4,293 matches
-
fel de cunoaștere care pretinde că poate revela pozitiv misterul existenței. Postulatul dizanalogiei dintre misterul existențial și om face imposibil accesul la adevărul ultim, la Absolut. În preajma acestuia nu se poate gândi decât prin antinomii transfigurate 306. De aceea, locul metafizicii indiene nu poate fi în zona minus-cunoașterii. Celălalt context la care face referire Lucian Blaga este din filosofia chineză. Aici el descoperă paradoxuri destul de asemănătoare cu cele din filosofia grecilor eleați la gânditorul Hui Și (secolul al IV-lea înainte de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cel al terțului exclus și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Schelling și pe Jakob Böhme. Cred că Böhme ilustrează destul de bine genul de tematizare a antinomicului care i-a unit pe aceștia, adică cel cuprins în sintagma coincidentia oppositorum. Prin aceasta, legătura dintre gândirea mistică și acest gen de metafizică devine mai clară. Problema de la care pornea Jakob Böhme, arată comentatorii 331, era nevoia protestantă a mântuirii sufletului de păcat sau de rău, născut odată cu lumea materială. Dacă lumea este creația lui Dumnezeu, care este bun prin esența sa, cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în mișcare Ideea absolută sau Rațiunea. Nici Hegel nu este străin de acest context de gândire mistico-metafizică. Ba dimpotrivă, se pare că el vine tocmai pe acest făgaș, legătura sa cu gândirea mistică fiind evidențiată de către comentatori. În fondul ei, metafizica hegeliană se construiește pe presupoziția "imensei puteri a negativului", pe ideea că "numai negativitatea face cu putință manifestarea și recunoașterea de sine a "ființei"", idee cu origine sigură în mistica lui Jakob Böhme336. De fapt, însuși Hegel, după câte se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sfera gândirii mistice ca să poată fi contestate. Cu toate acestea, Blaga se delimitează de acest orizont de gândire și de metoda coincidenței contrariilor. S-ar putea spune că el preia ideile gândirii mistice și le dă o turnură epistemologică și metafizică nouă, le așează pe alte coordonate. Voi urmări în continuare câteva diferențe. Gândirea mistică folosește formula antinomică nu în sens epistemologic, ci mai curând experiențial. Ea vrea să sugereze rațiunii că obiectul pe care îl vizează depășește orice încadrare categorială
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
operații o corespondență formală, nu putem să nu observăm și o necorespondență valorică a rezultatului lor: valoarea logică a conceptului este înlocuită cu valoarea metafizică a principiului, întrucât totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul ei în acest sens sunt conceptele totalității. Cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru intelectul și rațiunea kantiene, contradicția este de nedezlegat, rațiunea speculativă suportă contradicția, găsindu-i dezlegarea. Această dezlegare se numește ideea totalității, a sintezei, care-și are corespondentul în conceptul concret. Prin aceasta, Hegel credea că a reușit să redea metafizicii demnitatea de cunoaștere superioară. Mă întorc acum la Lucian Blaga și la ideea sa cu privire la antinomiile transfigurate. Am văzut că Hegel distruge argumentul kantian al antinomiilor împotriva metafizicii folosind o altă concepție asupra cunoașterii, rațiunii și logicii. Blaga adoptă și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în conceptul concret. Prin aceasta, Hegel credea că a reușit să redea metafizicii demnitatea de cunoaștere superioară. Mă întorc acum la Lucian Blaga și la ideea sa cu privire la antinomiile transfigurate. Am văzut că Hegel distruge argumentul kantian al antinomiilor împotriva metafizicii folosind o altă concepție asupra cunoașterii, rațiunii și logicii. Blaga adoptă și el perspectiva nuanțării conceptului de cunoaștere, a facultăților de cunoaștere și a logicii, însă nu în felul în care o face Hegel. La Hegel, nuanțările sunt integrate unei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un mister deschis pe linia zero-cunoașterii. Antinomia nu a fost până acum conștient folosită în legătură cu