KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

-și ia pastilele regulat. Însă ei nu știu despre această dialectică. Creezi și distrugi creezi și distrugi creezi și distrugi. Mintea mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte, toate viu colorate, felul ei personal de protest Împotriva codurilor morale În mijlocul cărora s-a născut. Pe pereți sunt poze și postere cu tatuaje. Mătușa Zeliha e o femeie care se apropie de patruzeci de ani, Însă camera ei seamănă cu cea a unei adolescente. Poate că n-avea să se maturizeze niciodată, iar furia dinăuntrul ei nu avea să dispară, furia aceea pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
tabere: legumele, care sunt de acord cu absolut totul și ceștile de ceai din sticlă, cărora, deși nu sunt de acord cu multe lucruri, le lipsește puterea de a se opune. Cei din urmă sunt cei mai răi dintre toți. Mătușa Zeliha inventase o regulă În privința lor, pe vremea În care avea obiceiul să fabrice reguli. Regula de Fier a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Dacă ești fragilă ca o ceașcă de ceai, fie găsește o cale de-a nu intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
că te vei mărita cu un soț ideal, fie culcă-te cu cineva și frânge-ți inima cât mai curând. Sau Încetează să mai fii o femeie fragilă ca o ceașcă de ceai! Optase pentru cea de-a treia soluție. Mătușa Zeliha ura fragilitatea. Până În ziua de față, era singura dintre femeile Kazanci care era În stare să se Înfurie pe ceștile de ceai când se crăpau sub presiune. Mătușa Zeliha se Întinde după pachetul de Marlboro Lights de pe tăblia patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
o ceașcă de ceai! Optase pentru cea de-a treia soluție. Mătușa Zeliha ura fragilitatea. Până În ziua de față, era singura dintre femeile Kazanci care era În stare să se Înfurie pe ceștile de ceai când se crăpau sub presiune. Mătușa Zeliha se Întinde după pachetul de Marlboro Lights de pe tăblia patului și aprinde o țigară. Faptul că Îmbătrânea nu Îi schimbase deloc obiceiurile În ceea ce privea fumatul. Știe că și fiică-sa fumează. Toată chestia asta sună ca un pasaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
fumatul. Știe că și fiică-sa fumează. Toată chestia asta sună ca un pasaj ieftin dintr-o broșură a Ministerului Sănătății: Probabilitatea ca copii părinților dependenți de fumat să devină la rândul lor fumători e de trei ori mai mare. Mătușa Zeliha Își face griji În privința stării Asyei, Însă e destul de Înțeleaptă ca să-și dea seama că dacă intervine prea mult, dând semne de neîncredere, nu va obține decât o reacție de recul. Îi e greu să se prefacă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
că dacă intervine prea mult, dând semne de neîncredere, nu va obține decât o reacție de recul. Îi e greu să se prefacă că nu e Îngrijorată, la fel cum Îi e greu să-și audă propriul copil spunându-i „mătușă“. O ucide. Cu toate astea, Încă e convinsă că e mai bine pentru amândouă. Le-a eliberat Într-un fel și pe mamă și pe fiică; cele două trebuiau să fie despărțite din punct de vedere nominal pentru a putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
o clipă fumul În plămâni, apoi Îl dă afară cu un gest mânios. Dacă Allah există și știe atât de multe, de ce nu face nimic cu știința aia a Lui? De ce lasă lucrurile să se Întâmple În felul ăsta? Nu, mătușa Zeliha e hotărâtă, În nici un caz nu va ceda religiei. A trăit ca o atee și așa va muri. Sinceră și pură În blasfemia ei. Dacă Allah există Într-adevăr undeva, ar trebui să aprecieze mai degrabă această acuzație sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
să aprecieze mai degrabă această acuzație sinceră a ei, specifică doar câtorva aleși, decât să plece urechea la vorbele dulci din rugăciunile egoiste ale fanaticilor religioși, care sunt peste tot. În camera din celălalt capăt al etajului al doilea stă mătușa Banu. Și ea e trează la ora asta. Cea de-a treia persoană trează din casa familiei Kazanci. În dimineața asta se petrece ceva neobișnuit cu ea. Fața Îi e palidă, iar În ochii ei mari, de căprioară licărește Îngrijorarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
nu Îl abandonase niciodată de tot. E un om bun care merită o soție mai bună. Nu s-a purtat niciodată urât cu ea, nu i-a spus niciodată vreun cuvânt răutăcios, Însă după ce-și pierduse cei doi fii, mătușa Banu nu a mai suportat să trăiască cu el. Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un déjà vu. Pe drum cumpără Întotdeauna caise uscate, preferatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
uscate, preferatele lui. Odată ajunsă acolo, face puțină curățenie, coase câțiva nasturi, gătește câteva feluri de mâncare, Întotdeauna preferatele lui și face ordine prin casă. Nu că ar fi cine știe ce de strâns, fiincă e un bărbat care păstrează curățenia. În timp ce mătușa Banu muncește, el o privește din apropiere. La sfârșitul zilei o Întreabă Întotdeauna: — Rămâi? Răspunsul ei la Întrebarea asta nu se schimbă niciodată: — Nu azi. Înainte să plece adaugă: — Ai mâncare În frigider, nu uita să Încălzești supa, termină pilaki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
