6,179 matches
-
timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire Din inima bătrânului pământ Pulsează nevăzute-n nemurire Și-n sânge-mi varsă rodul-simțământ. Răzbate o lumină din morminte; E flacăra strămoșilor eroi Ce s-au jertfit cu dragoste fierbinte Și-n demnitate sacră pentru noi. Se-nalță suferința în tăcere Din uriașe inimi de martiri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de fată, sub cer aprins de focul dragostei. Străinătate Poți să mă acuzi de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vă vorbesc, doamnă Yehonala. Încearcă să pară umil în glas, dar în tonul său se simte o bucurie ascunsă. Vă rog, dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei, Nuharoo este într-adevăr maiestuoasă. Mă las în genunchi și îi fac o plecăciune. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când ne-am văzut ultima dată, și frumusețea ei pare din ce în ce mai orbitoare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Afară de cîteva fete, toată grupa o luă către podgorii pe jos. La barieră era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd de-a dreptul peste ea, echipele mișunau însă prin
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu Fieraru - poreclit și Brânză, În nici un caz pentru că ar fi fost prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care nici unul nu se făcea vinovat, dar la care participaseră amândoi fără să știe. Fusese o vreme În sat când copiii Începuseră să lepede praștiile și să-și meșterească arme de foc din ce În ce mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s mereu în preajma noastră. Ne vor veseli și frumoși, Vor s- avem mâncări gustoase; Dacă suntem sănătoși Totdeauna - s bucuroase. Triste-s c-am ajuns cărunți și că soarta nu ne - ajută; Ne mângâie blând pe frunți Cu o mână nevăzută. Ne alină somnul strâmt C- o iubire fără preget; Speriate, stau când simt Grunjii grijilor sub deget. Pe când noaptea - i lângă prag Lăcrimează sub pervazuri; Că nu ai pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni S‐ a tot zbătut în lupte, nevăzut, S‐ a smuls ca o furtună de pe culmi, Spre un tărâm necunoscut. Dintr‐o nădejde s‐ a născut‐și‐ un vis, Fiu al iubirii pline și carnale, Zile și nopți muma‐l ținu închis Sub pieptul ei, ca sub un
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aprindă cineva o lampă. Trebuie să-i spălăm trupul, să măturăm în cameră și să-l depunem pe catafalc. Trebuie să se facă tot ce trebuie pentru funeraliile cuvenite pe câmpul de luptă. În timp ce Kanbei dădea dispoziții, Hideyoshi se făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii începeau să lucreze cu mișcări înțepenite, cineva descoperi o scrisoare pe care Hanbei o lăsase sub pernă. Îi era adresată lui Kanbei și fusese scrisă cu două zile în urmă. Îl înmormântară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă în perete, unde putea aștepta un om înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă glisantă mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică vărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor Templului Honno: — Eu sunt primul! Ceilalți ajungeau atât de rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor, samuraii clanului Oda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel moment, Nobutaka, care stătea așezat pe locul de onoare, se schimbă brusc la față. Katsuie se uită la Hideyoshi, care, la rândul său, își muta privirea de la Takigawa, la Nobutaka. Acele mișcări subtile transmiseră, preț de-o clipă, unde nevăzute, de la o minte la alta. Castelul Kiyosu era plin de o tensiune tăcută, aproape ca și cum ar fi fost lipsit de ființe omenești. În sfârșit, Katsuie continuă: — Sunt de părere că Seniorul Nobutaka are vârsta potrivită, precum și ascendența și calitățile naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său adoptiv. Timp de aproape o jumătate de lună după ce se despărțise de Inuchiyo și apoi de Katsutoyo, Hideyoshi nu păru să se ocupe de construcția castelelor sau de evenimentele din Kyoto. Mai degrabă, își îndreptă atenția spre o arenă nevăzută. La începutul Lunii a Douăsprezecea, Hikoemon - care fusese trimis la Kiyosu - se întoarse la cartierul general al lui Hideyoshi. Prin această unică mișcare, Hideyoshi ieși din perioada pasivă și răbdătoare de odihnă prin care trecuse după întrunirea de la Kiyosu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așteptările lui