6,058 matches
-
prietenă cu Marcel Proust). La Paris, urmează liceul, apoi Facultatea de Litere și ia lecții de vioară de la George Enescu. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”. Debutul literar, culegerea de poeme Un vis (1936), nu o anunță în nici un fel pe scriitoarea care urma să devină odată cu publicarea, începând din anul 1938, a romanelor și a culegerilor de nuvele Poeni (1938), Moldovenii (1938), Dealul Perjilor (1939
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
între 1911 și 1914, când autorul Parodiilor originale era redactor al „Vieții românești” de la Iași. Încearcă să mențină, prin corespondență, contactul cu viața literară din țară, plănuind un nou volum de versuri în românește. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Viața literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Cariera franceză nu se lasă lesne cucerită: în 1912, publicase doar o poezie (Les Chats, în „Le Journal”) și o nuvelă în „Le Miroir”, în rest doar texte neliterare. Frecventa schimbare a adreselor pariziene între 1910 și
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. A colaborat la „Luceafărul”, unde debutează cu versuri în 1972, la „România literară”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor (1983, 1992) și Ordinul Al Merito por Servicios Distinguidos în grad de comandor (1987
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
Direcția Cultură Scrisă) și, în paralel, redactor la Editura Cartea Românească. A debutat în 1966, în „Ramuri”, cu poezie, și editorial în 1977, cu volumul de versuri Tapiserii cu lună. Colaborează cu versuri și articole de critică literară la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul” „Viața românească”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Argeș”. A îngrijit și prefațat ediții din scriitori români și străini, folosind și pseudonimul Lis Karian. C. debutează ca poetă sub influența lui Blaga, cu versuri fără rimă și ritm (urmărind, în
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
de seminar Ritmul muncii în poeziile populare, remarcată de C. Rădulescu-Motru, îi dă prilejul să debuteze în „Noua revistă română” (1901). A colaborat cu povestiri, nuvele, articole politice și traduceri la numeroase ziare și reviste, între care „Sămănătorul”, „Floarea darurilor”, „Luceafărul”, „Lupta”, „Viitorul”, „Foaia poporului”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”. În anii 1903 și 1904 scoate la București, împreună cu alți colegi, gazeta politică „Tribuna”, „organ studențesc-naționalist”, iar la Bârlad va fi, mai târziu, director al revistelor „Răzeșul” (1926-1927) și „Documente răzeșești” (1933-1934
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
cultură din județul Călărași. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Jurnalul de Oltenița”, corespondent teritorial al publicației județene „Pământul” și realizator al suplimentului literar „Arcadia”. În presă, a debutat în 1983, cu un grupaj de versuri tipărit în revista „Luceafărul”, însoțit de o prezentare semnată de poetul Matei Gavril, și cu un altul, aproape simultan, în „Flacăra” (cu girul poetului Geo Dumitrescu). Colaborează, mai ales după 1990, cu versuri, consemnări, recenzii, interviuri, note de călătorie, la „Tomis”, „Calende”, „Convorbiri literare
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
însoțit de o prezentare semnată de poetul Matei Gavril, și cu un altul, aproape simultan, în „Flacăra” (cu girul poetului Geo Dumitrescu). Colaborează, mai ales după 1990, cu versuri, consemnări, recenzii, interviuri, note de călătorie, la „Tomis”, „Calende”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Amphion” (Constanța). A debutat editorial cu volumul de „parodii literare” Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
Filosofie, absolvită în 1952. Elev al Școlii de Literatură „M. Eminescu” în 1951-1952, este exmatriculat pentru lecturi interzise din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Debutează cu poezie în „Almanah literar” în 1949 și colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc., semnând la începuturi și poezii de circumstanță, în ton cu epoca proletcultistă. Este redactor la „Tribuna” (1957-1969), director al Editurii Dacia (1969-1986) și din nou redactor la „Tribuna”, unde ține nu numai cronica literară, ci și o „cronică sportivă
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
colaboreze la „Unirea”, dar trimite și câteva schițe umoristice la „Drapelul” din Lugoj (1902-1903), semnate Potcoavă, precum și la „Răvașul” din Cluj (1903-1904), iar la „Sămănătorul” - versuri (1903). Prestigiul lui A. crește considerabil din 1902, când începe să publice în paginile „Luceafărului”, scos la Budapesta de Oct. C. Tăslăoanu. De altfel, A. va rămâne nu numai colaboratorul constant al acestei reviste, ci va deveni și prozatorul ei reprezentativ sub numeroase aspecte. Din iulie 1904 (când termină facultatea) și până în toamna lui 1905
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
țară (1906), pentru care este premiat, în 1907, de Astra, colaborează la „Viața românească” (din 1906), la „Revista politică și literară” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Neamul românesc literar”, „Falanga”, apoi la „Cosinzeana” (Orăștie), „Tribuna” și „Românul” (Arad), continuând să publice în „Luceafărul”, „Foaia poporului”, „Viața românească”. Transferat la Orlat, lângă Sibiu, rămâne aici până în 1919, cu o întrerupere în timpul războiului. În 1910, îi apar volumele În întuneric și Două iubiri, în 1912 - Schițe și povestiri, în 1914 - De la sate și romanul Arhanghelii