zile, altfel se strică. Nu uita să uzi violetele, le-am mutat lângă fereastră. El dă aprobator din cap și murmură ca pentru sine: — Nu-ți face griji, știu să-mi port singur de grijă. Mulțumesc pentru caise... După asta, mătușa Banu se Întoarce la casa familiei Kazanci. Așa s-a Întâmplat zi de zi, an de an. În seara asta femeia din oglindă pare bătrână. Mătușa Banu crezuse Întotdeauna că faptul că Îmbătrânea rapid era prețul pe care trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
face griji, știu să-mi port singur de grijă. Mulțumesc pentru caise... După asta, mătușa Banu se Întoarce la casa familiei Kazanci. Așa s-a Întâmplat zi de zi, an de an. În seara asta femeia din oglindă pare bătrână. Mătușa Banu crezuse Întotdeauna că faptul că Îmbătrânea rapid era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru profesia ei. Marea majoritate a oamenilor Îmbătrânesc de la an la an, nu Însă și clarvăzătorii: ei Îmbătrânesc de la o poveste la alta. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
compensație. Așa cum nu le ceruse djinnilor ei nici un fel de câștiguri materiale, nu le ceruse nici frumusețe fizică. Poate o va face Într-o zi. Până acum Allah Îi dăduse puterea să continue fără să ceară mai mult. Însă astăzi mătușa Banu are de gând să ceară ceva În plus. Allah, dă-mi știința, fiindcă nu mă mai pot Împotrivi dorinței de-a ști, Însă dă-mi și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
observator care s-a trezit că-i fusese desemnat, nemulțumită de lucrurile la care are să fie curând martoră În Încăperea asta. Între timp, domnul Bitter zâmbește amar, acesta fiind singurul fel În care știe să zâmbească. E mulțumit. În sfârșit, mătușa Banu e convinsă. Nu autoritatea de djinn a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-a afla. Necesității aceleia antediluviene de-a ști mai mult... La urma urmei, cine i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Nu autoritatea de djinn a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-a afla. Necesității aceleia antediluviene de-a ști mai mult... La urma urmei, cine i-ar putea rezista? Acum mătușa Banu și domnul Bitter au să călătorească Împreună În timp. Din 2005 În 1915. Pare a fi o călătorie destul de lungă, Însă În ani gulyabani e doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
găsească sora mai mică, Shushan, la Istanbul și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după multe cine fericite la care era Înconjurat de copii și nepoți, pisoiașul ăla Îi rămânea Întipărit În minte. — Destul, a spus mătușa Banu mișcându-se. Și-a desfăcut vălul de pe cap și a acoperit cu el bolul de argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
argint. — Nu vreau să mai văd asta. Am aflat ce-am vrut să aflu... Dar n-ai văzut totul, s-a Împotrivit domnul Bitter pe un ton aspru. Nu ți-am povestit Încă despre păduchi. — Pă...pă-duchi? s-a bâlbâit mătușa Banu. Hotărârea care-o determinase să pună capăt acestei ședințe părea s-o fi părăsit. A ridicat vălul și s-a uitat din nou la bol. — O, da, păduchi, stăpână, e un detaliu important, a spus domnul Bitter. Îți amintești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
care s-a apropiat În speranța că avea să primească ceva de mâncare. Familia nu prea avea nici ea ce să mănânce și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan a fost descoperită de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Băieții erau circumciși și tuturor copiilor li se dădeau nume noi. Așa s-a Întâmplat și cu Shushan. Toată lumea o striga acum Shermin. I se dăduse chiar și o poreclă: 626. — Ce-i de-ajuns e de-ajuns, a spus mătușa Banu acoperind din nou bolul de argint cu vălul ei și uitându-se la djinn cu o privire lungă și pătrunzătoare. — Da, stăpână, cum dorești, a murmurat domnul Bitter. Totuși ai pierdut cea mai importantă parte a poveștii. Dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Am fost acolo. Ți-am povestit despre trecutul lui Shushan, odată fetiță, acum bunica lui Armanoush. Ți-am povestit lucruri pe care musafira ta nu le știe. Ai să i le spi? Nu crezi că are dreptul să le știe? Mătușa Banu a rămas tăcută. Îi va spune vrodată lui Armanoush povestea pe care o aflase În noaptea asta? Chiar dacă ar fi vrut, cum i-ar fi putut spune că văzuse povestea familiei ei Într-un bol de argint plin cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cu apă și că i-o arătase un gulyabani, cel mai rău dintre djinni? Oare Armanoush avea s-o creadă? În plus, chiar dacă o credea Într-adevăr, nu era mai bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
puțin pentru a putea descrie situația, soț era greșit din punct de vedere tehnic, viitor soț nu părea prea plauzibil. Logodnic părea să se potrivească mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de conserve din coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]