5,376 matches
-
țiganii, pe care documentar îi constatăm pentru întâia dată în Țara Românească, în hrisovul din 30 octombrie 1385, prin care Dan I întărește mânăstirii Tismana posesiunile ei. Între aceste posesiuni sunt trecute și «40 de sălașe de țigani», pe care mânăstirea le stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt mai vechi la noi în țară decât sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt originari din India, limba lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
privilegiate din Transilvania, preludiu la «Unio trium nationum» care consemnează excluderea românilor dintre categoriile dominante, dintre «națiunile» recunoscute oficial de regalitatea dela Buda. Iobagii, slugile aveau caracteristica de a depinde de un stăpân. Iobagul ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea - pe moșia căreia trăiește. El este obligat să lucreze la ce-l va pune stăpânul, fără să aibe dreptul de a părăsi domeniul, aceasta e obligația lui de căpetenie, să-i dea apoi dijmă din produsele câmpului și să-i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
De aceea aci se manifestă fățiș repetate mișcări, culminând cu răscoalele țărănești din 1437 și 1514. Iobagii, în primul rând cei români, alături de ei uneori și cei unguri se răzvrătesc de mai multe ori împotriva clerului feudal catolic (pe domeniile mânăstirilor Cârța în 1322, în sudul Transilvaniei unde în 1382 -1383 satele românești se ridică împotriva patriciatului săsesc care le răpise pășunile. Secuii se ridică la 1430, urmați în 1433 - 1434 de țăranii români din Țările Bârsei, a Făgărașului și a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scapă nedijmuit din ceea ce iobagul, mai ales român, prin legi nedrepte era obligat să dea stăpânilor, a fost introdusă metoda conscripțiilor periodice, un fel de recensăminte ale forței de muncă și ale tuturor resurselor pământului, din care nobilul, fiscul, armata, mânăstirea, etc., considerau că trebuia să-și primesacă obolul. Sunt cunoscute rezultatele a o serie de conscripții, din 1640, din 1713, apoi din 1721 - 1722, 1724, 1750, 1760 1762, 1805, 1820. Conscripția cea mai completă, cunoscută, în care găsim date interesante
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din aceeastă parte a imperiului să treacă la catolicism. O pagină sângeroasă a modului despotic în care sau purtat autoritățile o scrie generalul Bukow care în anul 1761 incendiază, bombardează cu tunurile și distruge până în temelii aproape toată salba de mânăstiri și schituri de rit ortodox din țara Oltului, între care și mânăstirea de aci, din Gura Secii, crimă de neiertat prin care reușește să deruteze și să slăbească elementul ortodox ce lupta pe viață și pe moarte pentru menținerea spiritului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a modului despotic în care sau purtat autoritățile o scrie generalul Bukow care în anul 1761 incendiază, bombardează cu tunurile și distruge până în temelii aproape toată salba de mânăstiri și schituri de rit ortodox din țara Oltului, între care și mânăstirea de aci, din Gura Secii, crimă de neiertat prin care reușește să deruteze și să slăbească elementul ortodox ce lupta pe viață și pe moarte pentru menținerea spiritului credinței și implicit a celui național. Găsim în «Viața Bisericească a Românilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
generalului Bukow, om de încredere al împărătesei Maria Tereza: «...în anul 1761, venind acesta(Bukow) cu mulțime de oaste și foarte cumplită fiară sălbatecă asupra neuniților, s-au arătat de cei ce au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se mulți călugări care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de cei ce au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se mulți călugări care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa care l-au strivit până ce a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea doi preoți ortodocși cu biserică și cu 450 credincioși, iar la 1761 satul avea nu mai puțin de patru preoți ortodocși la o biserică cu 77 familii (Ciobanu. pag. 61) Dar conscripția oficială din 1748 ne vorbește despre o mânăstire, cea din Gura Secii de pe hotarul satului Streza, la care servea preotul Simion, care avea numai doi călugări și toată averea mânăstirii era o vacă ( Bunea, «P.P. Aron și D. Novacovici» , pag. 333). Deasemenea din însemnările episcopului Gh. Nichitici aflăm
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la o biserică cu 77 familii (Ciobanu. pag. 61) Dar conscripția oficială din 1748 ne vorbește despre o mânăstire, cea din Gura Secii de pe hotarul satului Streza, la care servea preotul Simion, care avea numai doi călugări și toată averea mânăstirii era o vacă ( Bunea, «P.P. Aron și D. Novacovici» , pag. 333). Deasemenea din însemnările episcopului Gh. Nichitici aflăm că «din această comună s-a prezentat la el popa Mateiu Răduleț» (Pușcariu «Documente pentru limbă, vol I, pag. 148). Și mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Kerz și în sfârșit Streza Cârțișoara. De-a lungul secolelor sarcina conducerii directe a obștei i-a revenit administratorului moșiei pe care se afla satul, oamenii satului, iobagii și celelalte categorii fiind proprietatea indiscutabilă a proprietarului moșiei, principe, grof, boier, mânăstire sau oricare altă entitate deținătoare a pământului. Măsurile de tot felul luate de administrația moșiei, ce-i privea pe locuitori se chemau porunci, și dacă nu erau urgente se comunicau sătenilor de către primarul în persoană sau un «vice» de-al
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din cele două Cârțișoare, care transformau în hârtie, zdrențele colectate de prin sate. Referitor la calitatea hârtiei despre care documentul existent în Arhiva Academiei fil. Cluj , o apreciază de o calitate slabă, arătăm că într-un alt document existent la Mânăstirea Cârța se spune că «moara produce hârtie de cea mai bună calitate și recomandă călugărilor să folosească hârtie numai de la această moară» (vezi «Comuna Cârțișoara, Clubul Lions Sibiu, Colecția monografii locale 1997/1998, Fundația pentru dezvoltarea Societății civile cap. Economia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
