4,697 matches
-
volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete.// Cu capul rezemat de-o mână/ Pe-un colț de
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
două grupaje care au în vedere lirica europeană sub genericele Durerea unui poet suedez, Tristețea unui poet polonez, Revolta unui poet francez și Cântecul unui poet rus, versurile fiind traduse de Petru Malcoci din Pär Lagerkvist (Cântec funebru), Julian Tuwim (Melancolia celor șezând pe lângă ziduri), Pierre Morhange (Duminica, Paris) și A. K. Gastiev ( Rădăcina noastră este în fier). Dintre români sunt prezenți Mihai Moga ( Sunt oameni cu ochi tulburi, Fiecare bubă, fiecare floare, Va răsări groaza), Paul Păun (Poem de dimineață
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
Cântece de lume, apoi, amplificată cu cincisprezece strofe, în Spitalul Amorului (1850). La V. impresionează siguranța cu care paralelismul dintre om și natură, tradus în plastica imaginilor repetitive și în ritmul popular, este integrat unei alegorii a pierderii sufletului în melancolie și doliu: „Trece prin flori, prin livede,/ Nu să uită, nici nu vede.// Trece prin pădurea verde/Și să duce de se perde.[...]// Și când șade câteodată,/Tot pre ramură uscată./ Umblă prin dumbrav-adâncă,/ Nici nu bea, nici nu mănâncă
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care astăzi cu fală le rostim ca să subliniem ideile noi și vitale ale națiunii noastre. Din melancolie mă gândeam odată că cel care are sisteme e sortit pierderii, cel care are idei - armistițiilor, iar cel care poate gândi un singur postulat - victoriei. Mai mare peste inimile noastre de poeți, Ienăchiță Văcărescu a știut să rostească două postulate
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
auroră / pururi din cenușa mea înălțându-se” (În umbra Paradisului). În Cartea runelor (Adaos la Parnasul dacic) (1976) se păstrează caracterul imnic, hieratismul, mistica, dar se îngustează sfera de referință la poeții români. Astfel, Eminescu „de tânăr a învățat limba Melancoliei”, el arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
următorul roman, Viața cea de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o întoarcere către sine
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
e timpul, ca valuri/să mi se facă fruntea/și ochii calzi să se scufunde/în jocul de meduze verzi” (Nu sunt eu marea). Acvaticul, omniprezent, configurează imagini aparte, în care trupul, chinuit de angoase, trecând prin stări de calmă melancolie sau de exuberanță, aspiră către lumină. Metafora trupului, „recipient” al apei și al sângelui, reflectând roșul și albul, simboluri ale transformării, și aceea a „spațiului gol”, destinat unei noi creații, devin repere la care poeta face apel de cele mai multe ori
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
trage cu arma între pereții casei sale fiindcă și pe acolo trece vânatul. Povestiri de atmosferă, Nicirică, Barlon, Bujavercă, Două cruci, Ispășire aparțin unui scriitor stăpân pe mijloacele sale, creator al unei lumi de amintiri pe care le ridică din melancolie în efigie. Ca poet, V. e mai puțin interesant. Scrie o lirică a resemnării în fața vieții, cu accente tragice, consumate pe cont propriu. Versul se derulează în vocabularul vremii și este influențat de simbolismul teoretizat de Ov. Densusianu, atingând înălțimea
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
pământ. El e principiul negativ (nu În sensul rău) sau feminin - se află În tot ce este pasiv, rece, moale, ud, Întunecat, secret, misterios, vag, cețos și liniștit. El simbolizează Întunericul, apa, noaptea, luna, pământul, feminitatea, nemișcarea, interiorul, prudența, inactivitatea, melancolia etc. Caracteristicile lui sunt Întunecimea, cumpătarea, negarea, pasivitatea, pesimismul etc. Prin eterna cuplare a lui yin cu yang au apărut și vor apărea toate lucrurile. Printre ele se numără cerul, care este predominant yang, pământul, ce este predominant yin, și
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
legăm Între ele aceste două aspecte ale vieții omenești putem obține o imagine completă a omului și a problemelor lui de sănătate. Chinezii din vechime clasificau activitățile emoționale ale oamenilor În șapte categorii: bucurie, mânie, preocupare, tristețe, teamă, surprindere și melancolie. Ei considerau că aceste șapte emoții sunt cauzele interne ale bolilor. Deosebite de ele erau cauzele externe, cum ar fi alimentația, traumele și schimbările vremii. În Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben se afirmă limpede că toate tipurile de
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
prea mult timp, suferă arterele și venele, dacă stăm În picioare prea mult timp, suferă rinichii, dacă mergem prea mult timp, suferă oasele. Tot așa, mânia prea mare dăunează ficatului, Îngrijorarea prea mare dăunează inimii, supărarea prea mare dăunează plămânilor, melancolia prea mare dăunează splinei, spaima prea mare dăunează rinichilor, supraalimentarea dăunează stomacului etc. Alt factor important care contribuie la tinerețea chinezilor este faptul că ritmul lor de viață e mai lent decât al occidentalilor. În societatea tradițională chineză există mai
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de dinți, oboselii ochilor, hemoragiei nazale și durerilor de gât (În exterior). Prin intermediul meridianelor, disfuncțiile și modificările patologice ale organelor interne se reflectă la suprafața corpului. Prin urmare, perturbarea funcționării meridianelor, provocată de impactul factorilor emoționali (exces de bucurie, furie, melancolie, Îngrijorare, tristețe, neliniște și groază) sau al agenților patogeni exogeni (vânt, frig, căldura verii, umezeală, uscăciune și arșiță), duce la blocarea qi-ului, Întrerupându-i circulația prin organism și, În cele din urmă, provocând Îmbolnăvirea. Este esențial ca aceste meridiane principale
