4,446 matches
-
în anul de grație 1588. Teritoriul actual al satului, fiind aproximativ nouăzeci la suta acoperit cu păduri seculare, constituia o bogăție imensă pentru principat și un loc ideal pentru vânătoare. Principele Sigismund Báthory acorda demnitatea de ,voivodul localității” întemeietorului acesteia, nobilul Ioan Bota Cupșa, fratele mijlociu venit din Cupșeni, care a găsit aici terenuri întinse, cu dealuri împădurite și nelocuite, pe care el le-a întreținut și populat pe cheltuiala să. Tot în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Balc
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
zălog. Iar la 16 mai 1689, la Făgăraș, principele Mihai Apafi pe frații Grigore Marcu și Ioan Marcu, pe fiii acestuia Grigore Pop, Tivadar (Teodor) Pintea și Ilie îi numește boieri și în același an primesc titlul oficial, în prezența nobililor: Cupșa Lupul, Gheorghe Bota, Tur Chira, Achim Bota, Marc Bota, precum și în prezența pușcașilor principelui: Mihai Șleam, Albastru Chira și Tivadar Marcu. Din famila celui de-al doilea frate, stabilit în Măgoaja, a făcut parte și Grigore Pintea, zis Pintea
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
în anul 1650 și ulterior. Hango citează încă un document "original datat în anul 1762, care arată ca haiducul Pintea Viteazul aparține familiei Cupșa din satul Măgoaja”. Cel de-al treilea frate, care a luat drumul Niculei, a fost strămoșul nobilului Ioan Cupșa, care - ctitorind Mănăstirea Nicula din județul Cluj - dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Timp de patru secole numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Ioan Cupșa, care - ctitorind Mănăstirea Nicula din județul Cluj - dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Timp de patru secole numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici nobili), pentru vitejia arătată în războaiele purtate de principii Ardealului. Astfel, recensământul din anul 1866 a consemnat la Nicula "160 de fumuri" (case), din care 142 aparțineau unor nobili români: Pop, Tamâș, Cupșa, Chifor, Pasca, Prodan, Mircea, Român, Rât, Fechete, Belindean
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
patru secole numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici nobili), pentru vitejia arătată în războaiele purtate de principii Ardealului. Astfel, recensământul din anul 1866 a consemnat la Nicula "160 de fumuri" (case), din care 142 aparțineau unor nobili români: Pop, Tamâș, Cupșa, Chifor, Pasca, Prodan, Mircea, Român, Rât, Fechete, Belindean, Vaida, Ancean, Mureșan etc. Nicula a făcut parte până în 1919 din comitatul Solnocului Interior (Solnoc-Dăbâca), iar apoi din județul Someș. Icoana de la Nicula este prețuita și în lumea
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
francez Jacques-Louis David. În tablou este reprezentat împăratul francez Napoleon I în uniformă în cabinetul său de lucru de la Palatul Tuileries. Nu se știe sigur dacă Napoleon a pozat personal pentru acest portret. Pictura a fost comandată în 1811 de către nobilul scoțian Alexander Douglas-Hamilton, Al 10-lea Duce de Hamilton (aspirant la tronul Scoției și admirator al lui Napoleon), din dorința acestuia de a avea o galerie cu portrete ale capetelor încoronate ale Europei. Tabloul a fost finalizat în martie 1812
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
estic al Golfului Veneției, astăzi Koper, Slovenia. De acolo provine familia lui Kapodistrias, care s-a mutat în Corfu în secolul al XIII-lea, elenizându-se și trecând la ortodoxie. Mama lui Kapodistrias a fost "Adamantine Gonemis" (Αδαμαντία (Διαμαντίνα) Γονέμη), fiica nobilului "Christodoulos Gonemis" (Χριστόδουλος Γονέμης). Familia "Gonemis" era o familie grecească din Cipru, care a emigrat în Creta atunci când Ciprul a căzut în mâinile otomanilor în secolul al XVI-lea. Ei au migrat apoi în Epir când în secolul al XVII
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui Ștefan Dușan, disoluția Serbiei de după moartea despotului în 1355 a fost dramatică. Puternicii nobili feudali sârbi nu au respectat autoritatea urmașului lui Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii sârbești în nord. Uroș a reușit să păstreze controlul doar asupra zonei centrale sârbe, ai cărei nobili, deși mult mai puternici decât conducătorul lor, au rămas loiali coroanei. Această regiune era compusă în vest de Macedonia (Zeta), în sud de zona controlată de Ivan Uglieșa(Macedonia răsăriteană cu capitala la Serres), și zona centrală a Serbiei, (din
