9,871 matches
-
-i fie teamă că va fi luată drept amatoare și să recunoască că “îi e greu să scrie la altă persoană decât persoana întâi“. De asemenea, că are ambiția atât de omenească de a scrie cărți mari. Aflată într-o librărie, s-a uitat în rafturi și a văzut cartea unei alte scriitoare, o carte masivă, de peste cinci sute de pagini. Și s-a gândit: Dacă aș avea 16 dolari, aș lua-o pe a mea sau pe a ei? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
purta când lucra. Toate propozițiile pe care le scrisese în ziua respectivă fiind pocăite și prudente, marcate de teamă. Ca să adoarmă, probabil că Alice s-a gândit iar la posibilitatea de a renunța la scris. În visele ei, intra în librării relaxată și le anunța tuturor necunoscuților că, odată, ea a fost scriitoare, după care izbucnea zgomotos în râs. Dimineața, la prima oră, a smuls amețită cablurile calculatorului din priză și-a scos hard drive-ul, afară, lângă pubele. Și-n clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
multe din el. Unde-l găsesc ? a chestionat-o Jina. Unde nu puteți să-l găsiți ! Uitați-vă nițel împrejur ! Timp de șaisprezece ani, Jina cumpărase cărțile lui Alice din colțuri întunecate și de pe rafturile cele mai de jos ale librăriilor. Comanda câte exemplare își permitea să cumpere ca să crească cifrele de vânzare ale prietenei ei și-i scria recenzii glorioase pe Amazon.com. Citise tot ceea ce scrisese Alice, de la romanele de dragoste la fanteziile și westernurile literare și întotdeauna găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mary Bonelli le povestise săptămâni întregi despre romanul prietenei ei, îi îndemnase pe toți avocații să cumpere câte-un exemplar pentru nevestelor și să meargă la sesiunea de autografe de la Borders ( n. trad. unul din cele mai mari lanțuri de librării ). Râsese atunci când oamenii o întrebaseră dacă apare și ea pe undeva, prin roman. Fusese jenată, dar nu respinsese ideea de a fi inspirat vreunul dintre personaje: o secretară muncitoare, a cărui existență modestă avea să-i fie recompensată la final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale scriitoarei, a citit mai puțin de-un paragraf, după care a aruncat cartea înapoi pe raft pufnind pe nas. Și uite-așa, un an de muncă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asta alegându-și unul din Pennsylvania - și încă patru cărți rupte din sufletul ei au fost publicate cu niște coperte oribile și fără nici o strategie de marketing, ceea ce le-a asigurat o viață de cel mult trei săptămâni pe rafturile librăriilor. Alice a realizat că nu avea ce să facă mai mult și că dacă nu se găsea cineva care să-i dea o șansă, atunci capitolul era închis. A mai născut un copil, pe Sue, și-a început să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dreapta. Am zărit o gură de metrou, de unde am tras concluzia că partea principală a orașului era În direcția aceea. Intersecția cu semafoare ar trebui să fie centrul. Se mai zărea o clădire ce găzduia o societate de asigurări, o librărie și niște magazine mici de unde-ți puteai cumpăra de mîncare. Toate aveau ușile deschise și mărfurile expuse, aparent În așteptarea cumpărătorilor, dar nu se vedeau nicăieri nici vînzători, nici cumpărători. Semaforul se schimbă din verde galben, din galben În roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
copii: David Copperfield. Curând, lista recomandărilor de lectură pentru vacanță devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens) și de nuvele facultative (lecturi de plăcere). Cărțile copilăriei se depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteai găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-comsomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să îi urască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai pe fază, nu mai pleci niciunde. Vin muncitorii de la CUG!” Ne-am rezemat de perete, am stat, au mai venit câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i contrazicea vârsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta, dumneavoastră trebuie să gândiți că, pentru un român ca mine, Parisul echivalează cu universul. Este imposibil să se înțeleagă ce era Franța pentru România înainte de război. Era un fel de obsesie colectivă. Influența franceză era colosală în București: toate librăriile aveau ultimele noutăți pariziene și avea până și un ziar scris în întregime în franceză. În fapt, visul fiecărui român era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la toți. Eu, însumi, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