niciodată și nici nu și-a micșorat izvorul când o fost secetă. Și nici nu crește când îi timpul ploios, și are o apă în tot timpul ca de la munte. Alta în hotarul Mlăcii ie fântânița din Lazu Oprii, de la Mânăstire, dar când ie timpul mai secetos,seacă. Acum să trecem în hotarul Poienii, unde avem mai multe. Întâi fântânița din Lazul lui Scorobeț, de sub poala pădurii, mare și zidită cu piatră de boltașul Scorobeț, de asta îi și zice așa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar nu de băut. Bahluiul nu conta pentru nimic. Captată din izvoare apropiate, de un debit mic, distribuită prin câteva "cișmele" publice, una dublă în fața bisericii Sfântul Spiridon (unde se văd și azi interesante inscripții în turcește), alta în poarta mânăstirii Golia, unde era "Casa apelor", a cărei fațadă originală și interesantă s-a păstrat până acum, o alta la "Cabinet" (așa-i spunea pe atunci lumea Muzeului de istorie naturală), apa n-ajungea la domiciliu decât grație acestor distribuitori publici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo vorbește în mod atât de elogios. Mai târziu, strada aceasta se va numi "Cuza Vodă", întru gloria marelui voevod; altădată se numea "Ulița-pavelei-de-lemn", pe timpul când străzii Anastasie Panu îi spunea Ulița Sfânta Vineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la 1903, pentru a face loc pieței Teatrului Național. Iată vechiul turn al Mânăstirii Golia, cu foișorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e Biserica Dancu, veche mânăstire din secolul al șaisprezecelea, despre care mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la 1903, pentru a face loc pieței Teatrului Național. Iată vechiul turn al Mânăstirii Golia, cu foișorul de foc, lângă Casa Apelor, strâns în centura de piatră a Mânăstirii care se prezintă astfel ca o adevărată citadelă a orașului. La Iași, turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la 1903, pentru a face loc pieței Teatrului Național. Iată vechiul turn al Mânăstirii Golia, cu foișorul de foc, lângă Casa Apelor, strâns în centura de piatră a Mânăstirii care se prezintă astfel ca o adevărată citadelă a orașului. La Iași, turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Apelor, strâns în centura de piatră a Mânăstirii care se prezintă astfel ca o adevărată citadelă a orașului. La Iași, turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși reconstrucția de la 1900 îi va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși reconstrucția de la 1900 îi va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa ca o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să revenim acum pe urma pașilor noștri și să reintrăm în strada Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
seama de toate aceste lucruri, privind zidurile vechi în care urgia vremurilor lăsase urme grele. Dar epoca lui Vasile Lupu nu-i numai asta; nu-i numai "Trisfetitele". E tipografia așezată lângă ea; e palatul gotic, e măreața clădire a mânăstirei Golia, în prima sa formă. E în același timp epoca lui Miron Costin, a Mitropolitului Varlaam, a Sinodului bisericii orientale și a Soborului clericilor din ambele principate pentru acțiunea contra propagandei calvine. E epoca primei Pravile, a primei "Cărți românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de suferințe. Ars și pustiit de nenumărate ori, decimat de ciumă și de holeră, cotropit de turci, de tătari, de poloni, de ruși, el nu mai poate organiza nimic durabil. Cu toate aceste, monumentele sale de seamă, adică mai toate mânăstirile și bisericile care fac încă marea bogăție artistică a Iașului, datează din timpurile aceste vitregi, cele mai vechi, din secolul al XV-lea, celelalte din secolii următori. În cazul acesta sunt peste cincizeci de asemenea construcții, toate de o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în secolul trecut, și al cărei turn, de o siluetă plină de zveltă eleganță, ar putea figura alături de multe "campanile" florentine, fără ca asemenea apropiere să-i dăuneze prea mult. * În condițiile în care s-a desfășurat istoria principatelor noastre, bisericile, mânăstirile și cetățile sunt aproape singurele monumente arhitecturale care s-au putut produce și care reflectă spiritul, gândirea și aspirațiile noastre. Când nesiguranța politică și pericolele de din afară și-au pierdut din acuitatea și din iminența lor, când viața a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
124. Biserica Mânăstirei Socola, a cărei vechime nu este destul de sigură. Mult timp a fost atribuită unei fiice a lui Alex. Lăpușneanu. Picturile murale din interior nu datează decât de la începutul sec. XIX. (1820). Până după 1800, Socola a fost mânăstire. Apoi clădirile arhondaricului au fost afectate instalărei Seminarului Veniamin Costache care a funcționat acolo până la 1886. La această dată el a fost mutat în centrul orașului, în fostul palat domnesc a lui Mihalache Sturza, refăcut anume pentru acest scop. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pag. 144. Spărtură în zidul gradinei fostului Consulat rusesc, prin care se întrezărește cupola turnului Sf. Spiridon. (Foto-Regal) Pag. 145. Vedere lângă Manufactura de tutun. (Foto-Regal) Pag. 146. Biserica Galata, zidită de Petru Șchiopul Vodă, la 1584. Posedând averi importante, Mânăstirea Galata a fost, mult timp, reședință domnească și loc de petreceri și serbări. Apoi câtva timp își pierdu importanța; palatele domnești și clădirile mănăstirești căzură în ruină; până ce, la 1799, Alexandru Ipsilante le ridică din nou, la strălucirea și faima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]