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cele ale câinilor cunoscuți astăzi, au fost descoperite de arheologi în situl Gokstad (1880, în Sandefjord, un loc din apropierea capitalei Oslo), depuse în mormântul unui nobil viking ce a trăit aproximativ în anul 890. Studiile arheologice au concluzionat că vechii nobili vikingi, când mureau, erau îngropați laolaltă cu cele mai mai de preț bunuri ce le aparținuseră în timpul vieții, asemănător unor practici întâlnite în multe colțuri ale lumii. Câinii Buhund erau și ei incluși în acest ritual, pentru că urmau să își
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
doua, din 19 martie 1701, a recunoscut tuturor mirenilor - inclusiv țăranilor - care acceptă unirea cu Roma, că nu vor mai fi tratați ca simpli "tolerați", ci se vor bucura de toate drepturile civice. Această încercare imperială de subminare a privilegiilor nobililor, sașilor și secuilor nu a putut fi pusă în aplicare din cauză că românii nu se găseau la momentul respectiv în situația de a oferi o elită socială consistentă. Ostilitatea nobilimii (majoritar calvine) față de Biserica Română Unită a venit ca urmare a
Diploma leopoldină din 1691 () [Corola-website/Science/323036_a_324365]
-
Sir (în gaelica medievală: "Uilliam Uallas"; în ; 1272 sau 1273 - 23 august 1305) a fost un cavaler și nobil scoțian devenit unul din principalii lideri în timpul Războaielor Scoțiene de Independență. Împreună cu Andrew Moray, Wallace a învins o armată engleză în bătălia de la Stirling Bridge în 1297, și a devenit Guardian of Scotland, titlu deținut până la înfrângerea în bătălia de la
William Wallace () [Corola-website/Science/323038_a_324367]
-
(1860 - 1936) a fost un fiziolog englez specialist în respirație, care a studiat efectele diferitelor gaze asupra organismului uman. Fiul său a fost biologul John Burdon Sanderson Haldane. s-a născut la Edinburgh, în Scoția într-o familie de nobili. După absolvirea universității din Edinburgh în 1884 obține diploma de medic, lucrează ca profesor de fiziologie la colegiul din Dundee unde face câteva studii asupra calității aerului din locuințe și școli. În 1887 se mută la Universitatea din Oxford, pentru
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
frați și familia ei suferea de pe urma datoriilor la jocuri de noroc în momentul sugestiei regelui. Amiralul Carl Tersmeden i-a ținut un discurs spunându-i că viitoarea ei soartă va fi mai frumoasă decât își poate imagina, soțiile a doi nobili de la curte au vizitat-o pentru a o face să cedeze, mama ei, mătușile materne și paterne au făcut tot ce-au putut și în cele din urmă rezistența ei a cedat. Când trăsura a venit s-o ducă la
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
unde își găsește moștenirea ruinată, mama moartă și tatăl deprimat după înfrângerea în bătălia purtată cu Arai și fără a avea curajul să își ia viața. În ciuda sexului ei, ea decide să preia controlul Shirakawei, lucru care stârnește interesul unui nobil imperial din vecini, Fujiwara, care se oferă să o ajute în schimbul aflării secretelor sale. Aflat în vizită, un călugăr din Terayama pe nume Makoto dezvăluie din greșeală faptul că nu a existat nicio căsătorie între Kaede și Shigeru. Căzut în
Sub cerul liber, având drept pernă iarba () [Corola-website/Science/323142_a_324471]
-
ei îl folosea drept loc de relaxare. La Karlberg ea se bucura de viața simplă departe de curte și îi plăcea să picteze. Ulrica era interesată dans și de teatru, ea chiar jucând în piese alături de doamnele de la curte. Printre nobilii care participau la performanțele ei de amatoare se afla și faimoasa Aurora Königsmarck împreună cu sora ei, Amalia Wilhelmina Königsmarck. Printre doamnele de onoare erau surorile De la Gardie, cântăreața Ebba Maria și poeta Johanna Eleonora. În 1690, soțul ei a numit
Ulrica Eleonora a Danemarcei () [Corola-website/Science/323167_a_324496]
-
