5,043 matches
-
strategic de graniță. Ca urmare, istoria ulterioară a Hotinului a fost dominată de luptele dintre puterile creștine dornice de expansiune (mai întâi Polonia, apoi Rusia) și Imperiul Otoman. Turcii au suferit două înfrângeri decisive în secolul al XVII-lea în fața oștilor Uniunii Polono-Lituaniene: în 1621 în fața Hatmanului Jan Chodkiewicz și din nou în 1673 în fața regelui polonez Ioan III Sobieski. Imperiul Otoman a ocupat în cele din urmă cetatea, anexând-o de la statul Moldova în anul 1711 după Marele Război al
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
septembrie - 7 octombrie 1620), au sperat să cucerească Ucraina ocupată de Polonia. Comandantul Uniunii Polono-Lituaniene, hatmanul lituanian Jan Karol Chodkiewicz a traversat Nistrul în septembrie 1621 cu aproximativ 35.000 soldați și s-a așezat în Cetatea Hotinului, blocând drumul oastei otomane. Sosirea a 40.000 cazaci zaporojeni sub comanda hatmanului Petro Konașevici a ajutat la obținerea victoriei antiotomane. Hatmanul lituanian i-a ținut pe turci în câmp deschis timp de o lună întreagă, până ce prima zăpadă din toamnă l-a
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
pilon și zidul bastionului și se putea ridica în caz de primejdie, printr-un sistem de scripeți, dar odată trecut de ea existau două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani". În anul 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otoman Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") l-a forțat pe voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamț aflată la o distanță de 27 km de locul bătăliei. Conform legendei
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
aflată la o distanță de 27 km de locul bătăliei. Conform legendei, mama lui Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste. În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste. În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
1541-1546) a dispus efectuarea unor lucrări la Cetatea Neamț, solicitând printr-un document din 10 mai 1529 conducătorilor orașului Bistrița să-i trimită un zidar priceput. După fuga domnitorului în Transilvania în 1538, Cetatea Neamț și-a deschis porțile în fața oștilor lui Soliman Magnificul. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pretendenți la tron, veniți în Moldova cu ajutor de la poloni, unguri sau cazaci. În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o campanie militară în Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. După cum relatează cronicarul Miron Costin, tot atunci și-a deschis porțile și Cetatea Neamț, fără a opune nici o rezistență. Mihai
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
După cum relatează cronicarul Miron Costin, tot atunci și-a deschis porțile și Cetatea Neamț, fără a opune nici o rezistență. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. După plecarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, la începutul lunii septembrie 1600, oștile poloneze și cazace trec Nistrul, aducându-l din nou pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei. Garnizoana de la Cetatea Neamțului a opus o anumită rezistență, dar fără mare succes. După cum menționează mai mulți călători apuseni în Moldova, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
care începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de Vasilie-vodă acéia avuțiie"". În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu acordul voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea". Între anii 1684-1694, oștile poloneze au făcut șase campanii militare în Moldova, orașul aflat la poalele cetății fiind incendiat de mai multe ori. În anul 1686, armata poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a invadat Moldova, distrugând și jefuind peste tot
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Tâlharii au vrut ca domnița să le arate locul unde erau ascunse averile tatălui său. Polonezii i-au tăiat apoi capul cu un topor, punând mâna pe 19.000 de galbeni. În anul 1691, în timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), oastea poloneză condusă de către regele Ioan al III-lea Sobieski a făcut o incursiune în Principatul Moldovei, asediind cu acest prilej și Cetatea Neamțului. După cum relatează cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, ""în al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
al III-lea Sobieski a făcut o incursiune în Principatul Moldovei, asediind cu acest prilej și Cetatea Neamțului. După cum relatează cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, ""în al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei (...) Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii păn' la Târgul Frumos, și de la Târgul Frumos iar s-au întorsu în țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
iar în Țara Moldovei (...) Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii păn' la Târgul Frumos, și de la Târgul Frumos iar s-au întorsu în țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu, și-n Sucevi, în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu."" Asedierea cetății este prezentată și de Cazimir Sarnecki în Jurnalul campaniei poloneze din
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu."" Asedierea cetății este prezentată și de Cazimir Sarnecki în Jurnalul campaniei poloneze din 1691 în Moldova. Conform acestuia, la 14 octombrie 1691 oastea lui Sobieski a ajuns în fața zidurilor cetății. Din cauza faptului că garnizoana din cetate a refuzat să se predea, polonezii au început ""s-o atace cu mortiere și cu tunurile mici, căci cele mari n-au putut să le aducă atât
