KorAP: Find »[drukola/base=obște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...169 >

4,211 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era de creștere. Reducerea la starea de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era de creștere. Reducerea la starea de iobăgie a oamenilor liberi și a celor parțial dependenți era într-o dinamică continuă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
existente. În teritoriile cedate lor, sașii au aflat pe români, foloseau pădurile împreună cu ei, acolo unde existau, la sud și est de ținutul Sibiului. Ei trăiau în Țara Făgărașului, în "Mărginimea" Sibiului și în alte depresiuni de la poalele Carpaților. Prezența obștilor românești în interiorul enclavelor colonizate cu sași este pusă în evidență și de numeroasele toponime românești preluate de sași în mod direct (Bistrița, Brașov). La rândul lor, românii au păstrat amintirea colonizării săsești, de pildă, satul Cristian din zona Sibiu, alte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
săsească (universitas saxonum), cf. textului diplomei Andreanum și teritoriului propriu din sudul Transilvaniei, își fixase locul în sistemul de guvernare al Transilvaniei, ca stare privilegiată și factor politic în țară. 48 La venirea lor în Transilvania, sașii erau constituiți în obști sătești, cu un număr variat de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii în Transilvania și la progresul centrelor meșteșugărești urbane. În ceea ce privește dreptul de judecată la sași, regele și-a rezervat acest drept numai în cauzele care nu puteau fi rezolvate în cadrul obștilor, a scaunelor sau districtelor, în rest, sașii aveau propriile lor reglementări juridice, adăugate autonomiei administrative și ecleziastice (alegerea preoților). Reglementările prevăzute în "Diploma andreiană" (1224) și alte privilegii ulterioare au întărit nu numai autonomia obștilor săsești, dar au fost create

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu puteau fi rezolvate în cadrul obștilor, a scaunelor sau districtelor, în rest, sașii aveau propriile lor reglementări juridice, adăugate autonomiei administrative și ecleziastice (alegerea preoților). Reglementările prevăzute în "Diploma andreiană" (1224) și alte privilegii ulterioare au întărit nu numai autonomia obștilor săsești, dar au fost create condițiile pentru ca, în secolele XIII-XIV, pe domeniul regal să se aplice o "constituție" comparabilă cu cele ale "republicilor" medievale din apusul Europei. Nu trebuie omise din prezentarea noastră nici reglementările privitoare la economia comunităților rurale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nici reglementările privitoare la economia comunităților rurale. Tipul agrar numit "flamand", care s-a generalizat la sași, presupunea defrișări în comun și împărțirea egală a loturilor de pământ arabil-fiecare țăran primea câte trei loturi de pământ pentru "asolamentul" practicat de obști. Loturile de pământ arabil nu constituie proprietate privată a familiei, ci doar puteau fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a loturilor de pământ arabil-fiecare țăran primea câte trei loturi de pământ pentru "asolamentul" practicat de obști. Loturile de pământ arabil nu constituie proprietate privată a familiei, ci doar puteau fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu funcție ereditară și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că colonizarea sașilor a fost una pozitivă, contribuind la dezvoltarea economică a Transilvaniei, în cadrul regatului ungar. (DIR C, sec. XI, XII, XIII, p. 28; DIR C, sec. XIII, II, p. 187, 190-191, 193-194, 309-310

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungariei, Andrei II (1205-1235), în anul 1211, în "țara Bârsei, din Transilvania" (terra Borza... ultra silvas). Această "țară" a Bârsei nu era încă la această dată pe deplin integrată în Regatul ungar, ci forma o "țară românească", o uniune de obști, așa cum erau multe în spațiul românesc. Diploma de danie emisă de regele Ungariei caracteriza aceste ținuturi (Țara Bârsei) ca fiind "deșarte (pustii) și lipsite de locuitori"! Țara Bârsei era de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară doar pentru că nu era stăpânită de aceasta, iar nobilimea nu preluase pământul obștilor sătești. Diploma de danie din 7 mai 1211 precizează că "țara" li se dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regiunea subcarpatică și muntoasă. În regiunile în care s-au așezat, ei locuiau împreună cu românii, în Codex Cumanicus, scris în Ungaria, apar cumani cu nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem boieri români cu nume cumane, precum Aga, Berindei, Coman, Talabă, Toxabă, Basarabă, cel mai renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Fălciu (Vaslui), Turtaba-jud. Mehedinți. Cum trăiau românii sub dominatorii turanici în aceste secole ? Închegați ca neam creștin încă din secolul al X-lea, ei și-au continuat existența istorică, sub conducerea cnejilor lor româno-slavi, în vechile vetre de dăinuire ale obștilor. Ei duceau o viață simplă, mai curând patriarhală, de păstori și plugari, încadrați în uniuni de obști, cnezate și voievodate, așa cum apucaseră din vechime, de la începuturile neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încă din secolul al X-lea, ei și-au continuat existența istorică, sub conducerea cnejilor lor româno-slavi, în vechile vetre de dăinuire ale obștilor. Ei duceau o viață simplă, mai curând patriarhală, de păstori și plugari, încadrați în uniuni de obști, cnezate și voievodate, așa cum apucaseră din vechime, de la începuturile neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute de stăpânitorii pământurilor (ținuturilor) lor, fără a mai fi supărați de cineva și, uneori, la cererea acestora

