7,693 matches
-
Maria Livezeanu avea un cap mobil, cu pielea feței cu șănțulețe și gura amplă, pe un trup mare și greoi, ceea ce-o făcea să aducă puțin cu o broască țestoasă. Domnule Dan Crețu, mă bucur foarte tare că sunteți oaspetele nostru, cum ați dormit? zise ea și, după o ezitare, se duse cu mâna întinsă spre el, să i-o sărute. — Foarte bine! răspunse scurt Dan și, când mâna mamei lui Alexandru îi apăru în dreptul buzelor, o atinse fără prea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le-am spus că plec, iar un domn care avea ceva de covor oriental, moale și învăluitor și întortocheat, mi-a răspuns că le pare rău, că era plătit totul pe-o săptămână înainte, că fuseseră onorați să aibă un oaspete „ca dumneavoastră“ (oare de ce?) și că sunt niște lucruri lăsate pentru mine de-un comisionar. — Dumneavoastră sunteți domnul Frascati? am întrebat, dar el a râs fără veselie și s-a uitat foarte pătrunzător la mine. Am urcat să-mi iau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cârja, dar pe trepte feciorul îl luă pur și simplu în brațe și-l depuse ca pe un fulg la ușă. Alexandru, care își făcuse tocmai atunci de lucru la intrare, deși părinții lui erau cei care-i primeau pe oaspeți, simți un nod în gât când văzu că Iulia n-a venit cu ei. Refuză să-și creadă ochilor. Jumătatea de lumină din el se stinse și simți zădărnicia unei lungi nopți care i se deschidea în față. Dar înainte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arătat o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i deopotrivă pe oaspeți și pe-ai casei. Era ca și cum s-ar fi reîntâlnit pe malul celălalt al unui râu. Așteptau de la noul an tot binele pe care cel vechi li-l refuzase. În tot orașul se auzeau bubuiturile de tun de pe Dealul Mitropoliei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înscăunare, a pus coroane la mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau oaspeți și făceau milostenii de ziua morților. La ce le-ar fi trebuit să primească niște bogății înapoi? Mama lui era o osti frumoasă, iar Omar o privea ca pe Farah, pe care o văzuse în ziare, când era foarte mic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau mult. Așadar, nicio șansă ca el s-o revadă pe doctoriță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai întâlniseră, se plăceau, dar nu reușiseră să rămână singuri măcar o dată. Era năbădăioasă, toți spuneau că așa e ea, o virgină năbădăioasă, care îi va scăpa printre degete. O privea pe când mamă-sa discuta cu toți ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vânzător de kebab. Încă se vorbea despre taică-său, el însuși sufit, care avusese o prăvălie printre armeni, lângă biserica Preabunei Marii, unde era foarte prețuit. Murise zâmbind, pe când punea gălbenușul peste o porție de berenj, la o masă cu oaspeți. Bucătarul și femeia în casă duseseră farfuriile amestecate cu lacrimi, însă nimeni nu știuse nimic până la sfârșit, când puseseră fructele. Atunci, curtea lor din cartierul Miar se umplu de străini - azeri, evrei, rusnaci rătăciți și adepți ai Coranului, între care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor sexy la mine în brațe, înseamnă că huriile Coranului îmi sunt date din viața asta!“ În câteva ore, povestea se romanțase și mersese vorba că designerul Sonia d’or e pe jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
râu, încercau să construiască un pod, iar pe locul cinematografului „Rex“ se puneau încă flori, pe care le înfoia briza. Ajunsese într-un cimitir nou, sau avea doar impresia, din pricina pământului scos din gropile pentru fundații. Stai la casa de oaspeți, murmurase șoferul. Nu îi mai vorbea la plural, îl trata ca pe frate-său, ceea ce pe Omar îl mâhni. Nu credea să le pară prea tânăr tuturor celor din jur, sau poate că da, din pricina pielii deschise și a trăsăturilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă oaspeți care aveau legătură cu Londra, Parisul sau Washingtonul ori țineau măcar un magazin cu de toate pentru diasporezii din California. — Leclerc e aici, li se spunea altora. Treceți pe la noi, să-l vedeți. Are un Pulitzer pentru jurnalism! Dar știți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să îngădui, Fă-te că nici știi... n-ai treabă, Tu să-i faci frumos tabietu-i Și-ncolo să-ți vezi de treabă. 