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste de mercenari moldoveni condusă de căpitanul Turculeț. Acesta din urmă a fost prins viu, dar a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste de mercenari moldoveni condusă de căpitanul Turculeț. Acesta din urmă a fost prins viu, dar a scăpat. Prin Tratatul de la Karlovitz (1699) s-a stabilit ca polonezii să părăsească cetățile și mănăstirile din Moldova, iar turcii se obligau să nu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
unui supraveghetor. Tot în timpul domniei sale, s-a amenajat și o potecă de acces către cetate. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al istoriei glorioase a poporului român. Costache Negruzzi a descris asedierea cetății de către oștile lui Sobieski în povestirea ""Sobieski și românii"" (1845), Dimitrie Bolintineanu a scris în 1857 poemul "" Muma lui Ștefan cel Mare"", apoi au urmat și alți scriitori. În anul 1866 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. În perioada 1968-1972 au
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
următoare: ""Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,/ Unde cură-n vale un râu mititel"". Într-o noapte domnitorul bate la poarta cetății, cerând să fie primit înăuntru pentru că este rănit și urmărit de turcii care i-au zdrobit oastea. Mama domnitorului, aflată în cetate, refuză să-i deschidă spunându-i străinului următoarele: <poem>"„Dacă tu ești Ștefan cu adevărat, " Apoi tu aice fără biruință "Nu poți ca să intri cu a mea voință. "Du-te la oștire ! Pentru țară mori
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pentru poporul românesc pe anul 1845" (Iași, 1845). După cum susține criticul Nicolae Ciobanu, nuvela este fidelă textului din ""Istoria imperiului otoman"" a lui Dimitrie Cantemir (paragrafele CXLIX-CLXIII). În această nuvelă, acțiunea se petrece ""pe la sfârșitul lui septemvrie 1686"", când o oaste poloneză în frunte cu Ion Sobiețki, regele Poloniei, și hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. Dorind să pună mâna pe averile pe care
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
George Coșbuc redă într-o cheie parodică acele evenimente. În versiunea poetului, într-o dimineață, străjerii din cetate stăteau întinși pe iarbă și așteptau să fiarbă mâncarea. În timp ce unul dintre ei răstoarnă mămăliga din ceaun, la porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii de mâncare. Supărați că au fost deranjați de la masă, plăieșii refuză să le dea polonezilor de mâncare. Regele Sobieski decide să bombardeze cetatea pentru a pune mâna pe mămăliga moldovenilor, în timp ce principala grijă a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
s-a mutat la Beiuș. Raporturile feudale de pe aceste locuri sunt reconstituite după circumscripțiile urbariale din 1589 și de la 1 august 1600. Acest urbariu arată că aceste locuri se găsesc într-o zonă primejdioasa, expusă incursiunilor, jafurilor turcești sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
străvechi. La Rusalii se ieșea cu jocul "de-a lungul" de la Macău și se duceau până în Ulița Mare și până la moară. În Ulița Mare se făcea jocul bărbuncul. Când veneau jandarmi maghiari îi prindeau pe feciori și îi duceau la oaste pentru câțiva ani. Jocul era organizat de doi chizeși care angajau muzicanți în Vinerea Mare sau pe la Crăciun. Aceștia erau răsplătiți cu bucate și cu bani. Muzicanții erau primași (care cântă la vioară), contrabași și gordonași. Unii cântau din fluier iar
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
o primește în anul 1919, nume care se crede că vine de la cetatea Kiris, menționată în unele monografii ale acestor locuri. La locul numit „Fântâna Feciorilor”, odinioară, feciorii satului își găseau loc de refugiu când urmau să fie luați la oaste. Preotul din Criștelec Popa Florea la anul 1669 a scris un Ceaslov. Într-un manuscris, care, în prezent, se găsește la Academia Română, sunt scrise următoarele: „scris-am eu, Popa Florea, locuitoru în Criștelec, această carte anume Ceasoslovăț, la bătrânețele mele
Criștelec, Sălaj () [Corola-website/Science/301789_a_303118]
-
de traseul unui drum comercial al sării care pornea din nordul Moldovei, de la Suceava, traversa Carpații pe la Rodna, ajungea la Dej și de aici, prin Zalău, la Crasna. Mai departe drumul trecea prin Oradea și Szolnoc. În urma ocupării Ungariei de către oștile turcești (conduse de Soliman Magnificul 1541), Transilvania și Partiumul trec sub suveranitate otomană. Cetățile sunt distruse. Încetul cu încetul importanța Crasnei scade sub concurența Șimleului Silvaniei și a Zalăului. Alte așezări menționate în documentele mai vechi și astăzi dispărute sunt
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
-s pășteau O minune și mai mare Chiar pe cer s-a arătat O comită strălucită Pe crai îi cuprinde-o frică. C-au știut că s-a născut Un Crai tânăr de curand Și Irod s-a-nspaimantat Mare oaste a ridicat, Mulți coconi mici a tăiat, Tot patrusprezece mii Tot de doi ani și mai jos Ca să-l taie pe Hristos. Pe Hristos nu l-a tăiat Tatăl Sfânt nu l-a lăsat Îngerii cu bucurie Toți cântau Mărire
Horoatu Crasnei, Sălaj () [Corola-website/Science/301800_a_303129]