547,468 matches
-
Alexandra Olivotto Din cauza decalajului dintre momentul predării articolelor și cel al apariției lor, nu prea reușesc să fac critică de întâmpinare a filmelor. Dar de data asta mi-am luat toate precauțiile și am văzut - de câteva ori - o peliculă care 1. a fost prezentată anul acesta la Cannes în secțiunea greilor ca Wenders și Cronenberg, dar a pierdut Palme d'Or și a plecat acasă doar cu Marele Premiu
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
faptul că filmul nu se conformează materialului original, dar șansele apariției unui asemenea specimen sunt minime. Pentru că Rodriguez s-a folosit de benzile desenate ca de un storyboard, adică majoritatea cadrelor din film corespund unora din romanele grafice. Scenariul e luat din aceeași sursă. În loc de ,bule naratoare", fiecare dintre cei trei eroi i se aud gândurile, ba chiar unul vorbește către spectator. Faptul că Rodriguez urmează cu ferocitate storyboard-ul lui Miller îi conferă disciplina narativă de care avea atâta nevoie, comentează
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
paterni în sătucul montan. Cucerit de ideile leniniste pe cînd partidul comunist fusese trecut în ilegalitate, el va fi nevoit să emigreze, părăsind-o cu durere pe frumoasa lui Antonina. Deși știa că era însărcinată, un bărbat înstărit o va lua în căsătorie pe Antonina și o va crește cu responsabilitate și dragoste pe Zaira, fiica acesteia și a lui Pitrucc; la bătrînețe însă, impecabilul tată vitreg va abuza de nepoțică, de Angelica. Cu fiecare generație se produce un pas înainte
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
de propria matrice, dar și de mersul istoriei. în plus este sporit de judecata implicită asupra unor fenomene marcante, acum, la început de mileniu. Entuziasmului cvasiunanim pentru marxism-leninism care a dominat intelectualitatea occidentală atîtea decenii, amplu reflectat de beletristică, îi iau locul, în cartea Daciei Maraini, versurile Annei Ahmatova, Marinei }vetaeva și a altor autori sau perplexitatea manifestată față de teoria dictaturii proletariatului: cît de seducătoare erau proiectele acelea pentru un viitor de mari prefaceri! ... locuință și hrană pentru toți, solidaritate cu
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
cea din afară să existe o strînsă corespondență. Una să fie oglinda celeilalte. Un fel de clepsidră de imagini, în care realitatea și ficțiunea să se completeze reciproc. în cazul în care se produce un amestec între cele două Ťentitățiť, ia naștere o altă formă de conștiință, mai evoluată, desigur, care, împrumutînd elemente din ambele părți și eliminînd impuritățile și bruiajele, ajunge la esența percepției, cunoașterii și a intuiției, ba chiar trece dincolo de granițele acestora, atingînd, ca să zicem așa, intangibilul și
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
30, cînd tramvaiele erau retrase din circulație. Fiecare vagon își avea protagoniștii săi, care se schimbau din timp în timp. Nu lipseau nici numerele cu omul-șarpe, omul-cămilă, omul-leopard și omul-struț, care își ascundea capul în nisip atunci cînd cineva îl lua în obiectiv. Femeia-păianjen cu șapte sîni și trei rînduri de picioare își făcea și ea simțită adeseori prezența printre călători. Rolul ei era de a atrage privirile, în spatele spectatorilor subtilizatorii de portofele își aveau numărul lor insolit". Papil Mazuru - un
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
restabilite, la conturile din străinătate, la afacerile derulate după legile-standard ale economiei sălbatice de piață trecerea pe margine ar avea efectul înțepăturii unui purece în carapacea broaștei țestoase. Paradoxal, o lege a lustrației ar risca, la nivelul anului 2005, să ia înfățișarea unei nedorite, dar cu atât mai eficiente, diversiuni. Efectele în plan practic ar fi nule, în schimb o întreagă categorie de indivizi ar arbora drapelul cernit al persecuției politice. Din contră, un proces al comunismului ca sistem politic antiuman
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
cît de cît, ceva din tactul bunului viveur. Adică fie și o parte, măcar, din multele octave ale unei vieți care nici nu sfîrșește și cu-atît mai puțin începe cu ce-i acum. O story prea arar curtată, fiindcă-și ia, în felul ei, distanță, de meșterii biografiilor romanțate, dar dospind, de bună seamă, pîinea cărților de amintiri în doi. Dintre ei, unul povestește, celălalt doar ține măsura. Așa o întîlnire, o ,hodină" distrasă de palabre, este Breviar pentru păstrarea clipelor
