6,066 matches
-
340 Cf. Wald; Slușanschi, op. cît., p. 45. 341 În lingvistică romanica termenul desemnează toate teritoriile pe care se vorbesc limbi neolatine, formate pe teritoriile romanizate din vestul și sud-estul Europei, în care s-au constituit limbi romanice continuatoare ale latinei. Mai desemnează totalitatea limbilor romanice. Neorománia (Románia nouă) denumește vastele teritorii extra europene în care s-au extins limbile romanice (în special spaniolă, portugheză și franceză). 342 FR = Federația Rusă. 343 719 limbi (Ethnologue 2015), locul al doilea în lume
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
capitolele au fost publicate online, la cererea Ziarului de Iași. Cartea are unele modificări față de cele publicate pe internet din punct de vedere al descrierilor și al fotografiilor. De ce se numește cartea ? Din simplul motiv că substantivul impresie provine din latina comună impression care înseamnă întipărire, iar responsabil de întipărire este creierul, care de la naștere până la moarte înregistrează tot ce vede, aude și simte. Există enorm de multe cărți cu același titlu. Se pare că este preferat de puzderia de turiști
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
limbii latine care-i lasă gură-cască pe absolut toți filologii: ,,Alexandru Lăpușneanu s-a ținut de cuvânt atunci când a spus: "De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu! Dovadă că azi cel mai întâlnit nume este Popescu,,...". ,,Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu! Dovadă că azi cel mai întâlnit nume este Popescu,,...". ,,Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni". Nu puteau
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
că azi cel mai întâlnit nume este Popescu,,...". ,,Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni". Nu puteau lipsi nici barbarele lovituri de baltag date în celebrul text sadovenian
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
2004, în The Crimson, Michael M. Grynbaum, care acum lucrează pentru New York Times. În plus, l-a împins să studieze informatica, după ce inițial înclina spre programul de studii clasice de la Harvard (la Exeter se transferase în special pentru programul de latină). „De aseme nea, [Synapse] l-a pregătit pentru faima și ofertele din partea cor porațiilor, care aveau să vină doi ani mai târziu, după ce thefacebook.com și-a început creșterea exponențială în toată țara.“ La ora interviului din ziarul studențesc, The
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
fior rece prin șira spinării, simțind că e vorba de moartea culturii -, spun drept însă că nu l-am crezut; a doua oară, pe o alee a parcului Herăstrău, când devenise autor de volume eseistice privind cultura și istoria Americii Latine (era ambasador în concediu sau acum director în minister) și chiar romancier (publicam și eu, iarăși, dar în ce condiții!) atât de satisfăcut de sine, de cariera lui, de epoca și locul în care se desfășura existența lui - exclusiv pământeană
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
publica articole în presă, cred că mai mult culturale, în spirit tradiționalist, nu înclinat însă spre dreapta. Foarte bine pregătit din punct de vedere didactic, conștiincios cu pasiune, îi depășeam deja cu informațiile și cu gusturile mele moderne. Profesor de latină era Gheorghe Guțu, specialist în Vergiliu, căruia i-a dedicat lucrări, dar care mi-a făcut pustiul de bine să se lase și el sedus de „strălucirea“ mea, să nu se ocupe de mine cu severitatea acordată celorlalți elevi, mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
corporatistă, grupând totalitatea (universitas) profesorilor (magistrilor) și studenților. Papii le-au acordat studenților și magiștrilor dreptul de a se informa pretutindeni (licentia ubique docendi). Primind studenți din diverse părți ale Europei, universitățile capătă un adevărat caracter european, limba comună fiind latina. Odată cu afirmarea fenomenului renascentist și explorările atlantice, imaginarul european se îmbogățește, oamenii dobândind o nouă viziune asupra spațiului. Ei capătă tot mai clar conștiința vechimii lumii greco-romane și descoperă, prin durata istoriei, semnificația valorilor acesteia. Deopotrivă cu expansiunea în timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu-i plăcea și nu cultiva decât l’exquis, excelența în rafinament, gustul cel mai delicat și mai ales. Vorba doamnei mare șal ne amin tește de un anume cardinal din vremea Renaș terii care, spunea el, iubea prea mult latina de aur pentru a se putea folosi de aceea, grosolană, a Evan ghe liilor. Anu mite rafinamente sunt incompatibile cu cre dința: bu nul-gust și absolutul se excludă Nici un zeu nu supra viețuiește surâ sului unui om de spirit, îndoielii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
