5,280 matches
-
pornit atacul. În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: "Acum este timpul să contraatacăm!" Apoi, armata statului Lu a început să bată toba și s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă și a început să fugă mâncând pământul. Văzând că ostașii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriți. Cao Gui l-a oprit: "Nu vă grăbiți!" și a examinat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în trei mari divizii care să hărțuiască pe rând forțele inamice. Propunerea lui a fost acceptată. Din timp în timp, statul Wu trimitea oștenii să atace punctele de graniță ale statului Chu. Acesta din urmă trimitea prompt, fără nici o excepție, oaste puternică la graniță. Dar în acel moment, armata din Wu se retrăgea. Odată ce grosul armatei din Chu revenea la bază, o altă divizie a armatei din Wu ajungea la graniță și desfășura o nouă provocare. Astfel de hărțuieli au durat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de inamic. Văzând că nu avea nici o șansă să scape, Shen Yinshu s-a sinucis. Atunci, regele statului Chu, sfidând opoziția dregătorilor și neglijând securitatea populației, a părăsit pe furiș capitala. Demoralizată, armata de pe front n-a mai opus rezistență. Oastea din Wu a reușit să cucerească până la urmă și capitala statului Chu. Bătălia de la Baiju a fost un exemplu strălucit al executării unor lovituri fulgerătoare, dar și al înfrângerii unei armate mai puternice de către una mai slabă. La începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Liu Bang au convenit ca acela dintre ei care va cuceri capitala imperiului, orașul Xianyang, să devină suveranul țării. În anul 207 î.e.n., când armata condusă de Xiang Yu purta la Julu o bătălie aprigă cu grosul trupelor imperiului Qin, oastea condusă de Liu Bang cucerea Xianyang, fără să întâmpine o rezistență puternică. Ascultându-și sfetnicii, Liu Bang a decis să-și retragă armata din Xianyang și să instaleze tabăra acesteia la Bashang, în apropierea capitalei. Apoi a dat ordin să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cărare, în spatele taberei armatei inamice și s-au ascuns pe cele două flancuri. Han Xin a poruncit apoi armatei să se îndrepte spre inamic și la revărsatul zorilor a ajuns în aproprierea trecătorii Jingxing. Chen Yu a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
necesar să trimită după întăriri. Situația critică îl obligă pe Zhuge Liang să găsească o soluție. După ce și-a frământat mintea, a ordonat tuturor civililor și ostașilor din oraș să se retragă într-un loc sigur și a așteptat sosirea oștii inamice cu toate porțile orașului larg deschise. Armata condusă de Sima Yi a încercuit Xicheng. Observând că pe zidurile de apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yi n-a mai știut ce să facă. Îl cunoștea perfect pe Zhuge Liang și nu se aștepta ca acesta să îndrăznească să întâmpine în acest mod o armată atât de puternică. A tras concluzia că acolo este ascunsă o oaste la fel de puternică. Tocmai în acel moment, a sesizat că ritmul melodiei interpretate de Zhuge Liang accelerează treptat, anunțând parcă venirea iminentă a unei furtuni. A bănuit că acesta ar putea fi semnalul unui contraatac și a ordonat celor peste 100
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au crezut că avangarda a pierdut bătălia și au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fapt, unul dintre frații Yang. Song și Liao au continuat războiul. După 15 ani, statul Liao a inițiat o nouă ofensivă de mare amploare împotriva statului Song. Însăși împărăteasa a plecat pe front, împreună cu prințesa Tiejing și ginerele ei, Muyi. Oastea statului Song era condusă de cel de-al șaselea frate Yang. Și mama fraților, She Taijun, a ajuns pe front, unde s-a ocupat de problemele administrative. Auzind că mama și fratele mai mic sunt acolo, cel de-al patrulea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ea până la adânci bătrânețe. Cei doi s-au întors acasă. Peste puțin timp, Bai Suzhen a născut un băiat, iar când acesta a împlinit un an, a reapărut și Fa Hai. Cu toate că l-au implorat, Fa Hai a chemat oastea din cer să o aresteze pe Bai și a închis-o sub pagoda Leifeng, de pe malul Lacului de Vest. Xiao Qing a fugit în munții Emei unde s-a antrenat din greu, învățând să se lupte. S-a întors acasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
inimă, ar face să strălucească florile de {EminescuOpVII 257} metal în toată splendoarea și toată conștiința puterei lor... O, Ella! raiul îl puteai visa cu ea... în căldura arzătoare, ce acoperea c-o pânzărie diafană câmpiile cu flori, ce desparte oștile norilor, ce lustruiește oglinzile mărei eterne, el se visa îmblînd cu ea de braț... și sufletul ei îi ghicea cugetările... Și de câte ori trecea pe lângă ea... buzele ei murmurau încet era amor [? ]... capti [va]vre * [? ]... ah! cine ar fi putut-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