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
mai dai în petic cu stil. Vorba ceea, ,și pentru bîrfă e nevoie de talent". De ceva între la joie de vivre și la vie, mode d'emploi. Firește, ștaiful este un soi de email cu care poți, cînd le iei din nou la vorbit, să zmîngălești niște întîmplări la care ții. Să fii, așa, nu exact (e aproape cu neputință), nici adecvat, ținînd dinadins să ai dreptate, ci interesant și plăcut. Să-ți desfaci avantajele pe care ți le-a
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
strămoșii de la pașopt, cu strănepoții care le cinstesc năravurile. Încă unii (a cîta spiță de la "capitaliștii" unui județ de munte?) s-ar lăsa și azi, pe-o bere, două zălog lui nenea Iancu, de-ar mai avea de unde să-l ia. Așa că, să-l aduci, mai bătrîn și mai sastisit, înapoi, pe deasupra "apropitar" pe România dumisale, cîștigată la Strasbourg, n-are cum fi o idee rea. E dichisul piesei cu care Florin Gabrea debutează ca dramaturg, Ion Luca Ca..., publicată anul
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
-i face sul, dimpreună cu acareturile, pămînturile, morții și viii lor și-i duce în Teutonia. Scenariul este, mă repet oarecum, fermecător în sine. Un Caragiale nostalgic (pe inima lui adevărată) se întoarce de la Berlin, peste mulți ani, să-și ia România semipreparată, la pachet, numai bună s-o dezmorțească acolo. Doar că una este să-l chemi firesc, într-o lume care, măcar ca fel de-a trăncăni solemn, foarte puțin s-a schimbat, și alta să-l plimbi, ca
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
cu Mazilescu deodată, noaptea, pe-o bancă, într-un parc. Între o beție și o recitare. Pe Tamburin îl înghite, cu sughițuri, ospiciul. Finalul, semănînd foarte puțin a fîșie din mantaua lui Caragiale, e, în minimalismul lui, frumos: "WEISMAN (o ia de mînă pe Femeie): Mergem? FEMEIA: Mergem!(Părăsesc amîndoi scena, în timp ce lumina se stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată" de miza pe care singură și-a ales-o. Te-ai aștepta, parcă, la altceva de la un rendez-vous
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
ca un avanpost al interesului public românesc - rotițele marelui mecanism prin care țara de dincolo de Ocean a devenit ceea ce este. Curiozitatea autorului nu este de natură științifică, ci așa zicând existențială. El trebuie să supraviețuiască în această Lume Nouă și ia din nou, la peste treizeci de ani, viața în piept, muncind de dimineața până seara, din fiecare dimineață până în seara zilei respective, la cele două slujbe luate de nevoie. Dacă sortarea cărților într-o librărie mai are o interfață cu
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
ci așa zicând existențială. El trebuie să supraviețuiască în această Lume Nouă și ia din nou, la peste treizeci de ani, viața în piept, muncind de dimineața până seara, din fiecare dimineață până în seara zilei respective, la cele două slujbe luate de nevoie. Dacă sortarea cărților într-o librărie mai are o interfață cu pregătirea profesională a tânărului venit din România, celelalte job-uri presupun noi calificări și măiestrii. Nu e simplu, deși pare, să oferi clientului un pui american bine
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
pată. Eroii trebuie să stea la pușcărie sau în cărțile de istorie, nu în viața publică. Și totuși... ... În anul 1997, grație extraordinarului Vladimir Tismăneanu, am avut șansa să petrec o dimineață în compania lui Adam Michnik. După micul dejun luat la hotelul Minerva de pe bulevardul Ana Ipătescu (Michnik venise în București pentru lansarea ediției în limba română a cărții sale Scrisori din închisoare), am ieșit la o scurtă plimbare. La Piața Romană, fostul disident polonez s-a apropiat de o
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
Rodica Zafiu Anunțam, săptămâna trecută, apariția noii ediții a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM-2). Dincolo de deciziile "tehnice" sau strategice luate de autoarele dicționarului - privind inventarul, acceptarea variantelor, ponderea indicațiilor gramaticale, semantice și stilistice - care îi interesează mai ales pe specialiști, publicul larg va fi probabil mai atent la cîteva noutăți punctuale, care ar putea șoca pentru că schimbă anumite obișnuințe de
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
