4,526 matches
-
la soare, un șarpe, care se încălzea și el. Era o viperă, căci era cunoscut că stâncile din apropierea Vârșețului sunt populate de aceste viețuitoare. Sau coborât mai jos la o costișe cu iarbă înaltă, unde s-au mai curățat de noroi și s-au uscat la soare. Popas și odihnă la Vârșeț Au străbătut de-a curmezișul un brâu întreg de vii și apoi au intrat în oraș. Comandantul, care mai fusese prin Vârșeț și cunoștea un oarecare Țăranu, mergea înainte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aproape a tuturor legionarilor. Cred că autorităților de resort nu le e străină toată agitația, care s-a făcut de un grup de oameni, liniei adoptată de mine. Acestea erau persoane cunoscute, care strigau în piața publică împroșcându-mă cu noroiul calomniei și agitând pe față împotriva atitudinii mele. N-am așteptat din partea autorităților de resort o arestare a lor, căci aș fi stăruit în acest caz să fie lăsați în pace, dar m-am așteptat ca să li se dea un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încărcată de frumos: norocul meu este că nu văd de cât foarte puțin din răutatea lor zugrăvită pe fețe. Aurel Dragodan un alt poet sensibil și tăcut, ca un mormânt; poeziile lui erau ca mirificele flori ale paradisului, crescute din noroiul suferințelor de tot felul ale iadului... Si câți alții nu-i populau ceasurile de noapte ale lui Nicolae Petrașcu. Pentru fiecare avea câte un gând de compătimire: pe unii știindu-i bătrâni și bolnavi grav, pe alții știindu-i tineri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și dornic de românism și de fapte mari. Eu, copil fiind pe atunci, am fost atras de cântecul legionar și de coloanele de legionari, care apăreau prin satele din Ardeal. Nicolae Petrașcu ca șef al organizației legionare din Sibiu străbătea noroaiele și întunericul satelor și știu că în drum spre Copșa Mică, a trecut într-o sâmbătă și prin satul meu. Nu l-am văzut atunci dar l-am întâlnit peste ani. Era pe când demagogia partidelor semăna vrajbă și dezbinare, iar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cheie anume. Prof. Mircea Nicolau, președintele fundației George Manu, a lansat mai de mult ideea consemnării, sub forma unor monografii a personalităților mai proeminente din Mișcarea Legionară, pentru ca prin cunoașterea vieții lor de luptă și sacrificiu, în slujba concepției naționale, noroiul pe care l-au aruncat și-l mai arunc, neobosit, dușmanii neamului românesc și ai Legiunii, să se transforme în lumină, prin forța nebiruită a Adevărului. El este și cel care semnează cuvântul înainte, ca unul care l-cunoscut, l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deportarea în Transnistria a familiilor evreilor declarați infractori la muncă obligatorie. 93. 8 septembrie 1942. Raportul nr. 600.449 al Comandamentului Teritorial al Corpului 4 Armată referitor la situația evreilor obligați a presta muncă obligatorie la curățatul străzilor de zăpadă, noroi sau gunoaie. 94. 14 septembrie 1942. Anexa A, nr. 98.500. Lămuriri și completări la Instrucțiunile generale nr. 55.500 din 27 iunie 1942. 95. 17 septembrie 1942. Nota nr. 900.285 a Marelui Stat Major, Secția I, privind deportarea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
MAJOR SECȚIA I - a Bir. 10 La ord. Nr. 64240 din 12 Aug. 1942, Am onoarea a raporta mai jos situația pe Cercuri Teritoriale, a evreilor care au fost obligați să lucreze 5 - 10 zile la curățatul străzilor de zăpadă, noroi sau gunoaie. 1/. CERCUL TERITORIAL BAIA. - 210 evrei au prestat 5 zile de muncă. - 1221 -10 - 3 n’au prestat munca obligatorie. - 93 au plătit taxele pe 5 zile adică 465.000. - 41 -10 410.000. În afară de numărul de evrei
