6,900 matches
-
încă răspunsul privind închisoarea. Își amintea cum începuse, încetul cu încetul, să se trezească, sub forma durerii. În jurul șalelor o încingea un cerc de fier, ar fi vrut să meargă la toaletă, un bărbat de alături, care o privea prin ochelarii sparți, o sfătui să se abțină, căci cei scoși să se ușureze pe un tăpșan din spatele hangarului erau însoțiți la înapoiere cu lovituri de baston pe spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și i-l dădu înapoi. Nu-i bun de nimic, poți să te piși pe el. Oricum, te piși pe unde apuci... Da’ ce-are ? întrebă Bunelu, neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un pas îndărăt, speriat. — Mai bine cânt ceva... spuse, încurcat. Calu înșfăcă buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purta cu gulerul ridicat, acoperindu-i ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi o viclenie de pândar. Iar dacă prin ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nasul pulsându-i ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți și paltonului cu coatele subțiate. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i împărtăși un mare secret : Băncile or să dea faliment, au băgat de-alea, cum le spune, calculatoare și or să iasă din priză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stârnească mila, ca să te bucuri de bucuria lui și să nu-l dușmănești la câștig. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, are coatele subțiate, gulerul tocit și un aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gagică peste gard, bodogăni Maca. Ne uitam, ca niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit ceva în rever, a urcat-o în mașină și au tăiat- o. — A vorbit în rever ? Cu cine ? — Habar n-am, adăugă, obosit, Jenică. Undeva, în altă parte, cu alt rever... POVESTEA MORȚII CARE ARE VÂRSTELE EI
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Oamenii îi pozau neclintiți, cu capul ușor într-o parte sau cu privirile țintă înainte, după cum credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi repezi, femeile își reîntregeau conturul ochilor sau al buzelor, miopii își scoteau ochelarii, chelioșii își acopereau țeasta cu pălăria de pai pusă ștrengărește. Portretul trebuia să fie mai îngăduitor decât imaginea din oglindă. Numai că, primindu-și portretul, oamenii erau nedumeriți. Ei nu arătau așa. Sau, ca să fim mai exacți, în portret erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe care îl împături peste celelalte. — Ai întârziat, observă. — De când și până când ? întrebă Tili, gândindu-se în altă parte. — Înțeleg că azi o să avem o zi grea, se mulțumi Maestrul să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și-l răsfoi înaintea celor de față, insistând asupra portretelor. Era o monografie a lui Ingres cu excelente planșe în culori. Alt bărbat dintre cei patru, om în vârstă, cu mustața tăiată englezește, urmărea cu mare emoție explicațiile criticului, mutîndu-și ochelarii când asupra monografiei, când în direcția tabloului de pe scaun. Acesta era inginerul Nacu, colecționar de artă, în măsura economiilor sale. Portretul nu reprezenta G. Călinescu desigur o operă eminentă, era totuși o remarcabilă piesă din epoca de maturitate. Vina ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vaste și rotunde, ce evita dificultățile alegerii locului preeminent. Doamna Pomponescu se sprijinea mergând pe un baston de argint și cu un vârf de cauciuc, soacra călca liber, își aranja părul foarte abundent într-un fel de toupet și purta ochelari pince-nez legați cu un lănțișor, pe care îi scotea și repunea după trebuință. Când Pomponescu intra în sufragerie săruta mâna doamnei Pomponescu-mamă, aplecîndu-se ceremonios, în vreme ce aceasta ridica brațul spre a-i ușura gestul, apoi depunea un mic sărut, aproape numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă spre tâmplă, în semn de austeritate. Pomponescu numea pe nevastă-sa Mamy, iar pe mamă-sa Maman, și amândouă îl chemau pur și simplu Jean. - Ascultă, Jean, îl luă în primire Maman, căutîndu-l insistent și mustrător cu privirea pe deasupra ochelarilor, silindu-se totodată a ocoli obstacolul unei mari vaze cu trandafiri, tu ai citit Universul? - De vreme ce l-ai confiscat dumneata, firește că nu, zisePomponescu cu ironie respectuoasă, sărutîndu-i mâna. Ce eveniment capital s-a întîmplat? Era obiceiul lui Pomponescu în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prăvălie, părând mai curând un mărunt intelectual, trădă o mică ezitare. Într-o ușă din fund se ivi un om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă, zise vânzătorul către el, dacă avemun impiegat Tudor Ioanide. Individul cu ochelari scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă, zise vânzătorul către el, dacă avemun impiegat Tudor Ioanide. Individul cu ochelari scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că nu luase hârtia spre a o arăta. Pe urmă își zise că un exces de anchetă denotă lipsă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea multe, pe care le strângea repede;nu prea lăsa nimic la îndemînă. Erau pe altă adresă, se vede scrisori vechi de pe unde a stat altădată. - Nu țineți minte adresa de pe scrisori? - (Cu regret.) Nu, maică, nu văd bine fără ochelari. - Ce făceau în casă când se adunau? - Vorbeau, discutau, citea unul nu știu ce, poate învățau. - N-ați auzit cam ce? - N-aud bine, maică. Odată am prins o vorbă "popoaretinere", "mergem cu popoarele tinere", parcă așa ziceau. G. Călinescu - Cine era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sediu" în