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
tipice, banale, obositoare prin repetiție, mai ales în construcțiile ample. Povestitor înnăscut, lui A. îi place vizibil să detalieze, adesea redundant și monoton. De aici vine și înclinarea pentru roman, accentuată în ultima perioadă a vieții. Primul roman apare în „Luceafărul” (1912), cu titlul Povestea unei vieți, reluat în volum abia în 1926. Îi urmează, în același an, Căsnicia lui Ludovic Petrescu, în „Cosinzeana”, apoi Arhanghelii, cel mai cunoscut dintre toate, în 1913 (și în volum în 1914). În 1915 scrie
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
devine membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și senator în Parlamentul României. A debutat în revista „Tribuna” din Cluj cu poezia Floarea mea (1960). În anii de studenție bucureșteană a fost membru al redacției revistei „Amfiteatru”. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”. Prima lui carte, Cum să vă spun, a apărut în 1964. Reprezentant al generației ‘60 - alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și Ana Blandiana -, A. a contribuit în mod esențial la
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
cu tendință politizantă, de înscriere în noul tezism naționalist prin care debuta regimul ceaușist. Povestea Fata de la Cozia (1966), plasată în anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977), trilogie marcat apologetică, cu intenție educativă în spiritul vremii. De la 1570 până la 1602, istorisirea urmărește relațiile feudalilor cu țărănimea, interesele negustorimii și ale bisericii în Moldova, Țara Românească și Ardeal, venirea lui Mihai
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
noi parte, deci de Împărăția Soarelui. Gigel: Aha, acum incep să pricep. Radu (râde): Uite că academicianul Gigel începe să priceapă! ML: Radule, să continuăm. (programează robotul) Robotul: Din Împărăția Soarelui... Gigel: Sistemul Solar... Robotul: ....face parte, Venus, numită și Luceafăr, căutată de toți poeții Terrei. Gigel: Terra?! A! Da! Pământul! Zii, Roboțele!... Robotul: (continuă) ...Marte, un disc roșiatic, strălucitor. Saturn, un disc sclipitor, cu multe inele în jur... Gigel: Dar ce face Saturn cu atâtea inele? ML: Cu ele își
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cei doi aprobă. Planetele râd zgomotos) Venus: Voi, care sunteți ca firele de praf în Cosmos, unde orice adiere vă poate strivi într-o clipă!? Cosmon: Venus, tu căreia oamenii i-au dedicat versuri și cântece nemuritoare și-ți spun „Luceafăr”, Selenei și Soarelui i s-au închinat versuri și cântece nemuritoare...(liniște) Marte (cu o voce aparte): Vorbe! Nimicuri... Selena: Muzică, poezie dar Hiroșima și Nagasaki? Cosmon: Selena, tu ai văzut numai ce greșeli au făcut oamenii. Nu este drept
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de ce mai multe ori bunicul renunța să-i mai dezlege șiretlicurile. Știa doar că, dacă fluieră, Costandin fură. Prins asupra faptului, olteanul se descurca isteț : „Păi le vândui că fură rele !”... Atunci bunicul îi trăgea îndesat o naștere și un luceafăr, dar își păstra credinciosul care se dovedea de neprețuit. Supusă și robace, Aglaia era o femeie fără minte. îl adora pe leneșul și bețivanul de bărbat care- i risipea tot ce bruma putea dânsa să adune. Copiii se hrăneau prin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
{EminescuOpI 1} LA MORMÎNTUL LUI ARON PUMNUL Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți arătoasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele în piept. {EminescuOpI 100} POVESTEA CODRULUI Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și izvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să, ne ducă unde repezi, Căci ori unde numai ele ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sta să-nnebunească Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gură, Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar mănușa el în față i-o aruncă: Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voiu! " Și-o lăsă numai decât. {EminescuOpI 167} LUCEAFĂRUL A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar privind de săptămâni, Ii cade dragă fata. Cum ea pe coate-și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină: - " O, dulce-al nopții mele Domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare, {EminescuOpI 169} {EminescuOpI 170} Și apa unde-au fost căzut În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O vin! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oiu duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte". {EminescuOpI 171} - " O, ești frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oiu merge niciodată; Străin la vorbă și la port, Lucești fără de vieață, Căci eu sunt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-nghiață". Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul de-asupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor Domn De inim-o apucă: - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]