3,971 matches
-
iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au apropiat de cea cu iepurele și au acum și ele dreptul să-l atingă pe urechiat. Todirică pare să fi renunțat definitiv. Ai vrea să deduci relațiile de rudenie dintre toți acești oameni, dar nu afli decât că pe nepoata de la oraș a bătrânei care a venit ultima (dacă Îi e nepoată) o cheamă Loredana și nu te poți opri să nu-i admiri și acestei copile de 5 ani frumusețea izbitoare a ochilor, mult asemănători cu cei ai fetișcanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-l atingă pe urechiat. Todirică pare să fi renunțat definitiv. Ai vrea să deduci relațiile de rudenie dintre toți acești oameni, dar nu afli decât că pe nepoata de la oraș a bătrânei care a venit ultima (dacă Îi e nepoată) o cheamă Loredana și nu te poți opri să nu-i admiri și acestei copile de 5 ani frumusețea izbitoare a ochilor, mult asemănători cu cei ai fetișcanei care venit cu iepurele În brațe. Loredana. Se potrivește de minune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din acel sat. N-am reținut numele acestor Capulet și Montague care se Înfruntau Între ei din mormânt, dar un sens moral Începea să se desprindă din cuvintele celor care vorbeau. Se pare că În celălalt mormânt, deschis pentru primirea nepoatei, n-ar fi existat nici un semn al unei munci depuse cu atâta sudoare. (După-amiaza, cât timp ceilalți erau la pomană, mâncau, beau și reluau de la cap povestea celor două familii, noi, adică eu și Mușu, am mers și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puțin deocamdată, după cum ea însăși afirmă. În schimb iubește poezia, dorește să-și exprime multitudine de sentimente în versuri, simte nevoia să ofere celor dragi și doritori cuvintele sale de iubire ori chiar iubirea adevărată, cum este cazul mamei, al nepoatei, al florilor favorite ori al anotimpurilor etc. Este vorba de o iubire plămădită în sufletul său sensibil ori generată de undeva, din subconștientul care o impulsionează. Și aici, în „Aproape de cer”, autoarea se manifestă plenar și se ridică, ambițioasă, puternică
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
informației precizări semnificative și de mare importanță pentru evoluția ulterioară. A venit acasă aproape toată familia: mama, bunica, bunicul și bineînțeles viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se întâmplă. Zis și făcut. Copiii se urcă în mașină și vin să mă ia. E. rămâne cu bunicul acasă. Ajungem la maternitate. La ușa medicului de gardă mă întâlnesc cu o fostă apropiată colaboratoare, M., care venise cu o nepoată la control. M., politicoasă ca întotdeauna, ne dă întâietate să intrăm. Eu explic medicului, o tânără rezidentă cred, ce simptome are N. Aceasta o invită pe N. pe canapeaua de consultații și începe consultația ecografică. Nu este pericol de naștere
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer? — Cred că da, spune Dorothy, deloc emoționată. Mortimer se referă la apropiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer? — Cred că da, spune Dorothy, deloc emoționată. Mortimer se referă la apropiata ei cununie, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu scoate din ei carne albă gustoasă! — Ce să spun? îi răspunde Mortimer. Poate că are alte priorități. — Ce priorități? — Păi... poate confortul animalelor. Atmosfera fermei. — Ce atmosferă? — Uneori în viață există lucruri mai importante decât obținerea profitului, Dorothy. Nepoata se uită la el. Poate s-a înfuriat pentru că i s-a vorbit pe un ton auzit cu mulți ani în urmă - tonul pe care-l adoptă un adult față de un copil naiv -, ceea ce provoacă răspunsul ei insolent. Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spectrale. — Eu, Mortimer Winshaw, începu avocatul, las aceste cuvinte membrilor familiei mele care îmi vor supraviețui, cu convingerea sigură că vor fi prezenți să le audă. De aceea, voi începe prin a le ura bun-venit nepoților mei, Thomas și Henry, nepoatei mele Dorothy, tânărului meu nepot Mark (fiul dragului și răposatului Godfrey) și, nu în ultimul rând, lui Hilary și Roderick, progeniturile - deși aproape că mi-e rușine să recunosc - ieșite din vintrele mele. Pe ceilalți trei oaspeți, de a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care musai să știe întotdeauna la milimetru până unde trebuie săpat, măturat sau dat cu var. ─ Ei, până unde, zice Zenovia. Până colea, unde opresc mașinile, ce tot întrebi atâta? Cea de-a treia nu zice nimic. O cheamă Tina, nepoata de soră a Zenoviei, și e puțin mai sărăcuță cu duhul, mai așa, cum e ea. Până pe la vreo treizeci de ani a stat într-un cămin de handicapați la Odobești, dar pe urmă s-a desființat și ăla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea acasă pentru a nu-l lăsa singur. Anghelina s-a măritat cu Vasile al lui Dodu și au făcut nouă copii. Aron a murit la vârsta de 96 ani și a fost înmormântat creștinește. L-a bocit mult Anghelina, nepoata lui. Vasile Tonu Fiul lui Ion Tonu și al Limbiatei, Vasile Tonu, s-a căsătorit cu Rarița din neamul Fandaracilor, femeie de statură semi mijlocie, albă la față, pe când Tonu era de statură mijlocie și brunet, cu o minte sclipitoare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și taică-su și a dat colțul. A plâns mult Zavastia după copilul ei, probabil că o fi râs de Oacheș că-l jelea pe Constatin. Nora Zavastiei s-a mutat între timp la casa ei cu tot cu fată, adică cu nepoata Zavastiei. Astfel, Zavastia a rămas singură în căsuța ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
părăsească satul pentru totdeauna plecând cu cățel și cu purcel la un gostat în Dobrogea, să muncească la o fermă de oi. Aici, Partidul Comunist le-a dat o locuință de s-au stabilit pentru toată viața, că Ion, soțul nepoatei Zavastiei a și murit pe acele meleaguri Dobrogene la vârsta de 51 ani, acum, după revoluție. Să-i fie țărâna ușoară lui și la tot neamul lui și Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei adormiți în Domnul, pe care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să facă dragoste cu mine. Am regulat pe toate surorile mele ... după ce le-am îmbătat, că doar aveam crâșmă și ele nu spuneau, ca nu cumva să le lase bărbații lor. Mi-am regulat fetele, toate nurorile și pe unele nepoate, nu pe toate, că acum nu mai pot, că de altfel nu le-aș ierta. Tot ce mi-a căzut nu am iertat. Acum, părinte, ce să fac? Să te spovedești, fiule, mai ai păcate? Să vezi, părinte, că într-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și cine l-a dat jos? — Nepoată-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare-aș vrea să plece acasă. Niciodată n-apuc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe mine m-așteaptă o nevastă-n pat. — A avut și el nevastă. — Acu’ oricum nu i-ar mai folosi la nimic. — N-ai de unde să știi. Poate că s-ar simți mai bine dacă ar avea o nevastă. — Are nepoată-sa grijă de el. N-ai zis că l-a dat jos? — Știu. — N-aș vrea s-ajung așa bătrân. Bătrânii sunt oribili. Nu Întotdeauna. Ăsta măcar e curat. Bea fără să verse. Chiar și-acum, când e beat. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte! umplu din nou paharele, și, ușor nostalgic, rosti: Să ciocnim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era În ultima clasă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se schimbau sub ochii lor. - Bucureștiul e prea departe pentru noi, domnule judecător. Și ea și soțul vin din cînd În cînd, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vîrÎm la internat; mare lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plăcea să Întoarcă timpul care a fost, ca pe-o arătură, se simțea stăpîn pe el, singurul teritoriu - timpul - În care opera - era sigur - cu vădită competență, mai ales față de noile generații În care o număra Întîi pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cît ar fi ei de școliți, Își spunea - Încurajat de neabătuta noastră atenție, de interesul nostru real. Găsea Însă cui să vorbească și În oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, cîte erau (procedînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu seamă că ei Înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se Întîmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția Învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atît de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu judecătorul, poate e un prieten sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (Îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]