mod general. În afară de ceaiul caritativ, mai exista, după gurile rele, în fiece seară "conferința". Aceasta era convocarea de către Pomponești a lui Pomponescu, în scopul de a-l determina să rezolve numeroasele solicitații făcute prin ele. Madam Pomponescu, cu ochelarii pe nas, ședea cu un morman de petiții și însemnări înainte. - Jean, trebuie să intervii pentru chestia asta a lui Gulimănescu. Pomponescu lua un aer de curiozitate zâmbitoare. - Ce mai cere Gulimănescu? Gulimănescu cerea "material lemnos abandonat de la construcția unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tinde să fie, de regulă, mai blândă decât cea pe care ne-o dau cei care ne judecă. Așadar, aceste postulate (de nivel superior) sunt dominate de iluzii, de constructe, de optimism și de self-service. "Individul privește realitatea prin niște ochelari cu lentile roz". Pare că, pentru a se adapta și pentru a-și trăi viața, omul recurge, în cele mai frecvente cazuri, la o abordare nerealistă a lumii (Rimé, 2008, p. 375). Între cele două tipuri de postulate (formulate în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu a avut probleme medicale sau psihice până la vârsta de 56 de ani. La acea vreme, angajat la o bancă a început să uite lucruri. De exemplu, a uitat să-și aducă servieta la muncă sau uita unde își punea ochelarii. Eficiența lui a scăzut. Nu a reușit să-și îndeplinească sarcinile. Rapoartele pe care le întocmea erau incomplete. Deși încă prietenos și sociabil, d-l Anghel a început să-și piardă interesul față de multe activități. A început să nu mai
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lui Menger (printre alții) când abordează artiștii prin intermediul unei noțiuni generale ("cariera"), care blochează orice efort comprehensiv: mai presus de toate, artiștii nu vor să-și privească viața sub forma unei cariere. Socioeconomia pune cu forța pe nasul actorilor culturali ochelarii raționalismului, adică tocmai ceea ce aceștia aruncaseră; apoi, individualismul metodologic neglijează constrângerile structurale care intră în alcătuirea muncii sociologice înscrise în tradiția durkheimiană: "[Aceste] constrângeri care se exercită continuu în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apoi germana, engleza și franceza. Ne despărțim de el și ne îndreptăm - ni se alăturase între timp și Andrei - spre cantină. "Vă mărturisesc, dragii mei, că încep să-i judec pe viitorii cărturari și după fizionomie. Ați văzut: băiatul poartă ochelari, e blond limfatic și pare să aibă Sitzfleisch. Un corp nesportiv, greoi sau, dimpotrivă, uscat, e o primă garanție de asceză de tip intelectual. Fizic vorbind, poate fi declarat "bun pentru carte". Vedeți că am vocație de neguțător de cai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea încîntată în fața unei soluții inspirate sânt marcate de o lovitură cu palma peste frunte și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația în fața geniului propriu. Cel mai frumos este când palma dată peste frunte nu e însoțită de mima admirativă a celuilalt și când gestul cade astfel în gol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori, absorbit fiind de o problemă, se trezește mușcând discret capătul unuia dintre brațe), în sfârșit, dacă are degetele lungi și subțiri, ele trebuie să sugereze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai puțin citiți este și Constantin Bălăcescu. Dacă cineva ar împărți oamenii în două, adică în, mulțimea ce se mișcă plină de intenții și interese, iară pe de alta cei ce o privesc pe ea sau pe sine însuși prin ochelarii liniștei sufletești, atunci și acest scriitor ar trebui așezat în numărul celor din urmă. Nu știm dacă Bălăcescu a avut triumfuri în viața sa; dar nu se pre pare. Eliade scrie o prefață la niște fabule ale autorului în chestiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
placă, încai mie, căci toate șchioape ies. În ast secol de aur ce om nu-i literat? Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat, Și uite am pe masă toți autorii mari! Citesc mereu jurnale și port și ochelari, Și surda! și tot surda! Nu trec nici de băsnar, Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar. De-oi vrea să-mi cerc norocul la orișicare joc Pe orice - oi pune mâna tot foc! și iar tot foc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Este la latitudinea regizorului să folosească numele originale, sau cele traduse, pentru că ele au o importanță dramaturgică destul de mare în tradiția teatrului popular austriac de la Nestroy încoace. JÜRGEN: Un tip care arată a student, dar care nu mai e tânăr. Ochelari rotunzi, păr ceva mai lung, eventual barbă. Deseori acționează neîndemânatec și nesigur. SCHWEINDI (Porcușor sau Porcuț): Un om ceva mai plin, neîndemânatec, dar acționând totuși cu sprinteneală, vârstă nedefinită. Per global dă o impresie destul de obscenă, fără să sublinieze asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care rămîn ascunse atîta vreme cît aparatul nostru conceptual și analitic se limitează la primul model. Ceea ce sugerează el nu este că toate studiile din cadrul primului model sînt greșite, ci că cel puțin "analiștii ar trebui încurajați să-și pună ochelarii pentru modelele II și III, atunci cînd caută ipoteze cu privire la orice chestiune" (Allison 1971: 264). Ca să reluăm o distincție introdusă în primul capitol: deși se poate admite că unele pasaje din lucrarea lui Allison pot lăsa o impresie diferită, este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]