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
meschin în tot ceea ce făcea, cu o incredibilă înclinație spre a crede orice pretindeau ceilalți că au văzut, intrând pe mâna celor mai dăunătoare persoane, incapabil să scape de ele sau să conștientizeze acest lucru, consumat de grăsime și de melancolie, și care, deși nu avea nici o intenție să facă rău, avea să fie un rege dăunător.“ Putem să ne imaginăm consecințele pe care le-ar fi suportat ducele de Saint Simon, dacă această descriere ar fi căzut în mâinile contemporanilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Romeo și Julieta un tip ? Și, dacă da, tipul cui ? Este Hamlet un tip ? Pentru publicul elizabetan, a fost, pare-se, un melancolic, ceva în genul tipului descris de doctorul Timothy Bright. Dar el mai reprezintă multe alte lucruri, iar melancolia lui are o geneză și un context anume, într-un sens, personajul care este în același timp și individ și tip ajunge să fie văzut în această lumină datorită faptului că autorul 1-a făcut să reprezinte mai multe tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Trebuie să le arătăm că este absolut necesar să ceară voie înainte de a întreprinde ceva și că vor fi sprijiniți dacă este vorba despre o inițiativă bună și sancționați dacă vor întreprinde ceva greșit. În cazul unui copil înclinat spre melancolie și meditație, retras, care se descurajează repede, trebuie să încercăm să îl stimulăm și să îl încurajăm. Îl vom aborda cu înțelegere, răbdare și delicatețe. Să nu uităm că doar și un cuvânt, dacă este mai aspru îl poate determina
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
meditezi asupra lui, te bate soarele, auzi păsările cântând și te exersezi, începi să înțelegi, să picturalizezi peisajul care se află în fața ta. În acest caz, foarte rar revii asupra lucrării, ea fiind o expresie a stării de moment, a melancoliei, a luminii, a ceea ce se întâmplă în jurul tău. E un fel de document al trăirilor tale în niște zile. În rest, sunt aceste suprapuneri de trăiri, de intervenții pe serie mare, când iei o lucrare, te uiți la ea și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
meditezi asupra lui, te bate soarele, auzi păsările cântând și te exersezi, începi să înțelegi, să picturalizezi peisajul care se află în fața ta. În acest caz, foarte rar revii asupra lucrării, ea fiind o expresie a stării de moment, a melancoliei, a luminii, a ceea ce se întâmplă în jurul tău. E un fel de document al trăirilor tale în niște zile. În rest, sunt aceste suprapuneri de trăiri, de intervenții pe serie mare, când iei o lucrare, te uiți la ea și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer. Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la fiece mișcare s-o înhațe de picioare, s-o tragă jos din culcuș și s o zdrobească”, dar amânarea tatălui e percepută ca o ”piatră de moară ce îi turtește inima”. Privirea rebreniană simbolizează un cumul de sentimente: singurătatea, melancolia, agresivitatea, ca un rezultat al fericirii sau ca un obstacol în calea comunicării. Ea devine o obsesie, fiind astfel semnul unui dezechilibru, al crizei de identitate, axată pe imaginea pământului: personajul vrea să cuprindă pământul dintr-o privire: Flăcăul sosi
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Pieter Janssens, obiecte de semn contrar, unul dătător de spaime și fiori premonitorii, celălalt liniștitor și armonios 5. Cea mai vastă analiză a semnificațiilor inserției tabloului în roman îi aparține Monicăi Spiridon în capitolul Antipa în lumea oglinzii din volumul Melancolia descendenței. Autoarea propune trei embleme organizatoare ale cărții: oglinda, tabloul și calendarul. Asociindu-se cu prezența Feliciei, pânza are virtuți terapeutice și simbolizeză calmul domestic - dezideratul esențial al lui Antipa în prima parte a cărții: O analiză de detaliu a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
când în când, "fața gălbuie, șireată, a bătrânului Su Cio", sosia lui) îl umple de o "teroare" cu greu refulată. Ca întotdeauna conștiința repetiției se însoțește - cum am mai spus - de o umoare particulară. Genericul ei ar putea să fie melancolia. Fața cratilistă a existentului și a creatului îl molipsește pe Antipa de neliniște (o neliniște mascată câteodată de maliție, de ironie, de umorul negru). Între lumea care se iscă din golul amețitor al oglinzii și cea claustrată între fortificațiile domestice
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
români de azi, vol. IV, Editura Litera, București-Chișinău, 2002. Simionescu, Mircea Horia, "Citiți-mă noaptea!", prefața Dicționarului onomastic, ediția a III-a, definitivă, întregită cu volumul Jumătate plus unu și o prefață a autorului, Editura Humanitas, București, 2008. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, Editura Cartea Românească, București, 1989. Spitzer, Leo, "The "Ode to a Grecian Urn" or Content versus Metagrammar", în volumul Essays on English Literature and American Literature, Anna Hatcher, Princeton University Press
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
4 Valeriu Cristea, Modestie și orgoliu, Editura Eminescu, București, 1984, p. 174. 5 Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Un portret", în volumul Lumea în două zile, ediția a II-a, București, 1985, p. 446. 6 Monica Spiridon, "Antipa în lumea oglinzii", în volumul Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 88. 7 George Bălăiță, Lumea în două zile, Editura Cartea Românească, București, 2002, p. 74. 8 Idem, p. 87. 9 Idem, p. 97. 10 Idem
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]