4,910 matches
-
într-un efort de democratizare a patului conjugal: cutare infantă a Spaniei, din familia de Bourbon, s-a căsătorit cu ghidonul de bicicletă al unei vedete sportive, un prinț nordic a luat în căsătorie o femeie care a mai fost măritată, considerând, probabil, că virginitatea unei femei e o povară prea mare pentru el, moștenitorul tronului Angliei a luat ce i-a plăcut, o Cămilă! Margareta lui Mihai Hohenzollern a luat pe Duda proletarul, căsătorie de pe urma căreia se poate învăța ceva
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
noi, integrarea va fi dureroasă, cu renunțări și costuri materiale mari. Ca să ne facă să înghițim mai ușor hapul integrării, U.E. ne este prezentată, de o bună bucată de vreme, ca o Ileana Cosânzeana, înzestrată cu toate darurile, gata de măritat cu un Făt-Frumos dâmbovițean, care, prin contractul de mariaj, renunță să pună întrebări stânjenitoare, cum ar fi, de exemplu, dacă nu cumva, umblând prin baruri și discoteci cu veriga în buric, și-a pierdut fetia, despre care el nu știa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gros pentru iarnă), plapuma și salteaua, o căciulă de noapte, cascheta de la uniformă și o căciulă de blană pentru iarnă, uniforma kaki (spălată și călcată), mantaua, fularul și costumul de gimnastică. Pentru fiecare băiat în parte. În fiecare toamnă părinții măritau trei fete sărace sau cel puțin una bogată. O parte din haine sau încălțăminte, după cârpeli și reparații, rămâneau fraților mai mici; fie bocancii tatei, fie scurta lui, deveneau, după ajustări, proprietatea mea, așa că frații nu prea aveau de ce să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
harul care vi s-a dat și cinstea la care sunteți chemați. În fața lumii bărbatul este oglinda demnității morale a femeii sale și femeia este oglinda demnității bărbatului. Iar în ceruri: „Nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu” (Marcu 12, 25), căci biologic ființa spirituală OM este proiectată în eternitate ca finalitate. Determinată cauzal, dar eternă. Eternitatea ei nu poate fi anulată de nimeni și de nimic. Nu există voință și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cinci fete și trei băieți. Aceasta, cea mai mică și încă un băiat, erau necăsătoriți. Rudele ei erau alarmate și o mătușă îi spunea: Maică, la strung dacă-l faci și nu iese așa cum vrei tu! Nu este, nu mă mărit, spunea fata. Așa că i-am făcut o vizită în familie: Domnișoară, am auzit că aștepți un bărbat așa și așa... Da, domnule, a răspuns ea serioasă. Eu sunt acela! De ești dumneata, poți să mă ceri în căsătorie, de nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
afecțiune. Doamna Zulnia își începea întotdeauna scrisorile cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Europa postbelică, făcînd dreptate la mai mult de 80% din români: țărănimea. România Unită (numită "România Mare") a debutat în noua viață cu o constituție democrată și votul universal 2. Deținînd resurse bogate, i se spunea "o frumoasă fată de măritat cu o zestre bogată". Ce altceva își mai putea dori o națiune? Din nefericire, tabloul acesta roz nu prea reflecta realitatea românească. Să ne amintim de aforismul lui Oscar Wilde despre vise, conform căruia există două feluri de tragedii: cînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
respective. Mai mult, aceste țări avuseseră la dispoziție mai mult timp pentru a parcurge perioada aceasta de tranziție. Felul în care se realizase industrializarea în România era inadmisibil. Capitalul străin este și el iritat. Nu primise "zestrea" "fetei bogate de măritat" cu care spera că se căsătorise la Versailles. Dar care era reacția oamenilor la această democrație? Marea majoritate nu a înțeles niciodată ce înseamnă democrația și cu atît mai puțin implicațiile industrializării forțate. Înțelegeau că nu ajunseseră la capătul mizeriei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
