10,460 matches
-
mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea preț dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe curve, în loc să pui și tu ceva deoparte. A, nu, s-avem iertare, nu pe curve, se apără Ganymedes. Îl ia pe Pusio drept martor: — Ce, am eu aerul unuia care plătește femeile? Veneau ele la mine ca muștele la miere... Sau la căcat, mârâie Rufus. Gladiatorul se face că nu-l aude. — Călăul din arenă a devenit călăul inimilor, așa se spunea la Roma. Se împăunează: — Eram la fel de celebru și câștigam tot atât de mult ca actorii de pantomimă sau conducătorii de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de el? Prietenia cu Plautii reprezintă un atu politic. Ca și cum ar vrea să-l contrazică, Silvanus spune mieros: — Am trecut să te iau, să mergem împreună, mai întâi la Ara Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru-ți despletit din soare, dă zilei zorii, și ouă-n cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și primul roi de-albine, iar mierea-ți dulce cu care ne-ai atins, ne-a osândit pe noi poeții, să căutăm în valuri, în vis și-n dune de nisip, în fulgi de nea, în fulgi de îngeri, în asfințit... pân‟ la asfințit.
Cărări ce vin… ce pleacă…. In: Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela! spune ea, arătând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ies un pic, să beau ceva cu Lauren. La ce oră ajungi acasă? ― Nu prea târziu, spune el. Pe la nouă? E o întrebare, și eu spun că e bine. Te iubesc, draga mea, spune el cu o voce dulce ca mierea. O să mă recompensez. ― E în regulă, îi spun eu. Și eu te iubesc, mai spun, după ce mă gândesc puțin. Așa că stau lipită de televizor pentru tot restul după-amiezii și pe la șase încep în sfârșit să mă pregătesc să ies. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu știu de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot o mulțime de norod. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Îndrăgostit fata dumneavoastră era elvețian cumva? — Da. Provenea dintr-o familie foarte bună din Vevey. Urma să devină inginer. Acolo s-au Întâlnit, În Vevey. Se plimbau mult. — Știu cum e În Vevey. Am fost acolo În luna noastră de miere. — Serios? Trebuie să fi fost foarte frumos. Habar n-aveam c-o să se Îndrăgostească de el, vă dați seama. — E un loc foarte frumos. — Da, nu-i așa că-i adorabil? Unde ați stat? — La Trois Couronnes. — E un hotel vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cea mare și - după puteri - s-o ajute. Câte lucruri folositoare a putut învăța Sorina! Cum se face o omletă sau cum se pun la fiert niște ouă, cum se taie pâinea și cum se unge cu gem, magiun sau miere, cum se spală o farfurie, fără să te temi că ai s-o spargi. Iar când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu are cum s-o ajute pe mama, fetița se duce până la Alimentara din colț și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mai urmeză un deal. Apoi, alte câteva poteci înghețate. În sfârșit se zărește satul. Și tot acolo, casa bunicilor. „Ce bine trebuie să fie la ei! gândește Sorina. Bunica o fi fiert boabe de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim pe bunicul acasă! își spune, tot în gând, Alina. Poate, la întoarcere, vine el cu noi. Așa am avea mai mult curaj, dacă am ști hățurile în mâna lui. El trebuie să fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere cu început dat: „Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată (Emil Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dar mor de foame. Nu se poate... Am tot dreptul la porția mea!. Poftim mătura, fă curățenie pe sub cei doi faguri... Eu? Eu cu mătura?... Dar n-am muncit niciodată. Ei, vezi?... Asta-i pricina... Noi muncim și noi mâncăm... mierea nu pică din cer... Nu te trimite nimeni să alergi prin flori... Dar de curățat, de reparat, de aerisit, de adus apă la pui, de luptat cu dușmanii noștri din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai bine? Toate metodele obișnuite: flori, hortensii mari și frumoase, ingrediente pentru o baie cu spumă, erau În mod evident inutilizabile. O ceașcă de ceai cu miere, poate? Un masaj? Dintr-odată știu. Endorfinele care Încă Îi Înotau prin creier Îi aduseră pe tavă răspunsul. Cuvinte. Cunoștea puterea cuvintelor. Era de-ajuns să le aleagă pe cele mai bune, cele pe care ea-și dorea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
faceți tot ce vă voi porunci și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; 5. atunci voi împlini jurămîntul pe care l-am făcut părinților voștri, că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi." "Și eu am răspuns: "Amin, Doamne!" 6. Domnul mi-a zis iarăși: "Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, și zi: "Ascultați cuvintele legămîntului acestuia, și împliniți-le! 7. Căci am înștiințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu minuni și semne mari, cu mînă tare și cu braț întins și cu o mare groază. 22. Tu le-ai dat țara aceasta, pe care jurasei părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23. Ei au venit, și au luat-o în stăpînire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta, și n-au făcut tot ce le poruncisei să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
junghiat și i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, care-l însoțeau. 8. Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: "Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în cîmp: grîu, orz, untdelemn și miere!" Atunci el i-a cruțat, și nu i-a omorît împreună cu frații lor. 9. Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
patru ani de când am venit în Japonia. O perioadă lungă. Mi-e dor de familia mea. Eu mă duc de două ori pe an în țară și soția mea vine o dată pe an în Japonia, deci avem trei luni de miere. Hahaha! (râde) Nu e rău. Până să mă pensionez am fost timp de treizeci de ani jocheu în orașul meu natal. Prima oară am urcat pe cal la paisprezece ani. În șase ani și jumătate, cât am fost ucenic, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Înainte de culcare, ne uităm la poza lui și îi urăm: «Noapte bună!» Mă trece un fior din vârful capului până în vârful picioarelor. Mi se rupe sufletul. Îmi dau lacrimile. Am câteva casete din excursiile de la schi și din luna de miere. Aș vrea să i le arăt când mai crește ca să-i cunoască și vocea. M-am bucurat că am casetele astea. Chiar și eu am început să uit cum arăta. Avea o față deosebită, cu arcadele proeminente. La început simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nici în fața profesorilor din generală nu pierdeam. De aceea am devenit prea plin de mine. Cu prietenii din jur mă înțelegeam bine. Eram pe aceeași lungime de undă. Viața aceasta de fericire maximă în care totul era numai lapte și miere a durat zece ani. Apoi, m-am întors acasă și am rămas de unul singur. De multe ori mă gândeam ce se va întâmpla cu mine în viitor. Nu exista nimeni cu care să-mi pot împărtăși planurile. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]