4,587 matches
-
ele serveau drept rezervă în eventualitatea unei ofensive americane în stilul invaziei Incheonului în timpul Războiului din Coreea. Generalul Abrams a sugerat și el că nord-vietnamezii plănuiesc să replice luptele de la Dien Bien Phu. El credea că acțiunile APV din timpul ofensivei de Tet au demonstrat aceasta. El se sprijină pe argumentul că ar fi durat mai mult să disloce nord-vietnamezii la Huế dacă APV ar fi angajat cele trei divizii de la Khe Sanh în bătălia de acolo (deși PAVN a angajat
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
nord-vietnamezii plănuiau să lucreze la două capete. Dacă puteau lua Khe Sanh, atunci era bine pentru APV; iar dacă nu, atunci cel puțin vor distrage cât de mult posibil atenția forțelor americane și sud-vietnameze din I Corps pentru a facilita ofensiva de Tet. Această părere este susținută de un studiu nord-vietnamez al bătăliei capturat în 1969. Conform acestuia, APV ar fi cucerit Khe Sanh dacă ar fi putut, dar prețul pe care erau dispuși să-l plătească era limitat. Obiectivele lor
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
au înfrânt gruparea islamică pro-turcă provocând pierderi masive. Divizia Călare ANZAC a avut un rol considerabil în bătălia de la Romani dintre 3-5 august 1916, împotriva turcilor care au fost nevoiți să se retragă. Urmând acestei victorii, trupele britanice au demarat ofensiva în Sinai chiar dacă avansarea putea fi eficientizată de calea ferată și conductele de apă care se dezvoltau rapid în Canalul Suez. Orașul Rafa a fost capturat la 9 ianuarie 1917 în vreme ce o ultimă mică garnizoană din Sinai a fost eliminată
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
chiar dacă avansarea putea fi eficientizată de calea ferată și conductele de apă care se dezvoltau rapid în Canalul Suez. Orașul Rafa a fost capturat la 9 ianuarie 1917 în vreme ce o ultimă mică garnizoană din Sinai a fost eliminată în februarie. Ofensiva a pătruns în Palestina și inițial s-au făcut fără succes eforturi de capturare a Gazei la 26 martie și 19 aprilie 1917. Un al treilea asalt s-a petrecut între 31 octombrie și 7 noiembrie iar la acesta au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Acțiuni individuale au avut loc la Menin, pădurea Polygon (26-27 septembrie), Broodseinde (4 octombrie), Poelcappelle (9 octombrie) și Passchendaele iar în decursul a opt săptămâni australienii au pierdut 38.000 de soldați. La 21 martie 1918, Armata Germană a lansat Ofensiva de Primăvară (21 martie - 18 iulie 1918) într-un ultim efort de debarasare și de a câștiga războiul, eliberând capacitatea militară a 63 de divizii pe o arie a frontului de 70 de km. Cum Aliaților li s-au alăturat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
capacitatea militară a 63 de divizii pe o arie a frontului de 70 de km. Cum Aliaților li s-au alăturat Diviziile a 3-a și a 4-a, acestea au fost trimise urgent la sud de Amiens pe Somme. Ofensiva a durat următoarele cinci luni și toate cele cinci divizii australiene din Franța au fost angajate în luptele pentru oprirea valului ofensiv german. La sfârșitul lunii mai, germanii au împins linia frontului cu 50 de km spre Paris. În această
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de 100 de zile" - care, în final, avea să pună capăt războiului. Începută la 8 august 1918, ofensiva includea patru divizii australiene la bătălia de la Amiens. Utilizând tehnica armelor combinate dezvoltată anterior la Hamel, s-au înregistrat progrese semnificative
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de 100 de zile" - care, în final, avea să pună capăt războiului. Începută la 8 august 1918, ofensiva includea patru divizii australiene la bătălia de la Amiens. Utilizând tehnica armelor combinate dezvoltată anterior la Hamel, s-au înregistrat progrese semnificative culminând
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de 100 de zile" - care, în final, avea să pună capăt războiului. Începută la 8 august 1918, ofensiva includea patru divizii australiene la bătălia de la Amiens. Utilizând tehnica armelor combinate dezvoltată anterior la Hamel, s-au înregistrat progrese semnificative culminând cu ceea ce avea să fie denumită "Ziua Neagră" de către armata germană. Ofensiva a continuat timp de patru luni