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
întinse ce acopereau peste 50% din suprafață, iar în unele zone chiar 60-70%. Dar și în zonele împădurite existau numeroase așezări românești. În intervalul menționat, au fost întemeiate multe sate noi, ceea ce se făcea prin "roirea" lor, adifcă desprinderea de obștea sătească a unor familii care se așezau în apropiere de vechea vatră a satului și fondau o nouă așezare. În același timp, are loc acum o creștere a populației de 15-20 % -în Transilvania erau între 250/300-400 de sate. De

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sudul Dunării și cu popoarele din Răsărit-mongolii. Căile de comunicație pe uscat și pe apă s-au dezvoltat la rândul lor. Structurile sociale în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici, a urmărit să știrbească autonomia și libertatea obștilor-pământurile lor au fost încălcate și dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat, Maramureș. Desprinși din sânul obștilor, cnejii obțin un act de danie și intră în rândurile nobilimii mici și mijlocii. În secolele XIII-XIV, se desfășoară un lung și dramatic proces între obștile ce își apărau existența, pământul și libertatea, și forțele feudale, regalitatea maghiară, biserica catolică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat, Maramureș. Desprinși din sânul obștilor, cnejii obțin un act de danie și intră în rândurile nobilimii mici și mijlocii. În secolele XIII-XIV, se desfășoară un lung și dramatic proces între obștile ce își apărau existența, pământul și libertatea, și forțele feudale, regalitatea maghiară, biserica catolică, nobilimea și o parte a cnejilor. Supraviețuirea instituțiilor românești este reflectată și în organizarea administrativ-teritorială, sub forma districtelor-aceste unități teritoriale specific românești sunt menționate, în secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Apuseni (Țara Moților), districtele Abrud-1342, Rodna-144o, în Maramureș, alte districte, nu mai insistăm. S-a menținut pătura cnezilor și voievozilor nenobili, puternică ca număr și însemnătate. Districtele românești din Transilvania erau străvechi organizări teritoriale, unele pe fondul vechilor uniuni de obști, autonome, ele fiind conduse de cnezi și voievozi, aveau unele avantaje fiscale și judiciare, dar și îndatoriri fiscale și militare. Și la sud și est de Carpați, procesul de feudalizare a continuat și acesta viza aservirea țărănimii libere din obști

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obști, autonome, ele fiind conduse de cnezi și voievozi, aveau unele avantaje fiscale și judiciare, dar și îndatoriri fiscale și militare. Și la sud și est de Carpați, procesul de feudalizare a continuat și acesta viza aservirea țărănimii libere din obști care, în secolele XIII-XIV, rămâne o importantă categorie socială, o particularitate a evului mediu românesc.23 Structuri politice românești în secolul al XIII-lea Am văzut mai sus (capitolul IX) cum a evoluat organizarea politică între sfârșitul secolului al X

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putea fi slav sau turanic, se putea numi Bogdan sau Negru. Ajunse în punctul maxim al evoluției (maturității) lor, voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cercetările arheologice duc la concluzia că secolul XIII este un moment al organizării statale. Etapele genezei statale a Țării Românești se pot reconstitui pornind de la străvechile "țări", unele cu origini dinainte de anul 1000, voievodate cu sorgintea în uniunile de obști teritoriale, ancorate pe sate libere și pe stăpâniri cneziale, existente încă în secolul al XII-lea. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendințe de unificare teritorială: după acțiunea lui Litovoi din 1272-1273, la 1290-1300, se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]