4,567 matches
-
Componența Consiliului Local Șoldănești (15 consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Șoldănești este una din puținele localități urbane mononaționale din Moldova, moldovenii constituind peste 99% din populația orașului. Astfel, din circa 7.700 populație 7.620 o constituie moldovenii, 60 sunt ruși, restul - evrei 7 persoane și beloruși 5 persoane. În oraș funcționează o instituție preșcolară, liceul „Alexei Mateevici” și o școală de cultură generală. Ocrotirea sănătății este asigurată de 5 instituții medicale, inclusiv un Centru al medicilor de
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
este folosit de multe ori pentru a face referire la Republica Moldovenească Nistreană. Etnografic și geografic acest lucru nu este corect; Transnistria, o regiune geografică aflată "de jure" sub controlul autorităților de la Chișinău, cuprinde și zone întinse populate majoritar de moldoveni, care nu doresc separatismul. Principala zonă populată majoritar de moldoveni (Dubăsari-Grigoriopol) separă zona majoritar rusească de la Tiraspol de zona majoritar ucraineană de la Rîbnița. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
Republica Moldovenească Nistreană. Etnografic și geografic acest lucru nu este corect; Transnistria, o regiune geografică aflată "de jure" sub controlul autorităților de la Chișinău, cuprinde și zone întinse populate majoritar de moldoveni, care nu doresc separatismul. Principala zonă populată majoritar de moldoveni (Dubăsari-Grigoriopol) separă zona majoritar rusească de la Tiraspol de zona majoritar ucraineană de la Rîbnița. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de "perestroika" inițiată de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele împotriva guvernului republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. La alegerile locale din 1990, separatiștii au câștigat în orașele Tiraspol, Rîbnița și Tighina, dar au pierdut în raioanele Dubăsari, Grigoriopol și Slobozia. În general, populația rurală, majoritar moldovenească, s-
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
s-a pronunțat în cadrul unui referendum pentru existența statului transnistrean independent în număr de 98% din cei 78% de participanți la referendumul dat, conform datelor oficiale tiraspolene. După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor rebele . Rebelii, ajutați de trupele sovietice, și-au consolidat controlul asupra părții majoritare a zonei disputate. Autoritățile ruse au contribuit din punct de vedere militar și politic la crearea regimului separatist
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
organice au fost introduse in Tara Romaneasca in 1831 si in Moldova in 1832. Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit unirea Principatelor Române. Regulamentul Organic a fost elaborat de un grup de boieri munteni si moldoveni sub autoritatea lui Pavel Kisseleff. Între anii 1856 - 1862 a fost ambasador al Rusiei în Franța.
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
au trecut Prutul și s-au stabilit pe valea Mănăstirii Aroneanu, în bivuac, gata să curețe ținuturile de cătane la porunca domnitorului. Trupele lui Ferentz intrate în Iași numărau în jurul a 100 de soldați austrieci și erau însoțite și de moldoveni care se aliaseră trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung. În total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numărau "800 de oameni" . Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Racoviță, împreună cu oastea sa, s-a retras la Mănăstirea Cetățuia. El a lăsat de pază la Curtea Domnească aproximativ 200 de slujitori comandați de baș-bulubașul Stoian Sârbul. Acest incident este povestit cu multe amănunte și în cronici. Ostașii austrieci și moldoveni ajunși în oraș și fiind înfrigurați de gerul aspru s-au repezit să bea vinul de prin cârciumi, lăcomindu-se să jefuiască, înainte de a câștiga victoria . Trupele austriece s-au îndreptat spre Curtea Domnească, unde Stoian Sârbul a deschis porțile