Nagayoshi, pe măsură ce semnele înfrângerii fraților Ikeda se arătau tot mai repede și mai ales. Într-un târziu, ajunse la concluzia că nu mai putea aștepta. Dar, tocmai în acel moment, stindardul de comandant cu evantaiul aurit care rămăsese nevăzut până atunci, fu ridicat, dintr-o dată, pe colinele de la poale, în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestuia în primul rând iar apoi pentru sine, pentru nava și echipajul lui. Stătu-se până atunci imobilizat având impresia că el și toți din împrejurul său se aflau într-o cutie de sticlă iar de undeva de sus ochi nevăzuți urmăreau totul cu detașare. Ca niște păpuși vii care se mișcau după voința unui păpușar fără a fi nevoie de nici un fel de sfoară: - Nu există nici un intrus pe navă. Despre rebeli nu poate fi vorba nici atît. Îmi cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm, nu avem cum să știm, așa că... [Originally published in "Sfera Online" iunie-iulie 2010] Adrian Vlad Vicențiu Jocul Zeilor 2 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
așa. 21. Îngerul Domnului a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, și a atins carnea și azimile. Atunci, s-a ridicat din stîncă un foc care a mistuit carnea și azimile. Și Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. 22. Ghedeon, văzînd că fusese Îngerul Domnului, a zis: "Vai de mine, Stăpîne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului față-n față." 23. Și Domnul i-a zis: "Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ușor, ca împinsă de vânt. Nici o umbră în deschizătura ei. Cu simțurile încordate peste măsură, am intrat... Pe măsuță aburea mămăliga, alături de strachina cu tochitură. “Tare mă tem că asta nu-i cu îngăduința sfinției sale părintele, ci mai degrabă ființa nevăzută mă răsfață” - gândeam eu, când am băgat de seamă că ușa dinspre chiler s-a întredeschis fără zgomot, cât să intre un fluture... M-am așezat, dar ochiul și urechea au rămas la pândă, pentru a prinde măcar un semn
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
această dată, mi s-a părut că pașii bătrânului sunt făcuți cu mai mulă nevoință, iar răsuflarea îi este, mai grea. Ne opream destul de des. De fiecare dată, privirea bătrânului se îndrepta spre chilii, de parcă ar fi așteptat un ajutor nevăzut... Bănuiam unde îi era gândul și îi dădeam dreptate... Când abia am făcut ochi după masă, pașii bătrânului și bocănitul toiagului pe cărarea din fața chiliei m-au făcut să mă grăbesc a-i ieși în întâmpinare. --Să-ți fie de bine
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adunat și ordonat într-un cosmos liturgic, în care toată suflarea laudă pe Domnul, așa cum spunea psalmistul David. Pictura bisericească corespunde unei necesități adânc înrădăcinate în ființa omului. Omul este înclinat din fire să-și reprezinte sub forme văzute lucrurile nevăzute, cele mai îndepărtate sau cele care nu pot fi văzute cu simțurile. Pictura bisericească nu este numai o carte care înfățișează în mod plastic divinitatea, chipuri de sfinți și scene din viața lor, ci ea are și caracter duhovnicesc, haric
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de la el: un molitfelnic de Neamț, îmbrăcăminte și obiecte de uz personal, în total 24 de piese. Observăm sărăcia călugărească a arhimandritului Varlaam, care avusese mulți ani rosturi însemnate în Biserică. Din testamentul lui extragem: „de vreme ce întâplarea cea viitoare este nevăzută și însuși îngerilor necunoscută pentru că numai lui Dumnezeu toate îi sunt cunoscute, drept aceea eu arhimandritul Varlaam Stratulat de la Mănăstirea Cetățuia am socotit mai înainte până a nu mă cuprinde sfârșitul vieții mele și până am mințile întregi și sănătoase
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mă poartă cu grăbire spre culme. Merg ca purtat pe aripile unei păsări măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar ceva mi se pare că mă cheamă să întorc capul. Mă încăpăținez să n-o fac, dar o mână nevăzută mă ia de bărbie și o voce tainică mă întreabă: „De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi clocotul asta din mine? Și de ce-mi simt un trandafir tatuat în inimă? Privesc la copilul-înger și aș vrea să-i pipăi subrațul să vad dacă aripile nu se ascund acolo ca niște evantaie strânse de o mână nevăzută. Ochii de un albastru intens mă poartă pe o apă mult mai limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]