4,183 matches
-
Și eu la fel, Ce dimineață frumoasă, Parcă ar fi intenționată, Într-o zi trebuia să se întâmple. În ciuda acuității auditive a microfoanelor care treceau iar și iar, mașină albă, mașină albastră, mașină verde, mașină roșie, mașină neagră, cu antenele legănându-se în adierea brizei matinale, nimic în mod explicit suspect nu-și ascundea capul în spatele unor exprimări atât de inocente și banale ca acestea, cel puțin în aparență. Cu toate acestea, nu era nevoie să fii doctor în suspiciuni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceea ce au fost, scuipatul a ceea ce sunt. Că un politician din partidul de dreapta, bărbat între patruzeci și cincizeci de ani, după ce și-a trăit toată viața sub umbrela unei tradiții răcorite de aerul condiționat al bursei de valori și legănate de zefirul vaporos al piețelor, a avut revelația sau simpla certitudine a profundei semnificații pe care o avea blânda insurgență a orașului pe care are sarcina să-l administreze, este ceva demn de înregistrat și merită toate mulțumirile, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea. Oooh. Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea, privind la prețul de pe eticheta care se legăna pe brațul ei. Știu și eu, Robbie... Fără Îndoială că putem aranja ceva pentru dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane. — Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos. Noi Îi spunem Meni. Ce nume drăguț, am zis. — Nu că e grozavă? În clipa aceea, fu o explozie de flashuri În spatele magazinului. Capul lui Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția din care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vostru cu apă fierbinte... Ceva mi-a atras privirea. Dacă nu mă Înșelam, acolo, atârnând doar un pic mai jos de marginea T-ului de la tricoul Sophiei, se afla un pandantiv. De fiecare dată când se mișca puțin, Îl zăream legănându-se pe pielea ei. Colierul avea un lanț din platină cu o piatră translucidă mov. Cât se poate se evident, litera S, bătută În diamante, șerpuia În jurul pietrei. Era magnific. „Nu se poate așa ceva“, m-am gândit eu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cum mi s-a pus un nod În stomac când am văzut-o. Am bătut-o pe Lauren pe un umăr, și amândouă am urmărit-o cu privirea pe Sophia. Ea păși fără zgomot pe culoarul dintre strane, cu rochia legănându-i-se romantic În urmă. Cred că toți cei prezenți s-au uitat la ea. Aceasta nu este nunta ei, spuse Lauren dezaprobator. Foarte deplasat! oftă exasperată și Își aplecă din nou capul În rugăciune. Eu, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
superioară. Cel mai fabulos hamac din lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a punții era un pic mai boemă, cu o zonă imensă acoperită, unde se aflau și niște canapele albe foarte joase. Hamacul se legăna ușor În bătaia vântului, Înspre catargul de la prora. Era aproape la fel de romantic ca „Happiness“, deși am hotărât, În secret, că „Au Bout de Souffle“ era un vas prea mare pentru a fi cu adevărat intim. Ne-am așezat cu toții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
frântă de multe ori, dar acum nu mai era decât o grămăjoară de cenușă care îi astupa o gaură din piept. În ultima sa zi de libertate, și-a petrecut douăsprezece ceasuri așezat pe patul copilei, privind-o cum se leagănă în balansoar și ascultând-o cum striga alternativ „bucurați-vă“ și „jeliți“ în timp ce urmărea limba mică a ceasului deșteptător de pe noptieră în rotirea ei lentă. „Bucurați-vă! striga ea. Bucurați-vă pentru cei zece care se nasc, care se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mirarea mea, s-a întors spre mine și mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la prânz, da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, dacă te mai dai la ea vreodată, te omor. N-o face târfă. E femeie. Și ai mare noroc că-ți e soție. — O fac cum îmi vine la gură, boule. Iar ăsta - a continuat el, apucând colierul și legănându-mi-l sub nas - rahatul ăsta n-ai decât să-l mănânci mâine la micul dejun. L-a apucat cu ambele mâini și, dintr-o smucitură scurtă a încheieturilor, a rupt lanțul de aur în două. O parte a pietrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tânărul a fost dus, conform înțelegerii cu... tăie cu și puse dintre. ... înțelegerii dintre Primărie și Casa de Sănătate a doctorului Rosemberg... Tăie m și puse n. Rosenberg la... Nu mergea. Tăie toată fraza și o reformulă, după ce apăsă și legănă suportul cu sugativă peste tot ce scrisese. Existând o înțelegere între Primărie și domnul doctor Rosenberg, cu privire la necunoscuții care au nevoie de îngrijire medicală, tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de s... tăie s și puse S
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar și cel al sinuciderilor generate de faliment. Între oamenii actuali se cască noi și variate abisuri. Imperialismului mediatic de astăzi i s-a zis simplu : televiziune și Internet. Lumea contemporană tinde să se desprindă de ritmurile sacre care au legănat-o până acum. Dacă ești antiamerican, riști să fii considerat terorist. Indolența nu este codificată în genă. Ne-o procurăm singuri. Meseria de psihiatru va fi scutită, se pare, în viitor de spectrul șomajului. Deocamdată, tehnica are morminte, nu și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
minte ordinea lor. Care din ele să fi fost prima? În timp ce tatăl său dărâmase un perete cu tot cu geam și nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-i vorbește... „Tătăiță... tătăiță...!“ Pe chipul ei frumos s-a așternut liniștea, și pacea... și, se putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un tot nedespărțit, se mișcau odată, răsuflau odată... parcă ar fi singura existență între pământ și cer. Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule Gerard, ca să arăți cât ești de valoros perora de unul singur dl. Valy tot mai volubil Ce vreau să spun? Fighelem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bună zi, din cine știe ce motiv, i s-ar fi întâmplat ceva în vreuna din aventurile lui solitare, R’Orab era singura cămilă de pe lumea asta în stare să-l aducă înapoi în tabără, în cea mai neagră noapte. Adesea adormea, legănat de clătinarea lui și învins de oboseală, și nu o dată familia lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l bage în pat. „Francezii“ spuneau despre cămile că sunt animale stupide, nemiloase și răzbunătoare ce nu ascultă decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe de cum simțiseră primejdia. Ce înseamnă să fii socialist? îl întrebase Gacel în prima seară, când încă mai aveau chef de vorbit și călăreau unul lângă altul pe cămilele ce se legănau. Să vrei ca legea să fie la fel pentru toți. — Tu ești socialist? — Mai mult sau mai puțin. — Crezi că toți, imohag-ii și servitorii suntem egali? — în fața legii, da. Nu mă refer la lege. Vreau să spun, dacă servitorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și trebuie să te obișnuiești cu ideea că în Adoras, până când nu vor trimite alt ofițer, nimic nu se mișcă fără permisiunea mea. Străbătu încăperea, se așeză în vechiul balansoar în care răposatul Kaleb-el Fasi își petrecea orele citind și legănându-se și se balansă ușor, fără să-și ia privirea de la fată. — Ești foarte frumoasă, spuse în cele din urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am văzut-o vreodată... Câți ani ai? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la slujba lui. Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]