relațiile dintre acestea în cadrul regatului maghiar. El se presupune a fi un document foarte pretios. Este cunoscută în istoriografie sub numele de "„Bula de aur a nobilimii"". Prin acest act, nobilimea mică și mijlocie obține aceleași privilegii ca și „adevărații" nobili (nobilimea mare). Este considerată prima constituție a Regatului Ungariei și a fost sursa codurilor juridice medievale din Ungaria. A nu se confunda cu Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1224), denumită și Bula de aur a sașilor
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
sau Diploma andreană, din 1224,este nevoie de un alt tip de nume. Principalele prevederi ale Bulei de aur emise în 1222, sunt următoarele: În numele sfintei treimi una și nedespărțită, Andrei, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei [...] Deoarece atât libertățile nobililor regatului nostru, cât și ale altora, ce le fuseseră date de sfântul rege Ștefan, fuseseră micșorate de multe ori prin puterea unor regi [...] dorind noi să împlinim întru totul cererea lor [...] le dăm [...] libertățile ce le-au fost date de
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
le vom sta în ajutor.[...] Moneta noastră nouă va umbla timp de un an, de la Paști până la Paști și dinarii vor fi așa cum au fost în timpul regelui Béla. Comiții cămării, schimbătorii de bani, slujbașii sării și strângătorii vămilor să fie nobili ai regatului, să nu poată fi ismaeliți și evrei. Nu se vor dărui moșii oamenilor din afara regatului, iar dacă vreunele au fost dăruite sau vândute, se vor înapoia locuitorilor regatului pentru a fi răscumpărate.[...] De asemenea, în afară de acești patru iobagi
Bula de aur a regelui Andrei al II-lea (1222) () [Corola-website/Science/323303_a_324632]
-
la declinul culturii bulgare. Nu a fost învățată limba bulgară în scoli moderne din țară până în 1835. În timp ce turcii au fost ascendenți, a existat o opoziție evidentă care să se pronunțe lor. Prima revoltă a început în 1408 atunci când doi nobili bulgar, Konstantin și Fruzhin, au eliberat unele regiuni dar au fost înfrânți. Apoi, au existat revolte în 1598, ca Prima Răscoală din Târnovo și, în 1686, A doua Răscoală din Târnovo în jurul vechii capitale Târnovo, a urmat revolta din Chiprovți
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
numeroasele decese afectaseră situația. Garda Națională dorea probabil (așa cum prevedea acordul cu Mignet) să respecte ordinele lui Mandat de a face uz de forță împotriva mulțimii formată din gărzi provinciale și parizieni, dar s-au găsit ei înșiși de partea nobililor și regaliștilor fără un comandament propriu și s-au răspândit sau au fraternizat cu insurgenții. Encyclopædia Britannica din 1911 afirmă că fără Garda Națională, diferența de forțe nu era atât de mare încât rezistența să fie disperată, dar că Ludovic
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
puneau pe seama gărzilor. Circa 60 au fost luați prizonieri la Hôtel de Ville și au fost masacrați acolo. Alții au murit în închisoare în urma rănilor sau au fost omorâți în masacrele din septembrie. Circa o sută de gărzi au supraviețuit. Nobilii înarmați, în număr de aproximativ 200, au trecut neobservați, în haine civile și au reușit în mare parte să scape în confuzia creată. La sosirea insurgenților victorioși, Adunarea a emis o proclamație prin care cerea poporului să respecte justiția, magistrații
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
a Suediei de către forțele daneze sub comanda regelui . Masacrul a fost compus dintr-o serie de evenimente ce au avut loc în perioada 7-9 noiembrie 1520, cu punctul culminant în ziua de 8, când circa 80-90 de oameni (în principal nobili și clerici susținători ai grupării Sture) au fost executați, în ciuda promisiunii de amnistie generală dată de regele Christian. Baia de sânge de la Stockholm a fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
În seara acelei zile, Christian a chemat mai mulți lideri suedezi la o conferință restrânsă la palat. În zorii zilei de 8 noiembrie, soldații danezi, au intrat cu torțe aprinse în sala palatului regal și au luat cu ei câțiva nobili. În aceeași seară, au fost închiși mulți alți oaspeți ai regelui. Toți aceștia fuseseră trecuți pe o listă de proscripție a arhiepiscopului Trolle. A doua zi, în 9 noiembrie, un consiliu condus de arhiepiscopul Trolle i-a condamnat pe cei
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]