exprimarea unui "mister potențat", ca obiect al "minus-cunoașterii". Afirmarea antinomicului ca expresie posibilă a unui mister potențat a avut loc în unele formule dogmatice ale metafizicii creștine și accidental în alte domenii. Când antinomia e utilizată ca expresie a unui mister potențat (obiect al minus-cunoașterii), ea îndură transformarea pe care o numim "transfigurare", și care, sub unghi logic, e echivalentă cu scindarea silnică a unor termeni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un mod conștient, dacă ținem seama de faptul că romanticii au fost atrași de cultura vechii Indii. Practic, romanticii se racordau, desigur parțial, la o veche tradiție de gândire. Lucian Blaga a preluat dialectica paradoxală a simbolului în epistemologia și metafizica sa, dându-i însă amploarea pe care o avea în filosofia indiană. Este o extensie a antinomicului, în care Sergiu Al-George vede un proces de lărgire a metaforicului, de tipul celui din gândirea vechilor inzi392. Faptul că Blaga nu amintește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
proces de lărgire a metaforicului, de tipul celui din gândirea vechilor inzi392. Faptul că Blaga nu amintește de metaforă și simbol în elaborarea epistemologiei sale antinomice este considerat un act deliberat. A preferat să-și construiască sistemul dinspre dogmă către metafizica antinomică a censurii transcendente, deși drumul real a fost invers, dogmaticul fiind doar o ipostază radicală a antinomicului. Acest punct de vedere al lui Sergiu Al-George a fost contestat. Iată, în acest sens, câteva argumente ale Ioanei Lipovanu 393. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga despre metaforă și simbol nu justifică o apropiere de concepția indiană. În al doilea rând, Blaga nu avea cum să se recunoască, fie și tacit, în tradiția indiană de gândire, deoarece concepția indiană despre metaforă și simbol angaja o metafizică în dezacord cu premisele filosofiei sale. Mai exact, metafizica indiană avea ca supoziție posibilitatea atingerii unei cunoașteri a absolutului, a transcendentului, ceea ce Lucian Blaga refuza din start. 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană Un alt scenariu pentru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de concepția indiană. În al doilea rând, Blaga nu avea cum să se recunoască, fie și tacit, în tradiția indiană de gândire, deoarece concepția indiană despre metaforă și simbol angaja o metafizică în dezacord cu premisele filosofiei sale. Mai exact, metafizica indiană avea ca supoziție posibilitatea atingerii unei cunoașteri a absolutului, a transcendentului, ceea ce Lucian Blaga refuza din start. 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană Un alt scenariu pentru înțelegerea prezenței antinomicului la Blaga este cel care leagă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
primul rând, încercarea lui Blaga de a depăși idealul de cunoaștere propriu tradiției occidentale este privită prin prisma apofatismului specific filosofiei creștine răsăritene. Metoda antinomiei transfigurate este interpretată ca una ce orientează înțelegerea în sens apofatic. În al doilea rând, metafizica blagiană, puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci pe plăsmuiri mitice și metafore, predilecția pentru paradox și antinomie, toate acestea îl apropie mult pe Blaga de gândirea răsăriteană. Singura problemă care apare este că tema abisului divin nu este proprie doar spațiului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
plagiat ar fi fost fără drept de apel: Diferența fundamentală față de Florenski e că Blaga instrumentalizează dogma într-un sens exclusiv epistemologic și secularizează saltul credinței din religios în serviciul eului și al creativității sale culturale infinit stimulate de o metafizică negativă, totul de o inspirație romantică greu de contestat". Voi încerca să judec această acuză. Într-una dintre scrisorile ce compun lucrarea teologului rus, scrisoarea a șasea, intitulată " Contradicția", acesta dezvoltă un punct de vedere asupra adevărului care se construiește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi regăsit și antinomicul. El se întrevede în "agnosticismul înțelegător" specific omului de aici, care i-ar fi sugerat lui Blaga ideea de mister ca obiect al cunoașterii și ideea necunoașterii cunoscătoare sau a revelației disimulatoare, prin care definește, în metafizica sa a cunoașterii, cunoașterea umană, ambele idei cu o încărcătură puternic antinomică. De asemenea, antinomicul se regăsește în modalitatea de a concepe divinul, un amestec de creștinism și cosmicism ce dă o divinitate capricioasă, oțioasă uneori, în care greșeala și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prezența necesară sau chiar fatală 429 a negativității în lume, despre necesitatea răului, dreptul său la ființă, sau chiar despre ambivalența principiului suprem, care poartă în sine negativitatea, fiind oarecum dincolo de bine și de rău. Când spiritul înclină către o metafizică aparent dualistă, cum se întâmplă în acest spațiu, nu se mai poate vorbi despre un anume început sau sfârșit al răului. El nu mai apare ca fiind de natura celor trecătoare doar, cu temporalitatea și insuficiența lor. Ca și nonexistența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
recesive 435. Din această listă nu putea să lipsească Lucian Blaga, prin concepția sa despre Marele Anonim, principiu cosmogonic ce manifestă o natură dual-antinomică greu de trecut cu vederea 436. Legătura dintre motivul dualist al legendelor cosmogonice vechi românești și metafizica cosmogonică a lui Blaga o face și Ion Mihail Popescu, unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei sale. Într-un articol despre patima metafizică a lui Blaga, el susține că motivul bogomilic al dualității a primit o turnură specială
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
afla printre cei care promovează recursul la irațional ca metodă a cunoașterii și gândirii, fără a asuma o poziție epistemologică iraționalistă. b) Un alt punct de reper pentru înțelegerea tematizării blagiene a antinomicului în contextul epocii este legat de situația metafizicii. Se pare că aceasta era o problemă foarte importantă la acea vreme 696. Secolul al XIX-lea fusese unul în care știința acaparase scena cunoașterii, trecând în plan secund metafizica, un secol al celor mai multe descoperiri științifice, al unei ample teoretizări
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
blagiene a antinomicului în contextul epocii este legat de situația metafizicii. Se pare că aceasta era o problemă foarte importantă la acea vreme 696. Secolul al XIX-lea fusese unul în care știința acaparase scena cunoașterii, trecând în plan secund metafizica, un secol al celor mai multe descoperiri științifice, al unei ample teoretizări și, mai ales, al cercetării experimentale 697. Filosofia se vedea, astfel, redusă la statutul de discurs în marginea științei sau la acela de demers care recurge la metode științifice. Orientarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
demers care recurge la metode științifice. Orientarea pozitivistă a filosofiei era puternic reprezentată la începutul secolului al XX-lea698. Ca reacție la acest curent scientist sau pozitivist, apar în acea perioadă proiecte filosofice care, neuitând lecția pozitivistă, încearcă o reafirmare a metafizicii. Mircea Florian identifică trei astfel de inițiative: metafizica inductivă, metafizica intuiționist-iraționalistă și metafizica problemelor 699. Metafizica inductivă, înfiripată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (având ca exponenți de seamă în secolul al XIX-lea pe G.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a filosofiei era puternic reprezentată la începutul secolului al XX-lea698. Ca reacție la acest curent scientist sau pozitivist, apar în acea perioadă proiecte filosofice care, neuitând lecția pozitivistă, încearcă o reafirmare a metafizicii. Mircea Florian identifică trei astfel de inițiative: metafizica inductivă, metafizica intuiționist-iraționalistă și metafizica problemelor 699. Metafizica inductivă, înfiripată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (având ca exponenți de seamă în secolul al XIX-lea pe G. Th. Fechner, H. Lotze, Ed. von Hartmann, W
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]