4,922 matches
-
străduiesc să-mi aduc aminte când am descoperit poezia lui. Cred că noi n-am studiat la școală "Mistrețul cu colți de argint", poem faimos ca "Moartea căprioarei" 110 și ca nu mai mult de două-trei alte poezii din întreaga lirică de după război, atât de cunoscut încît, stând în stație la tramvai și-ntrebînd când vine 34, un ins cu basc, ce căra niște bare de cornier, mi-a răspuns: "Mistrețul acesta nu trece pe-aici..." Dar țin minte că în pauzele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și Sofocle s-au păs trat numai cîte șapte piese, dintr-un total de optzeci și două (cîte indică sursele antice că ar fi scris Eschil) și o sută douăzeci și trei (Sofocle). Într-o situație și mai dramatică este lirica greacă, elogiată intens În Antichitate. Astăzi oferă imaginea unor ruine, fiind unul dintre domeniile cele mai devas tate de trecerea timpului și accidentele transmiterii textului. Din ce a supraviețuit, rareori (cu două excepții, Theognis și Pindar) se găsește cîte o
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
consecință, perfect ilus trată de Anthologia Palatina: pe de-o parte, culegerea a asigurat supraviețuirea acestor texte, pe de altă parte, ea poate fi responsabilă pentru dispariția În timp a tot ceea ce nu fusese considerat valoros la vremea respec tivă. Lirica greacă, elogiată În toată Antichitatea, a ajuns pînă la noi doar prin filtrul gustului literar, al modei care a generat culegerea cunoscută acum sub numele Anthologia Palatina; vide supra cap. B.1. Monumentele. Se poate obține un material prețios pentru
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lui Dumitru Radu, ne pot prilejui cîteva observații pilduitoare. Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Toamnă de aur. În mâna care cere doar o monedă În cele două texte se pot lesne observa două metafore. După gustul liricii occidentale ele sînt banale și obosite. Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi de-a dreptul afurisite. Și totuși, cine are gustul format pentru micul poem nipon va sesiza că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
marcată. Reiterează mai curînd o schemă folosită și la alte poeme. Punînd totuși fațăn față două imagini puternice, dă de gîndit și stîrnește În mintea și În sufletul cititorului un Întreg halou de gînduri și trăiri. Capre negre-n pisc Lirica occidentală obișnuiește să divulge motivația subiectivă care Îl determină pe poet să scrie versurile. O face, de obicei, printr-o transparență vădită a intențiilor, prin formulări retorice care nu fac decît să dea o formă protocolară și prețioasă lamentărilor comune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
producția lirică a lui Arghezi, precum și atmosfera beligerantă, generată de personalitatea sa intempestivă, au condus la interpretări din cele mai variate, pe o axă la ale cărei extreme se situează contestarea totală și admirația entuziastă. Interpretările vizează, așadar, în special lirica și nu proza publicistică. Aceasta este mai mult un mijloc de a atrage atenția, un suport auxiliar, un adjuvant, un apendice care concentrează, uneori lapidar, o perspectivă teoretică, lămuritoare asupra propriei arte poetice, iar nu un material disecabil, care să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le subliniază (cum ar fi intervenția polemică din primăvara lui 1911), criticul e preocupat de inventarierea gamei de procedee lexicale, care conferă unicitate scrisului arghezian; de asemenea, într-o perspectivă diacronică, indică metamorfozele stilului publicistic în consonanță cu cele din lirica lui, în fond, mutații care au făcut posibilă literaturizarea pamfletului arghezian: abandonarea cursivității specifice gazetăriei, comprimarea discursului, nu în sensul jurnalistic actual, dat de imperativul conciziei, ci în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletului arghezian și a decelării metodelor artei sale polemice, avansând o taxinomie a principalelor direcții "în corelație cu intențiile pamfletarului". Angajarea într-un atare demers are ca premisă esențială tocmai absența unei investigații critice susținute