4,239 matches
-
care au poposit mai mult timp aici în timpul răzmeriței din 1821. Alții spun că denumirea locului vine de la o specie de cerbi care în vorbirea locală veche se numeau „plotoni” și care se găseau în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele toponimului este tradus din limba slavă și înseamnă loc cu multe cervide (cerbărie). Denumirile de Agăpieni, Tărîțeni și Cujbeni sunt luate după cel mai răsărit gospodar care s-a așezat aici: Neculai Agapie, probabil de la Agapia, Iacob Tărâță, Luca
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
apartenența confesională. Regiunea dintre localitățile Bucov și Chiojdeanca a făcut parte din județul Săcuieni, unitate administrativă desființată în anul 1845. Potrivit lui Iorgu Iordan, denumirea de "Lapoș" provine din maghiarul “lápos” (pronunțat lapoș) care înseamnă ”mocirlos”. Descoperirile arheologice atestă pe aceste meleaguri urme de civilizație încă din paleoliticul superior (situl din Poiana Roman), aceasta făcând din Lapoș cea mai veche așezare omenească din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
în chirilică. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
atracție pentru vizitatori. În timpul sărbătorilor de iarnă aici se desfășoară numeroase obiceiuri vechi, printre care caii — dans care mimează pasul, trapul și galopul calului, executat de către localnici; și harapii, asemănător cu dansul mocănașii, jocuri specifice teatrului folcloric traditional al acestor meleaguri moldovene.
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
În 1828 incinta a fost mărită datorită numărului mare de credincioși. Această biserică fiind și singura cititorie a lui din întregul Ardeal, în prezent școala generală din comuna îi poartă numele. De-a lungul timpului și-au făcut apariția pe meleagurile satului diferite personalități ale evului mediu precum Neagoe Basarab, care ar fi ridicat o biserică ale cărei ruine nu s-au descoperit nici până în ziua de azi. Legenda spune că "Turnul Roșu" își datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
Odașa, este un sat de moți la câmpie, a cărui istorie gravitează în cea mai mare parte în jurul Bisericii. Este situat în județul Satu Mare, la 25 km distanță de Satu Mare. Din anul 1935, prin strădania părintelui Ioan Ursu, istoria acestor meleaguri este povestită în "Cartea de Aur", aparținând Bisericii Ortodoxe din Gelu cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care conține numeroase informații despre trecutul acestui sat. Inițiativa aparține părintelui Ioan Ursu, care a scris despre istoria gelenilor. Dar, mulți s-
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
din Racovita, Sibiu.JPG|Localnic în cămașă tradițională și clop ciobănesc|100px|right|thumb]] [[Fișier:Locuitoare in ie si chieptar infundat din Racovita, Sibiu.jpg|left|150px|thumb|Racoviceană în port popular]] Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul [[1698]]. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în [[1765]] când noile autorități au impus efectuarea unor
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde aderă la ordinul monahal franciscan. După câțiva ani de peregrinări se îndreaptă în Ținutul Secuiesc. Potrivit unei legende, a sosit pe aceste meleaguri dinspre Gurghiu, mai precis dinspre Vârful Crucii, coborând de-a lungul Pârâului Pietrii, care traversează așezarea și în prezent, spre râul Mureș. Îi este atribuit și numele pârâului. S-a stabilit pe dealul de pe malul stâng al Mureșului, unde a
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
a poporului maghiar. Această artă a sunetelor, odată cu trecerea timpului, a căpătat și o funcție informativ-istorică, oferind adesea argumente dintre cele mai importante pentru cercetarea și cunoașterea trecutului de artă și cultură din Ungaria, stând mărturie vie în favoarea existenței pe meleagurile noastre, a unei culturi străvechi, unitare și în continuă dezvoltare. Începuturile muzicii calviniste la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea protestantismului elvețian în Ungaria. Diferența între muzica bisericească reformată și cea catolică este clară, chiar dacă cele două izvoresc
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
ziare și o librărie. A.Investiții finalizate : B.Investiții în derulare : Localitatea Ilia, situată pe malul drept al Mureșului, este o așezare milenara cu urme dacice și daco-romane ce ne-au transmis mesajul permanentei continuități a poporului român pe aceste meleaguri. Caracterul strategic al localității este dat de faptul că pe Mureș (Maris) urcau luntrele până la salinele de la Uioara, apoi încărcate cu bulgari de sare porneau înapoi spre Iliricum român . Se cunoaște importantă Munților Apuseni cu aurul lor pe care il
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