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
războiului. Începută la 8 august 1918, ofensiva includea patru divizii australiene la bătălia de la Amiens. Utilizând tehnica armelor combinate dezvoltată anterior la Hamel, s-au înregistrat progrese semnificative culminând cu ceea ce avea să fie denumită "Ziua Neagră" de către armata germană. Ofensiva a continuat timp de patru luni iar în timpul celei de-a doua bătălii de pe Somme Corpul Australian a luptat la Lihons, Etinehem, Proyart, Chuignes și Mont St. Quentin înainte de confruntarea finală de la Montbrehain din 5 octombrie 1918. AIF era scoasă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Aliaților. Peste 5.000 de australieni au fost capturați în aceste campanii iar Divizia a 6-a a avut nevoie de o lungă perioadă pentru reconstrucție înainte de a fi din nou capabilă de combat. Germanii și italienii au pornit o ofensivă în Africa de Nord la sfârșitul lui martie împingând armatele Commonwealthului până spre granița cu Egiptul. Divizia a 9-a și Brigada a 7-a australiene s-au aflat sub asediu la Tobruk și au apărat cu succes portul cheie până la înlocuirea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ 13.000 de piloți au servit în cinci escadrile australiene și în duzini de alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane asupra orașelor și țintelor din Franța. Echipajele australiene din Comandamentul Bombardierelor au avut una din cele mai ridicate rate a pierderilor dintre toate armele australiene care au luat parte
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1943. După ce încercarea de debarcare la Port Moresby a eșuat prin înfrângerea din Marea Coralilor, japonezii au încercat capturarea importantului oraș din punct de vedere strategic prin traversarea "Owen Stanley Ranges" și "Milne Bay". Unittățile armatei australiene au învins aceste ofensive în campania din trecătoarea Kokoda și bătălia de la Milne Bay având suportul RAAF și USAAF. Armatele celor două țări Aliate au atacat și capturat apoi bazele japoneze de pe coasta nordică a Papua prin luptele grele din Buna-Gona. S-a mai
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Armatele celor două țări Aliate au atacat și capturat apoi bazele japoneze de pe coasta nordică a Papua prin luptele grele din Buna-Gona. S-a mai reușit stoparea tentativei japoneze de capturare a orașului Pau din ianuarie 1943 și au declanșat ofensiva prin Campania Salamaua-Lae din aprilie. La sfârșitul anului 1943, Diviziile a 7-a și a 9-a au jucat un rol major în Operațiunea Cartwheel, când au debarcat la est și vest de Lae și au securizat peninsula Huon în timpul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și a acceptat propunerile generalului MacArthur ca aceasta să fie folosită în campanii de importanță redusă. La sfârșitul lui 1944, trupele australiene și escadrilele RAAF au înlocuit garnizoanele americane din estul Noii Guinei, Noua Britanie și Bougainville și au lansat ofensive care vizau eliminarea sau izolarea trupelor japoneze rămase în aceste zone. În mai 1945, unitățile din Corpul I, Forța I de Tactică Aeriană Australiană, USAAF și USN au declanșat Campania din Borneo care a continuat până la sfârșitul războiului. Dar aceste
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Crucea Victoria au fost acordate militarilor australieni. La 25 iunie 1950, armata nord coreeană a a traversat granița Coreei de Sud și a avansat spre capitala Seoul care a căzut în mai puțin de o săptămână. Forțele Coreei de Nord au continuat ofensiva înaintând spre portul din Pusan iar două zile mai târziu Statele Unite iși ofereau sprijinul Coreei de Sud. În răspuns, Consiliul de Securitate al ONU a cerut membrilor să ofere asistență pentru respingerea atacului nord coreean. Inițial, Australia a contribuit cu bombardiere P-
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
la paralelea 38. Trupele australiene au participat la două bătălii majore în 1951, prima la Kapyong. La 22 aprilie, armatele chineze au atacat valea Kapyong forțând retragerea apărătorilor sud coreeni iar trupelor australiene și canadiene le-a fost ordonată stoparea ofensivei chineze. Cu prețul vieții a 32 de soldați, cu 59 de răniți și după o noapte de lupte, australienii au recapturat pozițiile. În iulie 1951, batalionul a devenit parte a forței combinate formate din trupe canadiene, engleze, neozeelandeze și indiene
