5,491 matches
-
putut să nu-i mai dau o șansă? Cum, într-adevăr? Cum poate compara cineva un pachet întreg, o familie, ani de experiențe împărtășite și amintiri comune, cu o împăturitoare de hârtie dezechilibrată cu care întâmplător ai avut câteva întâlniri nefericite și cu care ai petrecut un număr insignifiant de ore în așternut? Și o baie. Mă mângâia pe umăr. Spune-mi ceva, Jenny. Te rog! Nu mă simt bine, Ed. Pleacă. Fă-ți bagajul, ia-o și pe Rachel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Alfie. Billy vinde prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză, doar mesajul ăla în toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o prăjitură cu răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scrisorii dumitale îl resping cu indignarea omului care și-a îndeplinit obligațiunile. De la dumneavoastră s-a declanșat criza care s-a rostogolit peste noi, în avalanșă, aducându-ne deprecierea leului, a grânelor și a petrolului. Pe de altă parte plasamentul nefericit al depozitului de lei din contul „C” a fost un act de complezență, pe care l-am făcut în urma stăruitoarelor dumitale rugăminți. „Qui ne risque, ne gagne pas”. Astfel că orice pretenție ridicată de dumneata în fața acestui caz de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui erau negative deși în așteptarea rezultatelor, vedeam un cimitir cu cruciulițe negre presărat pe toată întinderea creierilor. Profesorul Cvostec, cu capul cât o baniță și părul încă negru, tuns mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine cu leacul tămăduitor, la care cuget cu spaimă, atunci când te urăsc mai mult. Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise - ar fi fost o onoare imensă să colaboreze la realizarea măreței trilogii compuse din Ambasadorii, Aripile porumbiței și Potirul de aur. Trebuise să se mulțumească doar cu prefețele la nefericita ediție newyorkeză a Colecției de romane și povestiri, cu amintirile din copilărie și tinerețe, și cu alte opere relativ minore. Cu toate acestea, se considera privilegiată pentru a fi Împărtășit atât de intim existența creatoare a unui autor atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
toate acestea, se considera privilegiată pentru a fi Împărtășit atât de intim existența creatoare a unui autor atât de distins, chiar și În anii amurgului lui. — Cred, domnișoară Bosanquet, că ar trebui să o informezi pe doamna Wharton de... ăă... nefericita mea stare, murmură Henry În ziua care urmează celui de al doilea accident cerebral. Theodora nu-i spune că a făcut-o deja. Boala este dublată de o a doua Înlănțuire de evenimente, de care el nu este conștient. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ignora vorba de ocară, când el spune: — Un căcat trădător. — Henry! exclamă dna James. Să-ți fie rușine! Ce limbaj dezgustător! Henry pare insensibil la reproș. Theodora se grăbește să găsească o modalitate de a-i abate atenția de la această nefericită Întrerupere intervenită În valul de gânduri bune. Uite alta, spune ea, rupând Încă un plic. Hai să vedem de la cine e... Gerald du Maurier! „Cele mai sincere felicitări, bătrânul ar fi fost Încântat!“ — Du Maurier e mort, spune Henry. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
găsea dureroasă contemplarea fericirii domestice a lui William de la mică distanță - depresia aproape suicidă din ’78 nu coincisese cu logodna acestuia cu o altă Alice? Acum, că părinții și un frate Îi muriseră (Wilky, după o existență postbelică scurtă și nefericită, sucombase În urma unei afecțiuni cardiace, În 1883), că multiubitul frate mai mare se căsătorise și cel mai mic, Bob, avea de luptat cu propriile lui necazuri, uriașe (o căsnicie nenorocită și alcoolismul care, periodic, Îl obliga să se interneze Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mostră din materialul pentru rochiile lui Elizabeth Robins, pe care Îl alesese el Însuși. Pentru debutul trupei la Londra, Compton Închiriase Opera Comique, un teatru aproape subteran situat la capătul dinspre Aldwych al Strandului. Lui Henry numele i se păru nefericit ales și amplasamentul respingător, dar teatrul fusese renovat de curând și se lăuda cu „ultimele cuceriri În domeniul instalațiilor sanitare“, calitate pe care Compton o prețuia mult. Aici se ținură repetițiile pe tot parcursul lunii septembrie, la care Henry participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dintre cele mai favorabile, după cum constată Henry. Vedea În spectacol „mâna unui dramaturg Înnăscut“, dar comentariile cu privire la „dialogul fermecător și ordonat, măgulitor pentru ureche atunci când nu sună dramatic de adevărat“ constituiau un compliment cu două tăișuri. Aproape toți criticii observaseră nefericitul costum al lui Compton și, uneori, păreau să fi văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un mister cunoscut doar lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În provincie decât la Londra. Cât de vane și de naive păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara aceea a premierei! Parcă pentru a Întări lecția, destinul mai avea o lovitură crudă de administrat. Pe 