origine slavă-<buc>- înseamnă< fag> și <ov> înseamnă <de>- <de fag>, termenul se referă mai mult la pădurea din preajma satului, decât la localitate. Nu posedăm documente care să ateste acest nume de Bucov din vechime. Adevărat este că, pe aceste meleaguri, au fost cândva întinse păduri de fag. Una dintre tarlalele cele mai fertile, care au aparținut acestui sat, luată de la boieroaica Câmpineanca și dată sătenilor care s-au remarcat în Primul Război Mondial s-a numit <La Fagi> Bătrânii au
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
îi vine de la Stan Diaconu (un rang bisericesc) care s-a mutat cu familia din Shitul din Strâmba, pe dealul din apropierea Bucovului. Stan Diaconu a avut cinci copii și nenumărați nepoți și strănepoți care și-au durat case pe aceste meleaguri și cărora lumea le-a zis Diaconești. Aici exista deja o biserică de lemn și din scândură, ridicată pe moșia lor, la care a slujit Stan Diaconu, după care a venit să slujească Popa Pistol, despre care vom vorbi la
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
are obârșia în comunele Icoana și Băliganu pe Olt, sat ai cărui locuitori, plecați cu oile spre răsărit să-și găsească loc bun de pășunat, au fost surprinși de legile țării dintre anii 1700-1750 și s-au statornicit pe aceste meleaguri. Altă variantă ar fi că și ei fuseseră prigoniți de turci, ascunzând panduri, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, și-și găsiseră loc pe aici unde primejdia era mai mică. Partea Răiculeștilor dinspre miază-noapte sunt descendenți din două neamuri: Nedeie-Neamu, boier
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
comunei Stolnici (trei săgeți încrucișate cu vârful în jos, pe un scut cu fond alb) face parte din simbolistica blazonului familiei Bălăceanu. Documentele cât și dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuității populației românești pe aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului Transalutan în Muntenia la 10-15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
vechi și are o densitate a populației mult mai mare . O altă explicație ar fi pentru satul Slobozia că , cea mai mare parte a locuitorilor săi provine din diferite regiuni geografice ale țării , iar în momentul instalării lor pe aceste meleaguri nu au respectat o anumită ordine , împrejmuindu-și terenul din preajma locuinței sale în funcție de necesități și de influența pe care o avea în rândul comunității . Cei care s-au așezat pe aceste meleaguri mai târziu , au fost nevoiți să respecte tradițiile
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
țării , iar în momentul instalării lor pe aceste meleaguri nu au respectat o anumită ordine , împrejmuindu-și terenul din preajma locuinței sale în funcție de necesități și de influența pe care o avea în rândul comunității . Cei care s-au așezat pe aceste meleaguri mai târziu , au fost nevoiți să respecte tradițiile și obiceiurile locului. Satele comunei Slobozia , ca dealtfel toate satele situate în zonele de câmpie , sunt unele de tip adunat , gospodăriile găsindu-se dispuse de-a lungul rețelei de drumuri în mod
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
unele izvoare cu privire la localitatea Cernu. În toamna anului 1456, tânărul Ștefan și-a adunat peste 5000 de călăreți din ținuturile Tecuci și Putna, ajutat fiind de stăpânii satelor, de pe pârâul CERNU, din ținutul Bacăului și de prietenii din copilărie, de pe meleagurile Borzeștilor, pentru a lua tronul Moldovei, la 12 aprilie 1457. Alte acte domnești cu referire la CERNU, sunt cele din anii 1460, 1462, 1507, 1617, 1645, 1653, 1692, 1699, 1705, 1826, 1838, etc.“ Marele Dicționar geografic al României” din 1902
Cernu, Bacău () [Corola-website/Science/300663_a_301992]
-
unde locuiesc în vecii vecilor trupurile neînsuflețite ale acelora care și-au sacrificat sângele și viața pentru independența și întregirea neamului. După terminarea primului război mondial, s-au întreprins cercetări pe văile, coastele și crestele munților, pe dealuri și toate meleagurile unde au fost lupte. S-au adunat os cu os, trupurile celor căzuți în luptă, s-a făcut identificarea războinicilor pe cât s-a putut. S-a format un cimitir militar la locul numit „Pârâul Sărat” între satele Cașin și Curița
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
ca primar, în prezența sutelor de cetățeni din comună, a elevilor și direcțiunii școlii reprezentată de către prof. Remus Bălănică, a câtorva zeci de veterani, și a preoților care au sfințit acest monument închinat celor dragi care s-au jertfit pe meleaguri străine pentru libertatea noastră. Atunci când a fost ridicat, era acoperit cu gresie, modernizarea lui fiind făcută în anul 2010 de către profesor Cosmin Curelea, în calitate de primar, în mandatul său.