umărul. Mai e loc și pentru alte asemenea localuri ca să scoată un ban. Fiecare fereastră puternic luminată scoate la iveală un butic. De câte buticuri luminate a giorno are nevoie o stradă - de treizeci, de patruzeci? Cândva exista aici o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e acum un butic bine luminat, condus de trei tipe bine bronzate, cu zâmbete înțepate. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
buticuri luminate a giorno are nevoie o stradă - de treizeci, de patruzeci? Cândva exista aici o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e acum un butic bine luminat, condus de trei tipe bine bronzate, cu zâmbete înțepate. Cândva exista un magazin cu articole muzicale (flauturi, chitare, partituri). S-a transformat într-un hipermarket cu suveniruri. Deunăzi exista o sală pentru licitații: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
micile lui concerne: spălătoria Thai, o marochinărie, un magazin cu delicatese („Lonnie’s - Pentru Un Sandvici Mai Bun“ - „Fără microunde“ - „Ne pare rău. Am închis“), pădurea unui florar, un magazin cu bibelouri Zen, care vindea pe cărți de credit, o librărie cu literatură pentru lesbiene. Martina și cu mine am dansat incertul dans al celor care se despart, cu un număr limitat de pași. Mă mai privea încă, dar umerii începuseră să i se întoarcă... Dacă tu ești mic și lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simți. — Da, păi, sunt un huhurez, am răspuns eu încurcat I-a venit mâncarea - ăștia de aici nu se-ncurcă - și omul s-a întins după sare. Apoi, după ce a început să mănânce, a spus încet: — Alaltăieri am fost la librărie - când ai avut altercația cu fata aia — Da? am făcut eu simțind cum dă sângele năvală prin trupul meu. — Ținând cont de situație, cred că te-ai descurcat destul de bine. Cam nasoală afacerea asta. — Da, e al dracului de stânjenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de amabil: — Scoală-te, javră leneșă. Am trecut mai departe și l-am salutat pe Fielding, care tocmai ieșea dintr-o librărie. Am ajuns la braț la Carraway, unde ne-am întâlnit cu alți doi investitori, Buck Specie și Sterling Dun. Amândoi erau cât se poate de entuziasmați de aventură și erau convinși că avem un viitor mare în industria filmului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor cu publicul, dar amândouă sunt supraevaluate. Viața de scandal se poate transforma uneori într-un adevărat jaf. E o treabă grea viața asta de scandal, ca oricare altă meserie. — Hei, am spus eu. Ieri am luat la rând toate librăriile de pe Charing Cross Road, dar în nici una n-am găsit vreo carte de-a ta. — Da, da. — Doar unul dintre tipi auzise de tine și a spus că ești cam bolnav la cap. Știi cum explic eu caracterul sumbru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce puteam eu închipui că voi scrie. Nu știam că acolo, în adâncul ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie mulți ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care o voi scrie mulți ani mai târziu, o voi publica după alți câțiva ani și a cărei primă ieșire în lume (nu aveam voie pe atunci noi, „scriitorii tineri“, să facem lansări zgomotoase) se va produce în acea librărie. Am mers cu câțiva prieteni, ne-am avântat până în capătul acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în pas leneș, într-o dimineață ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe Lia după mine. N-a mai intrat în merceria aceea. Văzuse că m-am supărat și încerca să mă convingă să nu fiu atât de prost, încât să nu înțeleg că mă bucuram de încrederea lor. La intersecția din fața librăriei „Eminescu“, i-am spus că nu mai vin la adunare. Dar e o prostie, nu înțelegi? tot repeta Lia. N-ai ce să pierzi. Nu-mi venea să-i spun că mi-era teamă să intru din nou în jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în stația de pe vremuri a troleibuzelor din fața Primăriei, am urcat-o cu de-a sila pe Pu într-un troleu, speriat că aș putea rămâne pentru totdeauna cu ea. Cum, chiar pe aici, pe lângă „Colombo“, la intersecția cu Calea Victoriei, în fața Librăriei Academiei de odinioară, am ieșit dintr-odată speriat din coloana cu care venisem de la căminul de fete de la Drept, apucând-o înapoi, spre Cișmigiu. Mi se făcuse groaznic de teamă, mă gândeam că am putea fi arestați. Era în ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]