72 {EminescuOpVI 73} {EminescuOpVI 74} {EminescuOpVI 75} Deci Miron o ia de mână Ș-o arată pe la oaspeți, Cu-a ei ochi numai lumină, Cu obrajii fragii proaspeți. Ș-au pornit frumoasă nuntă De sărea până și ciunta Și ologi-și făceau grabă Și moșneag juca mărunta Curtenind pe lângă babă. Dar deși ferice încă, Totuși el în pieptul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puțin interesant un tip care ia aer în condițiile astea. ― La 5, 30, exact, vor fi acolo. ― Cum îi recunosc? ― îți vor cere un foc și vor aprinde țigara la filtru. Încă o precizare! Numai după ce se vor aduna toți oaspeții, puteți să vă semnalați prezența. Deci nu înainte de 8, 30. Până atunci vă ascundeți în pivniță. Mai ai vreo nelămurire? ― Cu dumneavoastră când facem cunoștință? Femeia râse. ― În cursul nopții de mâine, pe aeroportul particular din P. Îți urez succes
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna cu un cocostârc speriat. ― Da, probabil, se auzi glasul lui Miga. Avem oaspeți... Hm, puțini de tot. ― Poate vreți să-l chemați. Un domn slab, mai în vârstă. Făcu cu ochiul: A uitat ceva la mine. Profesorul se răsuci spre Scarlat care înclină capul. ― Pe dumneavoastră vă caut! exclamă încîntat șoferul. N-ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce are strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
geniu, Pammer strălucește în arta disimulării. El este, simultan, unul dintre stâlpii societății și ființa abisală ce ordonă țiganului Igor să comită cele mai respingătoare crime. Ca orice Ruritanie care se respectă, principatul lui Milani și Micheluzzi se dezvăluie, treptat, oaspetelui ce deține curajul și inocența de cruciat. Doctorul Molly Manderling străbate, în această țară germană, un traseu inițiatic, după cum traversează și un roman al educației sentimentale. Independentă și încăpățânată, Molly este curtată, cu asiduitate romantică, de către medicul Paulus, colegul ei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
destin. Întoarcerea către baza engleză a lui Fermanagh este zădărnicită de destin. Avionul va fi doborât nu de artileria de pe vas, ci de un cârd de păsări ce înconjoară gingașa carcasă aeriană. Inginerul american ajunge la bordul navei germane, ca „oaspete” al ofițerilor de aici. Ca și la Pratt, există la Micheluzzi o fascinație pentru cavalerismul desuet al unui timp care a fost. Aviatorii și marinarii din Africa Marelui Război, indiferent de naționalitate, sunt uniți printr-un cod al onoarei ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul tocmai se pregătea să tipărească volumul al XXV-lea din ciclul său de studii „Azania pe drumul construcției libertății”). Din sala de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
expresia voinței noastre de construcție și a dorinței noastre de pace - centrala electrică de la Bulundi, construită înainte de termen, în cadrul cooperării azanieno-borduriene !” Cu grația unui balerin, grație ce contrasta cu masivitatea sa marțială, președintele-mareșal se apleca asupra machetei, explicând fiecare detaliu oaspeților săi. Și ca și cum ar fi anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți cu ochii voștri rodul muncii noastre ! Centrala de la Bulundi îi așteaptă pe Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să îl contactați pe doctorul Maketoro. Azania nu este un loc sigur pentru voi. Spionii mareșalului și ai lui Sponsz sunt peste tot”. Ziua 5 - Întâlnirea de ieri ne-a pus în gardă. Verificând cu atenție camerele în care suntem oaspeți, am găsit și microfoanele a căror existență o bănuiam. Lângă camera de recepție, un birou adăpostea și șeful de stat major al agenților care ne supravegheau. Am investigat discret locul, iar Milou a găsit hârtiile mototolite ce cuprindeau ciornele rapoartelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]