despre el) am fost supuși unui ritm greu de suportat: în fiecare zi câte un obiect: dimineața teză, dupa amiaza oral, cu profesori severi, dar, recunosc de înaltă ținută. Mai dificile mi s-au parut limbile străine și matematica. Dacă latina și franceza le mai făcusem și la Școala Normală fără însă a dovedi înclinații pentru limba lui Voltaire cu greaca m-am întâlnit pentru prima dată. Și cum nu aveam decât o noapte la dispoziție, am făcut rost de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Catargiu. Eram timorat ... căci încă nu scăpasem de sentimentul de inferioritate al unui normalist față de liceeni. M-am bucurat că în programul afișat al desfășurării examenului nu figura matematica ... în schimb erau prevăzute limbile străine care aveau să mă coboare (latina 7, franceza 6). M-au salvat însă celelalte obiecte (geografia 9, științele naturale 8, istoria 8, filozofia și dreptul 8). Cu media generală de 7,30 am fost clasificat pe locul IX din cei 92 de candidați reușiți. * * * O nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Știu că nu țin de nicio școală poetică, dar nu e vina mea" LIDIA VIANU: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, nostalgică, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, "Engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste". E o revistă mai neobișnuită, fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești specializată în literatura
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și care, în anul 1524, a publicat o carte cu titlul Psihologia gândirii umane. În această perioadă în care gândirea oamenilor era dominată de ideologia scolasticii și în care exprimarea scrisă avea șanse să se păstreze dacă era făcută în latină, acest umanist a publicat un tratat de psihologie empirică și apoi, în 1734, un altul, de psihologie raționalistă. De la Aristotel încoace, termenul de psihologie a avut un substitut, reprezentat de cel de anima sau de suflet. Pitagora l-a identificat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
zei, cu o excelentă descendență parentală. Sunt însă argumente care rămân insuficiente pentru a justifica de ce persoana sa a rămas venerată peste 20 de secole de gânditori, intelectuali, literați de cele mai diferite categorii, împreuna cu limba universală vorbită atunci, latina. În mod sigur că Ovidiu, la poarta lui Octavian Augustus, n-a fost în Sulmona și nici pentru Roma un simplu "poet de curte". Mesajul poeziei sale a fost suficient de puternic ca să tulbure ordinea socială și sufletele oamenilor vremii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu, implicat în afaceri oneroase în paguba statului român 389 ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în limbi străine: latină, franceză, germană, engleză, italiană, greacă ș.a. Din punct de vedere al ocurenței, pe primul loc se află expresiile latinești, care apar în momente cheie ale argumentației jurnalistice, pentru a ilustra afirmațiile gazetarului: ab antique, ad acta, ad absurdum, ad hoc
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Imperiului principiul teritorialității legilor, care este al nostru -, doar galoromanii și ecleziasticii continuă să fie conduși și judecați după acest drept după invazii. Noii veniți se supun propriilor lor legi, pe care se grăbesc să le pună în scris, în latină: legi ale francilor salieni (legea salică) formulată în scris pe la 500, a ripuarilor, a burgunzilor, a alamanilor... Or, aceste legi, care se bazează pe răzbunarea individuală (*faide), acordul pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se observă reguli compozite în care se amestecă influențe venite din Irlanda (regula Sfîntului Colomban) și din Italia (regula sfîntului Benedict). Rolul creștinismului în fuziunea grupurilor etnice este primordial, ca și în conservarea culturii antice. Aceasta din urmă, cu reculul latinei și al scrierii, închiderea școlilor, abandonarea marilor lucrări și a sculpturii monumentale părea sortită dispariției. În ce îi privește, barbarii, artiști în arta metalelor, au adus procedee noi atît în fabricarea armelor, cît și în confecționarea bijuteriilor. Ei se distingeau