spui, și nici nu te sinchisești. Asta ți-ar semăna de minune. Iartă-mă! Ascultă, Charles. Ți-am spus că-ți sunt recunoscătoare și așa e. Ani și ani la rând, după cum bine știi, aș fi fost gata să mă mărit cu tine, doar dac-ai fi mișcat un deget. Și când eram împreună, îți ceream zi de zi să ne căsătorim. Știu că scrisoarea ta de acum nu se referă, bineînțeles, la căsătorie. Dar la ce se referă? Să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că-mi va face bine să aștern pe hârtie întreaga poveste. Deși n-aș putea-o așterne “în întregime“ chiar de-ar fi să scriu volume întregi. Rosina a fost un fenomen gigantic. Când am întâlnit-o prima oară, era măritată cu Perry. Se cunoscuseră în America, la câtva timp după ce l-am detectat eu la Gate. Eram destul de tânăr, deși îmi făcusem un nume ca autor dramatic și ca regizor. Trebuie să fi trecut câtva timp (ce rău îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mâinile ei.) Nici de ea nu sunt sigur că mă „iubea“. Întreaga noastră legătură, atât cât a durat, a fost dominată de o tumultuoasă dorință de posesiune reciprocă. Într-un anumit stadiu, e cert că a vrut să se mărite cu mine, în timp ce eu nu am avut nici cea mai vagă intenție de a mă căsători cu ea. Pur și simplu o doream, și satisfacerea acestei dorințe implica permanenta ei detașare de soț. Clement, în tinerețe, a fost, probabil, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi strigat: „Și fă ca să nu se întâmple nici asta!“, deși părea un lucru de neconceput. Să încerc să expun lucrurile simplu, pentru că, fără îndoială, sunt foarte simple. Când a sosit momentul, Hartley a hotărât că nu vrea să se mărite cu mine. Mi-a fost cu neputință să aflu de ce, eram prea zdrobit de durere ca să pot gândi limpede, ca să-i pot pune întrebări inteligente. Îmi răspundea confuz, evaziv, poate că din dorința de a mă cruța, poate că din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit cu tine. Am fi amândoi nefericiți. Tu n-ai putea rămâne alături de mine, m-ai părăsi, nu mi-ai putea fi credincios. Da, te iubesc, dar nu pot avea încredere în tine, nu pot să-mi dau seama cum va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine decât fugind, făcându-se nevăzută. Câtva timp mai târziu, părinții ei s-au mutat din district. Ulterior, am primit o scrisoare de la mama ei, fără să indice vreo adresă, rezumându-se doar să mă anunțe că Hartley s-a măritat. Am refuzat să cred. Părinții ei erau niște mincinoși, o influență nefastă, și mă urau din pricină că Hartley mă iubea. Am continuat să fac cercetări, am continuat să aștept. Simțeam că evadarea ei trebuie să fi fost determinată de o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am căpătat faima de îndrăgostit turbat. Dar țineam să-mi fac cunoscută durerea, în speranța că cineva ar putea să-mi furnizeze vreun indiciu. Și cineva a făcut-o. Domnul McDowell mi-a scris că, într-adevăr, Hartley s-a măritat. Pe el l-am crezut. Nu mi-a dat amănunte (poate că se temea să nu mă pretez la vreun act de violență), iar eu nu i-am cerut. Îmi spunea în scrisoarea lui: „Trebuie, pur și simplu, să accepți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reconforta. Simțeam că, într-un fel, Hartley trebuie să știe cât sufăr, și că antenele gândurilor mele trebuie să le atingă pe ale ei. Dar în tot acest timp, mi-o imaginam singură. După ce am înțeles cu adevărat că se măritase, nu am urât-o, dar demonul geloziei a mânjit întregul trecut și spiritul meu nu a mai cunoscut astâmpăr. Gelozia este poate cea mai involuntară dintre toate emoțiile puternice. Îți răpește luciditatea, se înfige mai adânc decât gândirea. E întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la fel. M-am pensionat. Unde locuiești? — Sus pe deal. — Într-unul din bungalovuri? — Da. Apoi adăugă: E o vedere frumoasă. Și ea se bâlbâia. Batista cu care se tamponase îi întinsese puțin ruj de buze pe obraji. — Te-ai măritat, nu-i așa - ești încă... Vreau să spun, soțul tău încă mai... adică acum... ai