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până și strugurii pe care-i scosesem din frigider cu trei zile în urmă și-i pusesem pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până aici. Și dacă ar fi fost ei, mi-aș fi dat seama după miros. — Ce miros? Un miros oribil, scârbos de tot. Ceva între pește și noroi. Nu, categoric nu e opera lor. Au fost aceiași care au devastat și apartamentul tău. Seamănă perfect modul în care au acționat în ambele locuri. — Cred că ai dreptate. Am privit atent în jur. În fața mesei răsturnate erau împrăștiate clamele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau toate semnele că urma să se întâmple ceva. — Cutremur? am întrebat. — Nu, răspunse fata scurt. Ne paște ceva mult mai grav. 22 La capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
coapse și arăta ca un copil de bogdaproste. — Mai ești? strigă ea. — Da, bineînțeles. — Uite-acolo un pantof. — Ce fel de pantof? am întrebat. — Un pantof de piele bărbătesc. Desperecheat. L-am văzut și eu până la urmă. Era vechi, iar noroiul se întărise de mult pe el. — Ce caută pantoful ăla aici? am întrebat. — Ce crezi? L-o fi scăpat vreun individ prins de Întunegri. — Probabil. Pentru că nu mai aveam la ce să mă uit, i-am fixat, în timp ce înaintam, poala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreun individ prins de Întunegri. — Probabil. Pentru că nu mai aveam la ce să mă uit, i-am fixat, în timp ce înaintam, poala fustei. Din când în când aceasta i se ridica, scoțând la iveală niște coapse albe. Nu erau murdare de noroi. Se vedeau cam până unde se prindea portjartierul pe vremuri. Spațiul acela neacoperit... înainte de a apărea dresurile, bineînțeles. Pielea ei albă mi-a stârnit amintiri din vremea lui Jimi Hendrix, Cream, Beatles, Otis Redding. Am încercat să fredonez I Go
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
barieră. Câțiva pasageri din cei care se adunaseră deja pe peron ne-au privit ciudat. Probabil se întrebau ce era cu noi și de unde apărusem în halul acela. Nu arătam în nici un caz a lucrători la metrou. Eram plini de noroi, aveam îmbrăcămintea udă, părul năclăit, ne dăduseră lacrimile din pricina luminii. Nu i-am lăsat să ajungă la nici o concluzie, pentru că ne-am mișcat repede pe peron și am ajuns la ieșire. În clipa aceea mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
totuși cineva care să-și dispute un pic de fericire. L-am adăugat pe listă pe taximetristul cu Police și muzica reggae. N-aveam nici un motiv să n-o fac. Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu e tramvaie, nu e nici lege/ a sosit ceasu’ bărbat să fiu/ să tai cu stânga drum prin bodegă/ să tai cu dreapta drum pân’ la mal
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 221-263; Virgil Ierunca, Le Cas Petru Dumitriu. Un dialogue sans masques et sans rideau de fer, „La Nation roumaine”, 1961, 208; Virgil Ierunca, În bobote, „Cuvântul în exil”, 1963, 10; Monica Lovinescu, Ploaia cu noroi, „Ființa românească”, 1964, 2; Monica Lovinescu, Petru Dumitriu și „Posedații”, „Ființa românească”, 1966, 4; I. Negoițescu, Victimele realismului socialist. Petru Dumitriu, „Agora”, 1989, 2; Nicolae Manolescu, Marile familii, RL, 1990, 3; Dosar Petru Dumitriu, APF, 1990, 1; Geo Șerban, După
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind o vedere fărâmițată, lipsită de semnificație estetică. Intrigile amoroase nu lipsesc nici din roman, dar în unele erosul apare ca temă principală, ca destin al unor indivizi. În Noroi (1933) sau în Turbă (1936), personaje obsedate de dorințe sexuale rătăcesc oarbe prin viață, făcând inutile eforturile autorului de a le încadra în diverse medii sociale, prin digresiuni superflue. În Două chemări (I-II, 1938), iubirea nu este determinată fizic
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