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
ungeri cu mir și agheasmă a trupului celui decedat fără a cauza vreo leziune postmortem (Oltean, 2007; Olărescu, 2008). În acest context, documentul de mai sus se constituie într-un redutabil argument al vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri dar și a faptului că obiceiurile și credințele dacice erau cunoscute și aplicate în cazuri de forță majoră, atunci când celelalte metode de apărare se dovedeau ineficace (Olărescu, 2008). În prezent, în acest sat funcționează următoarele instituții: Biserica Primul preot din
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
ctitoricești, carte bisericească, eventuale înscrisuri, sfintele vase etc.). Se mai păstrează vechile biserici din lemn de la Prisaca și Berești-Tazlău (satele din imediata vecinătate) și simpla lor existență rămâne o mărturie, indirectă însă, a vieții religioase și continuității istorice pe aceste meleaguri și în vatra satului Enăchești. Că Enăcheștii au avut și în trecut un rol important în viața religioasă, economică, socială, culturală a zonei se vede și din aceea că în actele vremurilor localitatea era trecută în rândul satelor (și nu
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
întrebuințare în conformitate cu trebuințele lor etc. Poate nu este întâmplător faptul că la Tescani, în 1906, s-a făcut primul foraj rotativ hidraulic din România. Evoluția administrativ-cronologică a localității arată astfel: Un aspect deosebit de important este cel al trecutului învățământului de pe meleagurile comunei și a satului Enăchești. Așa cum bine se știe, Biserica este cea care s-a ocupat și de aspectul acesta al învățământului sau al educației; școala s-a făcut în tinda bisericii. O legislație școlară exista de pe vremea lui Caragea
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
de rugăciune, o mănăstire de maici. Schitul Doamna este ridicat pe terenul donat de locuitorii Enăcheștilor. Acest schit a luat ființă în cursul lunii septembrie al anului 1999, cu binecuvântarea P.S. EFTIMIE LUCA al Romanului, din dorința de a împodobi meleagurile românești cu noi așezăminte monahale, adevărate oaze de formare duhovnicească și de cultivare a evlaviei și a credinței strămoșești. Schitul se află amplasat pe o culme de deal împădurită de codri seculari și pajiști însorite. Acest cadru natural pitoresc și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
monografic, a satului Livadia a fost bogata istorie, așa cum reiese din bibliografia consultată, cele transmise oral de tatăl meu cât și cele cosemnate de dânsul. De asemenea un alt argument a fost situarea satului Livadia în Țara Hațegului, iar aceste meleaguri au avut în decursul anilor o importanță notabilă la istoria poporului român. Istoria începutului așezărilor omenești stabile pe vatra satului Livadia se pierde în timp în secolele de la începutul mileniului 2. Cercetările arheologice efectuate în zonă, în cursul secolului XX
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
obicei păgân al dacilor, persistent și în epoca creștină. După sărbătorile Paștelor, până la Rusalii aveau loc Nedeile, în fiecare duminică în alt sat din această parte a Văii Streiului. Acestea erau serbări ale întregului sat, când rudele împrăștiate pe alte meleaguri veneau acasă la părinți, frați, veri, etc. Nedeile erau sărbători care aveau un caracter predominant laic (spre deosebire de cele religioase din timpul anului) cu elemente folclorice de port, manifestări de bucurie, etc. Istoria organizării festivităților cu prilejul nedeilor se pierde în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]