un soț? — Da, da, o, da. Soțul meu trăiește... e cu mine, da... locuim... locuim acolo. Am rămas tăcut, în timp ce un întreg univers de posibilități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unui zâmbet, i se așternu pe față și își scutură din nou capul, fără să se uite la mine. Nu puteam spune nimic mai mult, trebuia să mă năpustesc cu teribila întrebare: — Ai același... soț... cel cu care te-ai măritat... atunci? — Da, e același. — Nu i-am cunoscut niciodată numele... nu-ți știu numele de femeie măritată. — Sunt doamna Fitch. Numele lui este Fitch - Benjamin Fitch. M-am îndoit, de parc-aș fi primit o lovitură în stomac. Acum, oroarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-adevăr fericită? Trebuia să aflu. Și vechiul, oribilul gând dulceag începu să-mi dea iar târcoale: „Probabil că regretă amarnic această alegere greșită. Probabil că întreaga-i viață a fost măcinată de părerea de rău că nu s-a măritat cu mine“. „Te-am văzut la televizor.“ Ce să fi însemnat aceasta? Ce junghiuri de remușcare, meschine și devastatoare, o răscoliseră când m-a văzut în chip de „celebritate“? Cum ar fi putut să știe că rămăsesem același și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e? — A fost prima fată pe care am iubit-o în viața mea, și nu cred că de atunci încoace am mai iubit cu adevărat. Și ea m-a iubit. Eram colegi de școală. Pe urmă a plecat, s-a măritat cu altul, și a dispărut. N-am încetat o clipă să mă gândesc și să țin la ea, și asta-i cauza pentru care nu m-am căsătorit. Ei bine, tocmai am întâlnit-o din nou, e acolo, la mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucru. — Spuneai adineaori că pur și simplu ai hot\rât că nu mă mai vrei, dar asta nu-i o explicație, vreau să știu... — Oh, încetează... n-a fost să fie! Dacă te-a[ fi iubit îndeajuns, m-aș fi măritat cu tine, dacă tu m-ai fi iubit îndeajuns, te-ai fi însurat cu mine. Nu există nici un motiv special. Spui că dacă te-aș fi iubit îndeajuns... nu mă face să-mi pierd mințile! Te-am iubit până la limita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-au mutat din oraș, pentru că mi-era teamă că ai putea încerca să mă descoperi și... — Ai rupt cu toți prietenii, foarte bine! Dar, Hartley, dacă de la bun început ai fost atât de înspăimântată de el, de ce te-ai măritat cu pacostea asta? — Am crezut tot timpul că mai târziu o să-i treacă. — De mine nu ți-a fost niciodată teamă, nu-i așa? — Nu, nu! Dar mă temeam că ai să descoperi unde mă aflu și ai să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă a mai existat cineva în viața mea și l-am mințit, pentru că existaseși tu, deși n-am fost amanți în adevăratul sens al cuvântului, și mai târziu, când i-am povestit totul a apărut misterios și important. Și mă măritasem cu el din milă, voiam să-l fac fericit... și pe urmă... pe urmă... — O, Hartley, oprește-te! — Și m-am încâlcit într-un soi de atitudine fatală, în care toate iezeau pe dos, făceam totul pe dos și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley, micuța mea, nu mai plânge, ai avut orgia ta de grozăvii, dar acum încetează! Ești din nou a mea și eu o să am grijă de tine, o să te ocrotesc... Începu din nou să clatine din cap: — Și m-am măritat cu el ca să-l fac fericit! Dar nu trebuie să crezi că toată viața a fost atât de rea, nu a fost. Eu nu ți-am povestit decât părțile rele, și ți-am creat, probabil, o impresie greșită. — Acum ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întrebare în legătură cu viața mea din teatru și nici eu nu încercam să-i povestesc. Cred, într-adevăr, că trecutul meu nu-i stârnea nici o curiozitate. Încetasem să mai presupun că regreta câtuși de puțin faptul de a nu se fi măritat cu un om celebru. O, dat\ sau de două ori m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe cutare sau cutare actor de mare faimă, dar, în mod cert, era foarte puțin la curent cu lumea teatrului și nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]