6,725 matches
-
îngână Angela, pe un ton care nu‑mi prea place. Măi măi, ce surpriză. Ce vrea să zică cu asta? — Vine direct de la Zürich, îi explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea mea, o văd roșind. — De la Zürich, spune, dând aprobator din cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mea să‑l refuz.) Plus că toată lumea e atât de drăguță tot timpul. Personalul hotelului îți zâmbește ori de câte ori te vede, și, când spui „mulțumesc“, îți spun „cu plăcere“, ceea ce n‑ar face niciodată în Anglia, doar ar mormăi ceva. Spre mirarea mea, am primit deja un minunat buchet de flori și o invitație la masă din partea mamei lui Luke, Elinor, care locuiește la New York, și încă unul de la mahării din televiziune cu care o să mă văd miercuri, și un coș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
niciodată. Având în vedere faptul că visezi să ajungi acolo de când aveai șase ani. Îi simt amuzamentul din voce și revin la realitate. De‑asta a sunat, să mă ia la mișto? — N‑am pomenit niciodată de Guggenheim? zic cu mirare sinceră, în timp ce îmi pun balsamul de buze în coș. Ce ciudat. Nu‑i așa? zice Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și simplu nu pot să‑i spun lui Luke că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu ne‑am văzut ieri, la vânzarea de mostre? Ai găsit vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim. Dar în clipa în care ies din Kate’s Paperie îmi dau seama că nu știu de unde să iau un taxi și rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șoptească cât e de frumos. Apoi fata zice cu un ton firesc: — Cât costă? Sunt gata să mă întorc spre ea cu un surâs prietenesc și să‑i spun „Asta aș vrea să știu și eu!“, când, spre marea mea mirare, bărbatul ia tabloul și îl întoarce. Pe spatele acestuia se vede prețul! O etichetă cu prețul într‑un muzeu! Locul ăsta e perfect! În fine, uite că o persoană foarte deschisă la minte și‑a dat seama că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te‑ai obosit să‑mi spui despre New York decât după ce totul era hotărât deja! Nici nu ți‑ai pus problema că eu aș putea să nu... mă conformez și să nu fac exact ce vrei tu. Nici nu‑i de mirare că Alicia mi‑a zis că mă țin după coada ta! — Nu te ții după coada mea, zice nervos. — Ba da! Așa mă vezi tu, nu? Ca pe o nimeni cu buletin, căreia trebuie să‑i găsești... un locșor acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
invitat la el în cabinet, la un păhărel, pe „băieții din vechea gardă” pe care îi atacase anterior. I-a delectat cu labă de urs prăjită. S-a purtat de parcă nu se întâmplase nimic de pe 18 februarie. Nu e de mirare că am fost surprinsă să-i văd pe toți moșii aceia apărând fericiți la sărbătorirea zilei de 1 mai la Palatul Național al Culturii. Ar fi trebuit să știu că soțul meu face trucul celor două fețe. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca și cum și-ar fi dat seama dintr-o datè cè a spus prea multe, apoi, ferindu-și ochii de mine, aproape șoptind, Știam cè vei înțelege! De unde? Calculatorul deschis așteaptè nerèbdètor comenzile mele, întrebarea mea a fost mai mult o mirare decât o întrebare, Sè ne apucèm de treabè! își scoate din buzunar douè cd-uri, eu invitându-l sè se facè comod, ignorând cât e ceasul, precum și alarmă biologicè insistentè din stomacul meu, care, intermitent, mè anunțè, mi-e foame! îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
demult o femeie bètrânè, abia recunoscându-mè ca fiind tânèrul cèruia la începutul carierei ei de farmacistè i-a dat pur și simplu aspirine, precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
te caută! — Pe mine! — Pe cine pot să-i spun mâine că am așteptat la aeroport? — Pe cine? — Pe cine? — Pe cine? Capitolul 15 Raport de etapă Ce miros Îngrozitor! Omul ăsta nu s-o spăla niciodată? Nu-i de mirare că nu mai are familie! Dar Ispas nu l-a dat afară pentru că Împute birourile, ci pentru că prietenul lui de la Cadre i-a trimis turnătoria lui Gherghina! Atât i-a trebuit, c-a luat foc! Altfel, sunt cam de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
panglica de pe ochi și își rezemă fruntea de trunchiul unui copac. Vărsă și câteva lacrimi. Destul de zgomotos, în tăcerea provocată de intrarea sa intempestivă printre viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea viețuitoarelor... Pictorul privea atent în jur... cu amândoi ochii. În sfârșit, cu totul dezmeticit, își șterse repede fața, își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rămăsese pe măsuță. O uitase sau o făcuse uitată? Într-o clipă, Manuc prefiră toate chipurile Marioritzei. Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
satisfacția de a fi stăpânul stăpânilor săi, micuțul Bichon îl privea cu totul cucerit. Rezolvase dificila problemă metafizică a reîncarnării sale canine. Va fi valet! PAGINĂ NOUĂ Ediție specială: Despre câteva lucruri grozave, aparent fără legătură, care îl aruncau în mirare lumească până și pe Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pentru prima oară în istoria omenirii, începuse un altfel de război, un război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare din ei În parte dansa foarte bine; Împreună și mai foarte-bine, nu e de mirare că s-au luat În timpul unui bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele de cauciuc, mutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar strigă o femeie că să tot-o-fugă. Ne ridicăm și tot o fugim: ajungem În drum; suim valul, ne cățărăm, prinzându-ne de ierburi; ne oprim, gâfâind, sub primii copaci ai pădurii. Ileana a ajuns Înaintea noastră - nu-i de mirare: cum e ea drăcoasă... Dar uite-o: se Întoarce din drum, ba chiar urcă pe celălalt taluz, cel dinspre sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
soldați, căruțe și soldați, tunuri și soldați și bucătării de campanie intră (un fel de a vorbi) sau ies (alt fel) În, din ogrăzi și grădini, trecând peste gardurile-rogojini. Coborâm În sat. Gardul școlii stă În picioare - nu-i de mirare: e din piatră și din leațuri sănătoase de stejar, spre drum; și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici una. Totuși, insistă celălalt, trebuie să existe o graniță. E pe-aici pe undeva... Francezii n-au nevoie de frontiere, îi atrase atenția. Stăpânesc Sahara dintr-un capăt într-altul. Necunoscutul se sprijini într-un cot și îl observă cu mirare. — Francezii? întrebă. Francezii au plecat de mulți ani... Acum suntem independenți, adăugă. Deșertul e format acum din țări libere și independente. Nu știai? Gacel rămase pe gânduri câteva clipe. Cineva, îi spusese odată că foarte la nord se purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înaintă câțiva pași. Stelele de pe mânecă îi străluciră când făcu gestul de a-l da la o parte pe targuí, dar acesta îl opri cu o mișcare, tăindu-i calea spre tabără. Sunt oaspeții mei, repetă. Celălalt îl observă cu mirare, de parcă nu înțelegea ce spune, și Gacel își dădu seama imediat că nu era un om al deșertului, că gesturile și felul său de a privi vorbeau de lumi și orașe îndepărtate. Se întoarse spre Mubarrak și acesta înțelese, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slujbă, și tu, și eu, da, au tot amânat și de bună seamă că nu-i nici acum un moment prielnic. Pică lumea-n stradă de zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]