1941 cu titlul Nu poți înfrânge viața. D. este și autorul „trilogiei dramatice” Mihail Viteazul (1967), minată de poncifele și stilul triumfalist al epocii. SCRIERI: Dragomir valahul, București, 1927; Zvetlana, pref. O. Goga, București, 1930; București, orașul prăbușirilor, București, 1931; Noroi, București, 1933; Neastâmpăr, București, 1934; Cartea cu minciuni, București, 1936; Turbă, București, 1936; Două chemări, I-II, București, 1938; Nu poți înfrânge viața, București, 1941; Iubim, I-III, București, 1942-1943; ed., I-II, București, 1970; Porți fără număr, I-II
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
fără număr, I-II, București, 1946-1947; Mihail Viteazul, București, 1967. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 129-131; A.P. Samson, „Zvetlana”, RP, 1930, 3623; Ion Foti, „Zvetlana”, UVR, 1930, 13; Octav Dessila, RRI, I, partea II, 796-809; Al. Robot, „Noroi”, RP, 1933, 4511; D. Coman, „Noroi”, CL, 1933, 3; C. Gerota, „Neastâmpăr”, CL, 1934, 11-12; Șerban Cioculescu, „Neastâmpăr”, RFR, 1935, 1; Alex. Anestin, „Turbă”, „Ordinea”, 1936, 1438; Al. Piru, „Turbă”, IIȘ, 1937, 11; Al. Piru, „Două chemări”, JL, 1939, 24
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
Mihail Viteazul, București, 1967. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 129-131; A.P. Samson, „Zvetlana”, RP, 1930, 3623; Ion Foti, „Zvetlana”, UVR, 1930, 13; Octav Dessila, RRI, I, partea II, 796-809; Al. Robot, „Noroi”, RP, 1933, 4511; D. Coman, „Noroi”, CL, 1933, 3; C. Gerota, „Neastâmpăr”, CL, 1934, 11-12; Șerban Cioculescu, „Neastâmpăr”, RFR, 1935, 1; Alex. Anestin, „Turbă”, „Ordinea”, 1936, 1438; Al. Piru, „Turbă”, IIȘ, 1937, 11; Al. Piru, „Două chemări”, JL, 1939, 24; Gh. D. Loghin, „Două chemări”, IIȘ
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
cărările și traseele trecătorilor și le va betona, ridicându-le la „rangul” de alei oficiale. Rezultatul acestei a treia alegeri va fi un parc curat, cu gazonul intact și În care oamenii au pe unde merge fără să treacă prin noroi. Logica descrisă de acest exemplu este universală pentru modul În care poate fi gândit orice design instituțional. Mulți pot Încerca să argumenteze că, uneori, există rațiuni mai Înalte care pot cere arhitectului să Îi oblige pe oameni să circule pe
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
arghezian, se poate remarca imediat că atmosfera e cam sumbră, că străbunii sunt cam crunți, în primitivismul lor arhaic și în durerea „surdă și amară” pe care au trebuit s-o îndure. Zdrențele, veninul, ocara, cenușa morților, bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri noi” de mânuitorul condeiului, continuă să apese ca o lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în pivnița poliției le mângâi încet”. Spectrul morții (al războiului) domină un Carnet de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
suferințele acestora. Versurile mărturisesc nu atât compasiunea poetului, cât îndurerarea față de soarta unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de el sufletește. Forța emotivă sporește în poezia Noapte roșie: învins, un bătrân voievod fuge „ca o nălucă, prin vifor, prin noroi”, fără să simtă că din răni „îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi”. Gândind însă în urmă, își amintește că „plăpândele domnițe în lanțuri zac robite” și că „tăiați pieiră coconii amândoi”, și atunci se întoarce „în valea unde lupta
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
nedisimulată. Autorul are însă grijă să își avertizeze, din start, cititorul: "îndată minciuna zămisli și spurcata basnă născu".44 Ceea ce urmează nu reprezintă, prin urmare, decât o scorneală de-a Hameleonului, menită să arunce asupra celui pur cu ocară și noroi. Și totuși, episodul are o prea mare forță sugestivă pentru a fi ignorat. Dacă lucrurile nu s-au petrecut așa, este foarte posibil că s-ar fi petrecut astfel, dacă ar fi existat contextul potrivit. Totul este, deși mistificat cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]