asupra prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile șapte și opt ale secolului trecut. Asimilarea unei filiere exegetice solide (P. Constantinescu, Vianu, Cioculescu, Balotă) potențează investigația autoarei, imprimându-i, alături de inerente accente tautologice, sobrietatea științifică a unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește relația intimă cu divinitatea, lirica argheziană a fost terenul cel mai fertil și, în consecință, cel mai exploatat, iar hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în detalii spațiofage, care nu fac obiectul demersului de față, reținem însă un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aceasta nu atât pentru a decela ceea ce-i apropie, ci, mai ales, pentru a contura falia care-i separă, poate părea redundantă, cu atât mai mult cu cât ar putea trimite la formule exegetice clișeizate, e drept, cele mai multe referitoare la lirică. Intenționăm însă tocmai demontarea acestor claustrări în tandem, printr-un demers analitic al cărui scop explicit să fie repunerea în ecuație a două tipuri de discursuri care, structural și formal, sunt diferite. Dacă, în lirica românească, intervenția lui Arghezi devine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e drept, cele mai multe referitoare la lirică. Intenționăm însă tocmai demontarea acestor claustrări în tandem, printr-un demers analitic al cărui scop explicit să fie repunerea în ecuație a două tipuri de discursuri care, structural și formal, sunt diferite. Dacă, în lirica românească, intervenția lui Arghezi devine paradigmatică prin contestarea tacită mai ales a statu-quo-ului posteminescian și redefinirea conceptului de poezie, în gazetărie scriitorul nu s-a mai așezat de-a curmezișul curentului ci, captându-i energiile, și-a deviat propriul curs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iorga își făcuse cunoscut refuzul de a accepta poezia modernă, în repetate rânduri, prin intervenții publice vorbite sau scrise, însă, în ceea ce-l privește pe Arghezi, repudierea sa ia forma cea mai virulentă în Istoria literaturii românești contemporane, în care lirica poetului este, pur și simplu, anulată pe motiv că ar conține "ce poate fi mai scârbos ca idee în ce poate fi mai ordinar ca formă"279. Așadar, în 1936, tensiunile crescuseră considerabil, iar atacul declanșat și condus, din umbră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
celelalte, de notorietate, în care s-a implicat Arghezi (cu Lovinescu, Eugen Ionescu sau Ion Barbu) au sfârșit, se știe, prin capitularea, mai devreme sau mai târziu, a părții adverse. Dacă, cel mai adesea, obiectul polemicilor l-au constituit originalitatea liricii argheziene și talentul poetului, cei trei invocați au sfârșit prin a le recunoaște 282, uneori erijându-se chiar în avocați din oficiu ai lui Arghezi, în confruntarea cu Iorga (cum a fost cazul lui E. Ionescu și al lui Lovinescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, traducere, prefață și note de Antonia Constantinescu, Editura Univers, București, 1977. Florescu, Vasile, Retorica și neoretorica, Editura Academiei, București, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, Editura Eurosong & Book, București, 1998. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere de Ion Pop, Editura Univers, București, 1994. Grupul µ, Retorica generală, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, traducere, prefață și note de Antonia Constantinescu, București, Editura Univers, 1977. Florescu, Vasile, Retorica și neoretorica, București, Editura Academiei, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, București, Ed. Eurosong & Book, 1998. Friedrich , Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext.Ficțiune și dicțiune, traducere de Ion Pop, București, Editura Univers, 1994. Grupul µ, Retorica generală, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și ortodoxie", în Scrieri 25, p. 217; "Aleluia, aleluia, aleluia", în Scrieri 23, p. 226; "Ortodoxie, naționalism ori inconștiență?", în Scrieri 24, p. 156. 120 Tudor Arghezi, Scrieri 23, p. 106. 