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
pentru a se deosebi de cătanele moldovenești trădătoare. Lupta a durat cam trei ore, tătarii lovind năprasnic și despuind pe morți și pe răniți. Cătanele austriece au început să se retragă în pădurile Hlincei, fiind urmăriți de tătari și de moldoveni. Puținele cătane care au scăpat cu viață fugind au degerat de frig pe timpul nopții. A doua zi, domnitorul Mihai Racoviță a coborât de la Cetățuia la Curtea Domnească pentru a-i judeca pe trădători. Căpitanul Ferentz a fost adus în fața domnitorului
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
decapitat în fața Porții de la Curtea Domnească, ""ca să iee pildă și alții să nu mai vie la Moldova"". (A. Amiras) Trupul căpitanului a rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni făcuți prizonieri cu această ocazie să fie spânzurați. Din porunca domnitorului, spătarul Miron Cuza, ai cărui fii se înrolaseră în oștile habsburgice, a fost spânzurat de scrânciobul de la curte, iar nepotul egumenului de la Mănăstirea Cașin, bănuit de conlucrare cu cătanele
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia universală a moldovenilor. La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur este numit președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al acestei republici. De la 3 septembrie 1990 deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
alocuțiunea sa de la tribuna Parlamentului, Mircea Snegur afirmă: "„Farsa de la Kremlin din 2 august 1940 privind formarea R.S.S Moldovenești a fost cu desăvârșire lipsită de temeiuri juridice, constituind o sfidare impertinentă a voinței poporului. Epoca socialista a început pentru moldoveni cu răpiri de teritorii, foamete organizata, colectivizare forțată, iar minciuna, demagogia, duplicitatea au subminat valorile naționale. Au fost stimulate procesele asimilării, migrației dirijate, care urmăreau scopul schimbării structurii naționale si demografice de pe aceste pământuri... Proclamarea independentei a devenit un imperativ
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
unional, aproape identic cu cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. Totuși, Mircea Snegur avea o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
etnică (cultura promovată de Partidul Romilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiția sa economică (cultura politică a aristocrației, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijloc etc.), pe apartenența la o provincie (cultura politică promovată de Partidul Moldovenilor, cultura politică transilvană din secolul al XVIII-lea, a Țării Bascilor etc.) și la o istorie (invocată frecvent în discursul liderilor mai ales). Subcultura politică posedă o limbă distinctă, o simbolistică specifică (sigle, steaguri, steme, ceremonii, portrete ale liderilor, culori
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
alte ~30 de persoane. Pe 25 aprilie 2013 Marian Lupu a fost demis din funcție de președintele al Parlamentului de 76 de deputați. Pentru demiterea lui Lupu au votat deputații comuniști, liberal-democrați, socialiști și unii liberal-reformatori. Marian Lupu se identifică ca moldovean și s-a pronunțat pentru păstrarea în Constituție a apelativului de „limbă moldovenească” ca limbă de stat a Republicii Moldova. În 2010, în cadrul emisiunii „În profunzime” de pe postul Pro TV Chișinău, Marian Lupu a declarat: „"Din punct de vedere științific, vorbesc
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
sate care s-au menținut până la invazia hunirlo în 376 e.n. În perioada formării Țării Moldovei, pe teritoriul Brînzenilor a existat un sat însă a fost devastat de tătari. Cu o populație de 1538 locuitori, este locuit preponderent de români/moldoveni (1494 locuitori), ruși (35) și ucraineni.