bețivan îngrozitor,/ Salliver Tom, un pistolar./ Și tot ținutul tremura/ Și el trecea nepăsător,/ Călare pe un armăsar,/ Și jefuia și ucidea" (§ 29). Cum nelegiuitul ce terorizase împrejurimile adoarme într-un final răpus de băutură într-un butoi, Apolodor își ia inima-n dinți și îl dă pe mîna oamenilor legii. De aici i se trage ura tîlharului din Connecticut, cea mai cruntă aversiune de care are parte în întreg periplul său prin lume. Motivul i-l dezvăluie chiar teribilul său
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
într-un prezent continuu: ,Iară oricine din el va gusta, flori din lotusul dulce,/ Nu va mai ști nici de veste să deie, ba nici să se-ntoarcă/ Astfel, voiră pe loc să rămînă cu ei, Lotofagii,/ Hrana să-și ieie din lotus și-acolo să steie de-a pururi" (9, 94-7). O dată cu memoria, planta halucinogenă paralizează deopotrivă luciditatea și voința, astfel încît fericirea pe care ea o oferă nu se deosebește prea mult de cea a unui animal ierbivor. Naufragiul
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
oraș a Dorei Bârcă, plecată să nască în secret și să abandoneze un copil nedorit, rezultat al amorului ei clandestin cu Veterinarul din satul ei. Așa-zisul Parașutist, Aurel, lucrător în brigada de rachete antigrindină, e prins întâmplător în poveste, luat de ocazie în mașina cu care Dora se întoarce acasă împreună cu părinții și sora ei, Anișoara. Parașutistul e convins să joace rolul viitorului soț față de săteni, dar mai ales față de bunica Aglaia, aflată pe patul de moarte. Însă evenimentele se
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
într-un punct fix, ca într-o transă. Poveștile lui au fost întotdeauna pline de detalii, de tolbe întregi ticsite cu amănunte, cu lumini și cu umbre, cu stop- cadre, cu flash-uri, cu imagini mișcate, dinamice, gata să-și ia zborul, să se concretizeze într-un fragment dintr-o iluzie. Imagini mute care vorbeau întruna... El decupa altfel un spectacol. Și îl recompunea altfel. Mi-a spus odată că este un privilegiat. Că el vede ce noi nu putem vedea
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
letargia!" A muncit enorm, a colindat de la un oraș la altul ca un nomad cu cortul, a fugit de creditori și de femei iubite, și-a găsit anevoie mai târziu un cămin, o familie, un popas al reculegerii. S-a luat la trântă cu sărăcia, cu orizontul strâmt al tatălui, care disprețuia meseria scrisului, cu interdicțiile oficiale. Fiind elev la o școală militară, a fost prins în flagrant delict că a propus o piesă la un teatru din Mannheim. A primit
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
în care fiecare personaj are un rol la fel de important, cerut de complexitatea intrigii). Fiecare privește și se adresează direct spectatorului, solicitându-i aprobarea. În acest mod, personajele părăsesc statutul lor de marionete ale autorului - și această manevră e dificilă dacă luăm în calcul neplauzibilitatea lor - devenind, pentru scurt timp, voci naratoare. Aș vrea să adaug la această analiză câteva observații care nu îmi aparțin, dar cred că cititorul autohton merită să aibă acces la ele. Sunt rezultatul perspicacității într-ale exegezei
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Valandray să amintească de Jean-Marie Le Pen. Deși filmul abundă în calități, povestea lui seamănă cu cea a Aviatorului lui Scorsese, cu toate că în cazul de față acest destin mi se pare nemeritat: nominalizat la o mulțime de César-uri, n-a luat premiul pentru cel mai bun film/regizor, ci trei distincții minore pentru sunet, design vestimentar și actor într-un rol secundar.
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
purta o mască tartuffiană: "Scriitorul român este un neguțător de vorbe goale, un turiferar și un măscărici la masa omnipotenților politici și a autocraților sociali. Se dă pe lîngă bogătași pentru un picuș. E milog, om sănătos, care refuză să ia viața și munca pieptiș, știindu-se pe linia minimei rezistențe. Pîndește ofranda boierilor și dă cu bîzdoaca unde i se poruncește". Patosul judecății pe muchie al unor asemenea propoziții le impune oricum reflecției noastre, cu perspectiva rezonabilă a unei aprobări
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
în ecuație întreaga informație, se întemeiază, adesea, aproape exclusiv pe elemente exterioare, vizibile cu ochiul liber) și ele ar putea fi, fără probleme, și chiar sînt, împărtășite de mulți dintre semenii noștri: În ultima vreme, în lume, parcă totul o lua razna. Nu doar în Virto. Filip nu mai știa ce să creadă. Manifestație nudistă în Chile. Cine ar fi îndrăznit sub Pinochet? Nenumărate defilări homo de-a lungul și de-a latul Germaniei. Cum ar fi fost sub Hitler? Sau
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]