11 decembrie, Henry primi nefericita veste că Wolcott Balestier, atât de strâns legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate de febră tifoidă, În timp ce se afla la Dresda. Avea numai treizeci de ani. Henry făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la câțiva ani după aceea Îi trimisese În semn de hommage unul dintre eseurile sale despre Veneția, la care primise un răspuns amabil și măgulitor. Din spusele lui Gosse, care fusese mult mai apropiat de Symonds, acesta avea un mariaj nefericit cu o femeie de un puritanism sever, care dezaproba profund ținuta operei soțului său, pe care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de imoralitate. Henry reținu această donnée și, mai târziu, o Întrețesu Într-o scurtă povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că „Nu mai sunt bilete“ apăru curând În fața Teatrului St James. Ceea ce Îl Împresionase În mod deosebit pe Henry era faptul că Pinero, Împreună cu Alexander, obținuseră succesul la public cu o piesă care Își provoca spectatorii printr-un sfârșit neîndoielnic „nefericit“, ba chiar tragic. Tanqueray știa că soția lui avea un trecut nedemn Încă de când se căsătorise cu ea, dar credea că el putea fi răscumpărat prin dragoste, numai pentru a descoperi că prejudecățile din societate și contradicțiile din firea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander era un producător eficient și muncitor. Nu era vina lui că se Îmbolnăvise de pojar imediat după Încheierea reprezentațiilor cu Impostorii, astfel că repetițiile la Guy Domville mai Întârziaseră Încă trei săptămâni. Dacă nu ar fi intervenit această Împrejurare nefericită, piesa În care Își investise acum toate speranțele de cucerire a gloriei dramatice ar fi fost testată Înainte de terminarea anului calendaristic prevăzut. Acum Însă, În sfârșit, așteptarea nu mai era decât o chestiune de ore. Câte anume, nu putea calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea oamenii să fie atât de cruzi, cum puteau fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și primele scene, Între dna Peverel și Fanny, și Între dna Peverel și Frank Humber, readuseră farmecul actului Întâi. Actorii care interpretau aceste roluri se odihniseră În cabine pe toată durata actului doi și nu erau marcați de evoluția lui nefericită. Jucând cu delicatețe și ținută, Începură să recâștige interesul amabil al publicului. Dar, odată cu apariția lordului Devenish (dornic acum, din motive personale, să grăbească relația dintre Guy și dna Peverel), urmată la scurt timp de a eroului principal, totul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ramificându-se În fiecare pulsație a conștiinței.“ Și nu era de părere că Își exagerează durerea. Hotărâse să asiste la ultimul spectacol din seara aceea, pentru a-și lua adio de la actori și, poate, pentru a coborî cortina asupra acestui nefericit capitol din viața sa. Dar, când ajunse la teatru, Shone Îl aștepta În foaier ca să Îi spună că reprezentațiile se prelungeau cu o săptămână, dat fiind că piesa lui Wilde nu avea să fie gata timp de altele două. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de copii pe care n-au avut cu ce să-i hrănească... M-am gândit că mi-e mai bine singur. După aia, În armată, a fost la fel. Flăcăii care aveau neveste și drăguțe erau de două ori mai nefericiți decât cei singuri - le era dor de ele, se-ntrebau dacă or să le mai vadă vreodată... sau cu ce se ocupă ele acasă. M-am bucurat că sunt burlac, ca domnu’ James. — Dar, dacă toată lumea ar gândi ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aprilie 1914, cu puține luni înainte de începutul războiului. Iar Wilhelm Morgner ar lăsa să se înțeleagă ce fel de tablouri ar fi pictat el - posibil abstracte? -, dacă în Flandra glonțul dușman nu l-ar fi... Dar nici un cuvânt despre iubirea nefericită a lui Lehmbruck pentru o frumusețe a scenei, femeia-copil, actrița ratată Elisabeth Bergner. Se spune că din cauza ei s-ar fi hotărât să se sinucidă, lucru de care mă îndoiesc. Războiul a fost acela care, în capul lui - și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unui bărbat curajos știa să păstreze distanța. Harrap nici n-a crâcnit. Am priceput Întregul sens al moralei pe care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni Își luase tălpășița În noaptea aceea; soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? — Dar de unde-ați căzut, don Parodi? Domnia voastră nu știți că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Continuu. În după-amiaza aceea, șueta a fost fără sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Josefa Mamberto, de la mercerie. A scris prostia asta pe niște inimioare, punând inițiale În locul numelui. Doamna soața ta, care le-a văzut, a crezut că J.M. Însemna Juana Musante. L-a pus pe bucătarul vostru să-l pedepsească pe bietul nefericit și, bașca, a continuat să-i poarte ranchiună. Și ea bănuise un oarece interes În spatele umilinței lui Limardo; când a auzit că venise cu revolverul „ca să facă moarte de om“, și-a dat seama că nu era În primejdie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]