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
care erau de cel puțin șase ori mai numeroase. 18 australieni au fost uciși iar 24 răniți, de partea forțelor comuniste 254 fiind uciși și recuperați ulterior de pe câmpul de luptă. Alte acțiuni notabile australiene includ Operațiunea Coburg din timpul Ofensivei Tet din 1968, bătălia de la Coral-Balmoral din mai și iunie 1968, bătălia de la Binh Ba din iunie 1969, bătălia de la Hat Dich din decembrie 1968 - ianuarie 1969 și bătălia de la Long Khanh din iunie 1971. Angajamentul australian a constat în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
era o misiune cert sinucigașă, el speră ca sacrificiul său să impulsioneze consiliul la unitate împotriva persanilor. În drumul spre Termopile, spartanilor li se alătură soldați arcadieni și alți greci. La Termopile, ei vor construi un zid pentru a stăvili ofensiva persană care se apropia iar pe măsură ce construcția se desfășoară Leonida îl întâlnește pe Ephialtes, un spartan cocoșat aflat în exil și ai cărui părinți fugiseră din Sparta pentru a-l cruța de la infanticid. Dorind spălarea numelui tatălui său, Ephialtes cere
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Leonida refuză iar o ploaie de săgeți, atât de numeroase încât întunecau pământul, se abate asupra lor. Cu tehnica falangei lor strâns unite și utilizarea terenului îngust, regele reușește alături de soldații săi să împingă și să respingă în mod repetat ofensiva armatei persane. Xerxes vorbește personal cu Leonida oferindu-i bogății și putere în schimbul predării și loialității sale. Din nou, Leonida respinge oferta iar Xerxes trimite în luptă gărzile sale de elită, temuții Nemuritori, dar spartanii reușesc să-i învingă cu
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
focul asupra clădirilor armatei turce și a principalelor clădiri guvernamentale. 300 - 400 de turci și aproximativ 100 de greci au fost uciși în confruntările din prima zi a invaziei. Armata elenă a lansat în vara anului 1920 o serie de ofensive încununate cu succes pe direcțiile văii râului Büyük Menderes (Meander), Karșıyaka (Peramos) și Alașehir (Philadelphia). Obiectivele acesto operațiuni, care au fost întâmpinate cu o rezistență crescândă a turcilor, a fost asigurarea unei zone de siguranță pentru orașul Smirna (Izmir). La
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pe conflictul cu grecii și cu armenii. Uniunea Sovietică a sprijinit forțele kemaliste atât cu bani, cât și cu arme și muniții În perioada 27 iunie 20 iulie 1921, o armată nouă elenă formată din nouă divizii a lansat o ofensivă majoră, cea mai mare de până atunci, împotriva pozițiilor turce de pe linia Afyonkarahisar-Kutahya-Eskisehir, aflate sub comanda lui Ismet Inönü. Grecii doreau să taie Anatolia în două, în zona principalelor linii de cale ferată care legau interiorul țării cu porturile Mării Egee
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
martie 1922. Mustafa Kemal a considerat că de această dată se află în avantaj și a refuzat orice angajament atâta vreme cât greci se mai aflau încă în Anatolia. În același timp, el a intensificat eforturile pentru reorganizarea armatei turce în vederea unei ofensive finale împotriva grecilor. și grecii au trecut la rândul lor la întărirea pozițiilor lor defensive, iar moralul trupelor era la un nivel foarte scăzut. Guvernul de la Atena a încercat prin toate mijloacele să obțină sprijinul militar al britanicilor, sau să
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de decizie eleni au hotărât să rămână pe poziții și au plănuit ocuparea Constantinopolului. Aliații s-au opus acestei ultime opțiuni și grecii au fost obligați să renunțe la plan. Turcii au lansat contraatacul cunoscut și ca „Buyuk Taarruz” (Marea Ofensivă) pe 26 august. În aceeași zi, principalele poziții defensive elene au fost cucerite, iar a doua zi a fost eliberat orașul Afyon. Armata elenă a fost învinsă definitiv în bătălia de la Dumlupınar pe 30 august. Jumate dintre soldații greci au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]