121 Pentru alte două abordări interesante ale religiozității în lirica argheziană, alături de cea avansată de Marin Mincu în Paradigma Tudor Arghezi, vezi www.asalt.seanet.ro/paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text reprezentativ pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În căutarea timpului pierdut”; James Joyce - „Portret al artistului în tinerețe”; o romanul existențialist: Franz Kafka - „Procesul”, „Metamorfoze”, „Castelul”; Albert Camus - „Ciuma”, „Străinul”, „Mitul lui Sisif”; William Faulkner „Absalom, Absalom!”. -În creația poetică s-a remarcat poezia revoluției, militant-socialistă și lirica personală -În dramaturgie modernizarea creației s-a reflectat în teatrul de idei reprezentat de Bernard Shaw, Luigi Pirandello, Eugene O`Neill, Frederico Garcia Lorca . Arhitectură -accentul a fost pus tot mai mult pe utilitar; -în construcții predomină: structuri metalice, betonul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
maĭ multe simțiminte decît Eminescu" (Gruber, 1888, p. 30). Poetul nostru național este considerat unul din cele mai puternice tipuri vizuale și auditive (chiar dacă puțin mai fercvente). Vorbește la Eminescu și de prezența tipului "de tact". După feluritele exemplificări din lirica poetului, concluzia este că "Eminescu este un tip indiferent din cele mai bine înzestrate" (Gruber, 1888, p. 38). În stilul unui artist trebuie să de regăsească toate "chipurile lui de gândire", acestea alcătuind ceea ce se numește baza stilului. Conchide că
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oraș spaniol situat în provincia Cuidad Real. Ricardo Becerro de Bengoa (1845-1902), scriitor și publicist spaniol. Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) (348-c. 415), născut în Spania (Tarraconensis, probabil chiar la Tarragona de astăzi), cel mai mare poet creștin de expresie latină, lirică apologetică (Peristephanon), poezie didactică (Apotheosis), un poem alegoric de mare răsunet în Evul Mediu: Psychomachia. Nu am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă Viena, pâlpâie o candelă deasupra petecului de pământ, sub care putrezește, prea de timpuriu, prietenul meu, unul dintre cei mai minunați creatori ai liricii germane, din ultimele două decenii. Ferdinand Sinidis își scoase portvizitul din buzunarul de la piept al jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut, depuse pe lădița de noapte câteva bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care i-o oferă propriul său Weimar litoral, acest Goethe al nostru second hand*** a pus În mișcare un registru cu adevărat enciclopedic, În care orice notă modernă Își găsește propria vibrație. Cel care aspiră să cerceteze adânc romanul, lirica, tematica, arhitectura, sculptura, teatrul și cele mai diverse mijloace audio-vizuale care marchează ziua de azi va trebui să Înfrunte, În pofida voinței sale, acest vademecum indispensabil, adevărat fir al Ariadnei, care Îl va duce ținându-l de mână până la Minotaur. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
capul cu explicații, ne lasă baltă: „țelul meu este să creez un limbaj poetic, integrat din termeni care nu au echivalente exacte În limbile comune, dar care denotă situații și sentimente care sunt, și au fost Întodeauna, tema fundamentală a liricii. Definițiile pe care am Încercat să le dau unor cuvinte ca jabuneh sau hloj sunt, și cititorul trebuie să-și amintească acest lucru, aproximative. Ele sunt, de altfel, prime Încercări. Cei care Îmi vor continua opera vor oferi noi variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
intrat În limbajul colocvial. Manrique, Jorge. Mare poet medieval (1440-1479), a cărui operă, redusă ca Întindere, dar deosebit de importantă pentru istoria literaturii spaniole, este compusă dintr-o serie de compoziții minore, scrise sub influența poeziei tradiționale a epocii și a liricii provensale, și un vestit poem cu caracter elegiac: Coplas a la muerte del maestre don Rodrigo sau Coplas por la muerte de su padre (Strofe la moartea maestrului Rodrigo sau Strofe la moartea tatălui său), la baza căruia stă motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]