bărbatul care zăcuse lângă ea se ridică brusc, cu o mișcare agilă, ca și când ar fi fost mai ușor decât greutatea corpului său. Mult mai ușor sau mult mai puternic. Sări către Marriott
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
moartea lui, totul pare a fi permis. În acest moment, al morții lui Dumnezeu, apare spaima, acea spaimă kafkiană care sfârșește printr-o cufundare în angoasa absurdă. Dar în romanul lui Matei Vișniec nu este vorba doar despre „o conspirație lăuntrică“ împotriva propriei tale persoane, ca în cazul lui Kafka, ci despre o frică ce vine mai mult din exterior, din lume, din realitatea haotică, „tulbure“: „În ultimul timp realitatea devenise pentru el un acvariu tulbure în care plutea de sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
să răspund în chip explicit și relativ logic. Așa că, iată: înseamnă să știi cine ești (adică să îți posezi și să îți domini coordonatele interioare, artisticește vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuți ca scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
să îți domini coordonatele interioare, artisticește vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuți ca scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea în propria structură creatoare. Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns. Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pe care le trăim. Superficialitatea ne pândește la fiecare pas al spiritului în hățișul cotidian. Până la o vârstă, îi ignorăm puterea. După o vârstă, nu mai dispunem de puterea de a o contracara. A devenit, deja, parte din ființa noastră lăuntrică. O perioadă, mai dispunem de forța de a ne opune nouă înșine - dar confruntarea devine din ce în ce mai aprigă, din ce în ce mai inutilă, mai obositoare. Rezultatul nu e un progres la nivel profund, ci o bătălie superficială cu fantasmele generate, de propriul eu, despre
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
sale. Creștinul crede că are o misiune activă pe această lume și acțiunea este fundamentul existenței sale. ,, Acest spirit superior (creștinismul n.n.) cuprinde împăcarea și libertatea spiritului în generalitatea și nemărginirea sa"199. Este vorba aici despre un ,,moment al lăuntricului" care, arată Hegel, ,,lipsea la greci și l-am întâlnit la romani"200. Creștinul este superior pentru că știe, este luminat în raport cu binele și cu răul și mai ales este luminat cu sensul existenței sale, al împlinirii ființei umane prin realizare
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dominată, atât ca majoritate, cât și ca minoritate, ceea ce la catolici nu s-a putut și nu se poate constata în același mod, nici într-o situație, nici în alta. Cauza comportamentului diferit trebuie căutată în primul rând în specificul lăuntric durabil al confesiunilor și nu numai în situația istorico-politică exterioară dintr-un moment sau altul". Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 27. 149 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
neorganizată, lipsită de caracter concret al unor contradicții disparate, în care concepția persană a luminii, coexistă cu senzualitatea și viața opulentă a sirienilor, cu hărnicia și curajul fenicienilor (...), cu caracterul abstract de gândire pură al religiei iudaice și cu neliniștea lăuntrică a Egiptului - un agregat de elemente ce așteptau să-și primească idealitatea pe care nu au putut-o găsi decât în individualitatea liberă. Grecii trebuie priviți ca poporul prin care aceste elemente au ajuns să se întrepătrundă, prin aceea că
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bază este aceea a discontinuității și finitudinii culturale, conform căreia fiecare civilizație se naște, ajunge la maturitate și apoi moare. Iată un text edificator: ,,Fiecare cultură, fiecare epocă a ei de tinerețe, creștere și declin, fiecare din fazele sau perioadele lăuntrice necesare are o durată determinată, mereu aceiași, care revine constant cu putere de simbol". Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. I, p. 162), afirmă: ,,O civilizație poate să iradieze dintr-un loc foarte îndepărtat, precum civilizația Indiei
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
intreviu admirabil publică în revista băcăuană ATENEU (iulie), pictorul Ilie Boca, inițiator și organizator de 14 ani încoace al expoziției-concurs Saloanele Moldovei. Numărul de revistă este, de altfel, ilustrat cu lucrări de la cel mai recent salon. "Pictez dintr-o nevoie lăuntrică, spune dl. Ilie Boca, numărîndu-mi zilele cu pensula". Ce frumoasă formulă, amintind-o pe aceea, tot a unui pictor, Appelles, citată de Pliniu în Istoria naturală, devenită dicton latinesc: Nulla dies sine linea ! Deși în epoca modernă, dictonul pare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. În al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de secol XIX sau începutului de secol XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
-l face singură o femeie sau când nu e, de fapt, copilul nimănui... 2) Lucrările singuratice asupra ființei îți pot aduce bucurii scurte și intense... (hm!). Ele pot înrâuri mințile și viețile altora, dar nu schimbă cu nimic... miezul tău lăuntric. Scrierea unei cărți te dezumanizează (măi să fie!). în noaptea de 21 decembrie 1989 am simțit pentru prima dată ce înseamnă să fii cu adevărat împreună cu oamenii, MULT MAI MULȚI DECÂT TINE... în anul Domnului 2005, după înviere, am fost
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
ipoteză este de natură criminală și ea dezvăluie un mod de gîndire, un anumit potențial de acțiune, o suspendare a oricărui criteriu moral și, mai ales, o foarte gravă carență sufletească. Și poate tocmai din această disfuncție, din această fisură lăuntrică, agravată de un fel de sălbăticire prin absența oricărei culturi comunitare, s-a născut mai nou o formă incredibilă de criminalitate, criminalitatea salvatoare, criminalitatea mîntuitoare, criminalitatea mesianică. Un psihopat dostoevskian, un narcisiac mistic, posedat pînă la delir de propria sa
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
unde această ruptură, practic irecuperabilă, acționează foarte puternic la temeiul structurilor acestei muzici... Am vorbit prea mult despre mine. Ce-aș mai putea spune despre Enescu? Faptul că rămâne, pentru generația mea, un liman de seninătate, de omogenitate, de armonizare lăuntrică, în ciuda tuturor dramelor, tensiunilor extraordinar de puternice ale unui Oedip, ale simfoniilor sale, ale lucrărilor de la sfârșit... Deci e un model de echilibru, care stăpânește mase mari, aparent dezechilibrate, dar care, totuși, prin acest continuum al conștiinței componistice, devin netede
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric. Exact aici ni se sugerează că am parcurs un roman al ecologiei umane și al nevoii de a apăra rațional mediul natural și moral propice vieții normale a omului. Glasul îi cere scriitorului să nu-l lase pe domnul Povondra
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
un auto-da-fé (care înseamnă act de credință, cum știți), un rug, și la Diamper, în India de sud, au ars totul, obligîndu-i pe băștinași să învețe latinește. Pînă astăzi, pierderea e incalculabilă. De ce spun toate acestea? Cred că vedeți legătura lăuntrică cu Europa noastră. Europa din acele momente și-a introdus o ambiguă dimensiune de universalitate. Zic ambiguă, pentru că, într-un fel, era reală și pozitivă. Scotocea, dacă-mi dați voie să întrebuințez acest cuvînt puțin vulgar, ungherele lumii și ale
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
a acelui destin istoric care a risipit prin vreme orice tentativă de a ne lua și păstra locul în rândul țărilor așezate. Un fenomen ușor de urmărit în îmbucarea tuturor etapelor lui, de catastrofe istorice - ce nu șterg însă culpele lăuntrice. Și nici măcar nu le atenuează... În calea tuturor răutăților s-a aflat o țară în care vrăjmașul a găsit întotdeauna vătafi, o lume ce nu și-a putut stivui chiverniseala, zidi cetăți și catedrale, ci a căzut mereu de pe locul
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]