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trei mii de bărbați din armata sa fură de asemenea botezați." Grégoire de Tours, Histoire des Francs, cartea a doua, cap.XXX-XXXI (trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1963, p. 119-121) Acest text celebru provine din Istoria francilor, scrisă în latină de Grégoire de Tours în timp ce era episcop al acestui oraș (573-594). Foarte folosită în Evul Mediu, Istoria francilor, care are zece cărți, este păstrată în vreo 30 de manuscrise, dintre care cele mai vechi datează de la sfîrșitul secolului al VII
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în 987, mai marii regatului împinși de arhiepiscopul de Reims, Adalbéron, (document, p.118), aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege: fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet (această poreclă, apărută mai tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe care le avea Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
langue d'oc. În secolele al XII-lea și al XIII-lea înflorește mai ales genul romantic în versuri și în proză, de la operele lui Chrétien de Troyes pînă la Le Roman de Renart și Le Roman de la rose. Folosirea latinei se restrînge din ce în ce mai mult în lumea clericilor, franceza devine atunci o limbă de cultură, a cărei folosire depășește din plin frontierele regatului: ea este vorbită atît de nobilii de la curtea Angliei cît și de negustorii italieni, precum venețianul Marco Polo
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să-i prezinte regelui critici. Pentru a le ușura sarcina, Henric al II-lea creează în 1552 șaizeci de *prezidiale. În 1539, ordonanța de la Villers-Cotterets rezervă exercitarea justiției unor absolvenți de drept; în afară de aceasta, ea impune utilizarea limbii franceze în locul latinei în redactarea hotărîrilor judecătorești precum și a actelor notariale și însărcinează pe preoții de parohie să țină registrul nașterilor și deceselor pentru parohiile lor. Ofițeri și comisari. Diverse funcții judiciare sau administrative sînt exercitate de ofițeri, care primesc sarcina sau oficiul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reformatoare. Dar întărirea progresivă a pozițiilor duce la ruptura provocată de afacerea placardelor în octombrie 1534: inscripții injurioase împotriva liturghiei sînt afișate la castelul d'Amboise pînă și pe ușa camerei regelui. Doi ani mai tîrziu, Jean Calvin publică în latină Institutio religionis christianae, lucrare pe care o traduce el însuși în limba franceză în 1541 și în care reia ideile lutherane ale *sacerdoțiului universal, autorității exclusiv a Bibliei și a *justificării prin credință care postulează, după părerea lui, predestinarea. Începînd
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Nord și în sudul Franței, în special în Languedoc, unde a fost combătut mai întîi prin propovăduire (Sfîntul Dominique), apoi printr-o cruciadă. Catedrală. Biserica principală sau biserica mamă a diocezei, în care se găsește amvonul sau tronul (în latină, cathedra) episcopului. Catedrala este monumentul major al artei Evului Mediu și a devenit simbolul ei: se vorbește despre "timpul catedralelor" (Georges Duby). Cavaler, cavalerie. La origine, cavalerul este un luptător călare înarmat cu un armament special. Cavalerii luptă cel mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fiecare execuție tehnică în parte (modificarea elanului și bătăii la lovitura de atac fiind foarte importante), realizând pe computer și majoritatea situațiilor tactice și modul lor de rezolvare care apoi au fost transpuse pe teren și repetate până la refuz. Școala latino - americană Deosebit de voleiul pur american se prezintă jocul practicat de câteva țări din centrul și sudul continentului american, temperamental latin fiind imposibil de exclus. Voleiul a ajuns în această parte a lumii destul de repede, mărturiile vremii ne spun că anii
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]