provinciile românești, alcătuind un singur stat: România Mare. Din filele cărții se poate vedea că relațiile franco-române datează de multă vreme, încă din timpul Cruciadelor. La una din aceste confruntări armate întru apărarea credinței creștine a participat, la Nicopole, și oastea muntenească, sub conducerea vestitului Mircea cel Bătrân. Pe parcursul timpului, aceste relații s-au amplificat, ele cunoscând, în zilele noastre, o adevărată înflorire. - Mă gândesc, domnule, că altfel nici n-ar fi fost posibile întâlnirile noastre, de care eu una mă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. 14. Cerul s-a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. 15. Împărații pămîntului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stîncile munților. 16. Și ziceau munților și stîncilor: "Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decît numai El singur. 13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: "Cuvîntul lui Dumnezeu." 14. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. 15. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cîrmui cu un toiag de fier. Și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
lui Dumnezeu, 18. ca să mîncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!" 19. Și am văzut fiara și pe împărații pămîntului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. 20. Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!" 19. Și am văzut fiara și pe împărații pămîntului și oștile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui. 20. Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
ditamai „revoluționarul” în carne și oase. Un mare mahăr de prin județul Vâlcea, numit Ionel Giuran. Și ține- te laude la gura lui... Și povestea acest Ionel Giuran că în acel decembrie al idioțeniei generale, era undeva la Buzău în „oastea țării”, și o spune pesonal, că s-a comportat eroic. Zice el cu aplomb: „Am prins teroriști la Buzău. Intrau în unitate după muniție și armament.”. Nui așa stimate telespectator că rămâi uimit la asemenea declarație. Iată că în sfârșit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulf, în ciuda protestelor sale, a fost trimis cu cinci luptători de vază să-l apere pe patriarhul Fortunato la Aquileia. Două zile mai târziu, cei optzeci de luptători de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amintește-ți de prima iubire Și de gunguritul noului sosit, Ce acum, la rîndu-ți, aduce cinstire Grijii de părinte, dar neprețuit. Zeii hotărât-au să ne aperi tagma Și în fruntea obștei calea s-o alegi. Multă sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
e cazul să-l Înfruntăm azi. E prea devreme. Să ne retragem la Obata. Cu această decizie luată rapid, trecură la miazăzi de Pădurea Hakusan și intrară În Castelul Obata, În timp ce soarele era Încă sus pe cer. După ce aduse Întreaga oaste În Castelul Obata și Închise porțile, Ieyasu savură, pentru prima oară, marea victorie a zilei. Privind În urmă, era satisfăcut că bătălia de o jumătate de zi fusese desfășurată fără cusur. Ofițerii și soldații Își găseau mulțumirea În fapte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai ales la bulgari, dar acțiunile lor apar deosebite în folclorul românesc față de cel balcanic. În cronicile din secolele al XVI-lea și al XVII-lea este atestat ca personaj cu existență reală Baba Novac, sârb de origine, căpitan de oști al lui Mihai Viteazul. Plecând de la numele lui, B. P. Hasdeu a presupus că variantele românești provin din baladele sârbești, teorie susținută și de N. Iorga, iar ulterior de D. Marmeliuc, Lucian Costin, Gh. Vrabie. Alți cercetători, ca D. Caracostea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
alte cuvinte există o anume procesualitate și în sfera eternității. Sufletul omului lucrează cu Tatăl la aceste forme cerești 152. Creația are astfel scopul de a izbăvi de întuneric "salnitrul" stricat, pentru a naște iar în locus-ul stricat o nouă oaste de îngeri: oamenii. Crearea oamenilor are ca scop faptul că lui Dumnezeu să i se nască aici un nou trup, spre slavă sa153. Îngerii mai au și rolul de mesageri. În sistemul lui Blake solii din Beula (Beulah) dau de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este plămădit în trupul omului sau al animalelor de către astre care iau puterea din cer263 (astfel, ele sînt ca niște zeități creatoare, ca în învățătură egipteană). Omul, în concepția lui Böhme, este un înger al lui Dumnezeu, omenirea este noua oaste cerească, el fiind făcut din cel mai bun miez al naturii. În sistemul lui Blake, crearea omului este astfel căderea entităților stelare din veșnicie în timp. Creația exterioară este oglindă lăuntrului omenesc. Los creează Lumea Generării din Lumea Morții, divizînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tale mîini îl dau Pe al Iubirii prinț, cel ucigaș; sufletul său în mîinile-ți se áflă. Nu te-ndura de Vala, căci ea nu s-a-ndurat de Omul Veșnic, Și nici de strigătele lui Luváh să nu te-nduri. Iată, aceste oști stelare 320 Sînt slujitorii tăi dacă vei asculta de-ngrozitoarea-mi Lege". Astfel vorbi Prințul Luminii și se-așeză lîngă scaunul de domnie al lui Los. Pe nisiposul țărmur odihnea carul sau de foc. Los îi răspunse cu mînie: "Ești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va fi păzita, Căci mi-am pus străji la posturi 44; fiecare-al zecelea om 495 E cumpărat și e vîndut, și-n noapte neguroasa cuvîntul meu le va fi lege". Luváh răspunse: "Dictează Semenilor tăi; nu sînt eu Prințul oștilor de Oameni, și nici nu știu egal în Ceruri? De mă nălța-voi în Zenit, lăsîndu-te pe tine să păzești Pe Emanație și Fiii săi, Satan și-Anac45, 500 Sihon și Og, nu vei rămîne tu, rebel fiind legilor mele, În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]