Brînzeni, Edineț () [Corola-website/Science/302588_a_303917]
-
mare din apropierea Ochiului Alb, iar mama, Axenia Testemițanu, era casnică. Între anii 1963 și 1968 a fost ministru al sănătății al RSS Moldovenești, funcție din care a fost demis pentru politica sa de încurajare a promovării cadrelor locale (a băștinașilor moldoveni/români) în medicina națională și împotrivirea sa, față de politica de rusificare forțată a Basarabiei promovată de Partidul Comunist al Moldovei. Nicolae Testemițanu a fost înțeles și remarcat numai după moartea sa. În memoria lui au fost lansate medalii, străzi și
Nicolae Testemițanu () [Corola-website/Science/302605_a_303934]
-
cele 5 raioane constituente ale Transnistriei, regiunea la est de Nistru a Republicii Moldova. Reședința sa este orașul omonim Rîbnița. În 1989 populația era de 34.400 locuitori, lăsând la o parte centrul administrativ Rîbnița, structura etnică fiind următoarea: 47% erau moldoveni, 42% ucraineni, 8% ruși, restul fiind bulgari, găgăuzi, evrei, bieloruși, polonezi și germani. Conform recensământului din 2004, populația raionului era de 92.800 locuitori din care 34,2% trăia în mediu rural în circa 46 de sate, în timp ce 65,8
Raionul Rîbnița () [Corola-website/Science/302620_a_303949]
-
Patriarhia ecumenică), a produs în mod vădit fricțiuni între domnii Moldovei (administrația seculară) si Patriarhatul ecumenic de la Constantinopol, când la indicațiile domnului Moldovei, au fost hirotoniți la finele secolului al XIV-lea, pentru prima oară, o serie de etnici români (moldoveni). Unul dintre aceștia, Iosif, va deveni primul etnic român suit pe scaunul mitropolitan al Moldovei, și de altfel primul mitropolit etnic român din toate teritoriile românești. Inițiativa domnului moldovean al vremii (Roman Mușat) și menținerea ei de către succesorul lui imediat
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
regiunile aflate la nordul Moldovei. Escaladarea crizei survine atunci când Patriarhia ecumenică de la Contantinpol încearcă, cu doar câteva decenii înaintea aneantizării Imperiului Bizantin de către sultanul Mehmet al II-lea, să impună un ierarh grec pe scaunul mitropolitan, gest refuzat ferm de către moldoveni, fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși." Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cunosc. Însă despre unele se cunoaște foarte puțin doar din sursele militare rusești, că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor. În data de 2 august 2010 membrii "Grupului Ilașcu" au fost decorați de președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu "Ordinul Republicii".
Ilie Ilașcu () [Corola-website/Science/302698_a_304027]
-
Din această perioadă datează cetatea din piatră. Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost reședința conducătorului Hoardei de Aur, Abdallah han. În ultimul sfert al secolului XIV, tătarii Hoardei de Aur sunt alungați din Orheiul Vechi de moldoveni. Începe procesul de transformare a orașului oriental în oraș moldovenesc. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea din piatră este reparată, înzestrată cu artilerie de foc și transformată în reședința pârcălabilor de Orhei. La mijlocul secolului XVI, locuitorii orașului abandonează Orheiul Vechi
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
care să o transmită mai departe la Roma. Cu aceeași ocazie delegația moldoveană și-a afirmat adeziunea față de unitatea catolică. Înainte de a veni răspunsul de la Roma, nunțiul apostolic în Polonia a fost instruit să se încredințeze de intențiile serioase ale moldovenilor. În aprilie 1589 nunțiul din Polonia transmitea la Roma convingerea sa asupra intențiilor serioase ale acestora, certificatând că este vorba despre o atitudine care aparține atât mitropolitului, cât și clerului "grec", inclusiv a episcopilor Agaton de Roman și Ghedeon de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
scădere. La recensămîntul din anul 1989 orașul avea 19.200 de locuitori. Calculele populației pentru anul 2006 vorbesc de 13.898 de locuitori. Această scădere se explică prin emigrarea locuitorilor, dar și prin faptul că natalitatea s-a redus simțitor. Moldovenii constituie 10.994 din numărul total de locuitori ai orașului, la care se mai adaugă și 69 de români. Dintre alte etnii mai locuiesc 2.438 de ucraineni, 1.276 de ruși, 17 bulgari, 5 găgăuzi și 123 de persoane
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
zdrobi rezistența populației locale. La data de 27 septembrie, Viena era complet încercuită. Oastea otomană însuma circa 250.000 de soldați și era alcătuită din 80.000 de osmani, 6.000 sârbi (renegați din armată de Zápolya) și 6-8.000 moldoveni, pe lângă numeroși călăreți din Anatolia (spahii), 20.000 de ieniceri. Drumurile desfundate din Ungaria au împiedicat însă transportul tunurilor grele, reușind numai transportul a 300 de tunuri ușoare. Pentru transport au fost folosite și 22.000 de cămile. Viena, ca
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]