5,154 matches
-
și tocmai din acest motiv, a tuturor celorlalte. În aceste raporturi originare nu este deja implicat, totodată cu sensul de transcendență, și sensul de ierarhie, sugerat prin preeminența raportului temporal de transcendență. Deocamdată, altfel spus, ființa nu îi este "superioară ontologic" ființării, nici ființei acesteia. Dar numai la început; apoi, ierarhia va funcționa, pentru că ea corespunde esenței dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-a doua timporizări a elementelor judecății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu mult dincolo de pozițiile "logice" din structurile sale formală și alethică, nu însă dincolo de orizontul pe care chiar aceste structuri îl taie în lumea vieții, orizont luat drept lumea ca atare. Numai că nu poate fi încă vorba despre niveluri ontologice propriu-zise, ci despre trepte de generalitate; nici nu ar fi posibil un veritabil sens de diferență ontologică și, pe baza acestuia, o ierarhie a gradelor de constituire judicativă, fiindcă dictatura judicativului ni s-a dezvăluit, până aici, numai în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar aceste structuri îl taie în lumea vieții, orizont luat drept lumea ca atare. Numai că nu poate fi încă vorba despre niveluri ontologice propriu-zise, ci despre trepte de generalitate; nici nu ar fi posibil un veritabil sens de diferență ontologică și, pe baza acestuia, o ierarhie a gradelor de constituire judicativă, fiindcă dictatura judicativului ni s-a dezvăluit, până aici, numai în orizontul de constituire a elementelor judecății. În privința problemei ierarhiei, sens cerut, totuși, de sensul de transcendență, trebuie adăugat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să spun acum că, potrivit reducției non-judicative a dictaturii judicativului, reflexivitatea temporală a ființării conștiente și deschiderea acesteia către Celălalt constituie, de asemenea, ființa; adică tot un sens temporal. Dar aceasta din urmă, interpretată după regula proprie, adică propriu-zis ontologic (în regimul timporizării), este "om" și "lume", în unitatea lor. Preeminentă este, în ultimă instanță, ființa (față de orice ființare, nu doar față de cea conștientă, adică reflexivă temporal); de aici apropierea demersului "reductiv" de unele idei ale demersului de tip ontologic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologic (în regimul timporizării), este "om" și "lume", în unitatea lor. Preeminentă este, în ultimă instanță, ființa (față de orice ființare, nu doar față de cea conștientă, adică reflexivă temporal); de aici apropierea demersului "reductiv" de unele idei ale demersului de tip ontologic; dar ființa este deschiderea, cum spune Heidegger, însă, cum nu mai spune el la fel de clar, este deschidere în interiorul unității "om-lume". Acceptând aceasta, preeminența ființării conștiente constă în reflexivitatea sa temporală și în deschiderea sa către cealaltă ființare și către ființă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune el la fel de clar, este deschidere în interiorul unității "om-lume". Acceptând aceasta, preeminența ființării conștiente constă în reflexivitatea sa temporală și în deschiderea sa către cealaltă ființare și către ființă, adică în faptul participării sale la ceea ce poate fi numit "unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens abstract al unității ontologice nu poate fi eliminat, acum; intenția abstract-generalizantă pe care o punem, de obicei, pe seama conceptelor filosofice nu poate fi nici ea suprimată; dar acestea, deocamdată, nu sunt decât fapte de la marginea judicativului constitutiv, așa încât pericolele semnalate nu pot avea decât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și timp (chiar dacă este vorba despre în-ființare, adică despre intrarea în scenă a ființei și ființării). Ei sunt termenii de început ființa și timpul -, ei și de sfârșit. Dar dintre ei, totuși, ființa are un sens prin sine, ca unitate ontologică (așa cum a fost sugerat mai sus), în vreme ce timpul, deși termen originar, nu ar avea nici un rost în sine, fiind ființarea determinată. La drept vorbind, lucrurile se anunță astfel încă în orizontul dictaturii judicativului. Pe această bază, putem concepe și posibilitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demersuri nu se pot consuma în orizontul propriu, este recunoscută doar lipsa de valabilitate a acestor demersuri. De exemplu, dacă problema existenței divine nu poate fi orizontalizată strict judicativ, fiindcă nu poate fi acceptată diferența de orizont tematic și, desigur, ontologic, dintre ființare și Dumnezeu (sau dintre ființa ființării și Dumnezeu sau ființă și Dumnezeu), atunci ea este transformată într-o falsă problemă; o confirmare a sa este, totuși, îngăduită: fie la nivelul unor "fenomene anormale" sau al unor "iluzii" ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu Heidegger, l-au pus în expresia "onto-teo-logie". Dacă luând alt exemplu "cauza primă" nu poate fi gândită în orizontul strict judicativ, deoarece gândul despre ea implică, aproape ca în situația descrisă mai sus, o diferență de nivel tematic și ontologic, adică o dublă orizontalizare constitutiv-tematică, atunci convențiile judicative intervin, totuși, dar pentru a învedera ideea despre o cauză primă ca un artificiu lingvistic prin care sunt acoperite anumite carențe de gândire, altfel corectă (în sens judicativ). Fără îndoială, toposul reprezentat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă; ceea ce înseamnă, mai departe, că ea nu este autorizată pentru a reprezenta "ceva", că timpul este numai în măsura în care este alt-ceva decât ființa: și poate fi ființarea conștientă și deschisă (Dasein-ul !). Dar această imposibilitate constitutiv-judicativă poate căpăta și o motivație ontologică, esențială pentru trecerea către ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea; e drept, acest prim moment este astfel numai în orizontul tematic ce se zărește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru "este". De altminteri, gândirea judicativă trebuie să rezolve foarte atent probleme de felul celei pe care tocmai am semnalat-o, fiindcă acestea vizează statornicia și, desigur, întemeierea -uniorizontalismului judicativ. Acesta din urmă nu anulează așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altminteri, gândirea judicativă trebuie să rezolve foarte atent probleme de felul celei pe care tocmai am semnalat-o, fiindcă acestea vizează statornicia și, desigur, întemeierea -uniorizontalismului judicativ. Acesta din urmă nu anulează așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care tocmai am semnalat-o, fiindcă acestea vizează statornicia și, desigur, întemeierea -uniorizontalismului judicativ. Acesta din urmă nu anulează așa numita diferență de nivel ontologic, chiar "diferența ontologică", luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
luată, deseori, ca diferență între ființă și ființare; dictatura judicativului produce denivelări ontologice tocmai pentru a se feri de multiplicarea necontrolată a orizonturilor tematice, adică de conținuturile absolut diferite ale unor întruchipări (constituiri obiectuale) ale gândirii. Problema diferențelor dintre nivelurile ontologice și orizonturile tematice va fi în atenția mea în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor" și "gândurilor" rămânând, totuși, surse inepuizabile de întrebări, probleme, aporii, "puzzles" etc. De fapt, "este" are "locul" său potrivit în orizontul acestui fenomen de reformalizare a logos-ului, însă el nu mai apare cum apărea ca element judicativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supusă transformării "exterioare", adică în privința relațiilor sale cu ceea ce este la fel, formal vorbind, precum și cu ceea ce este diferit (totuși, în interiorul ființării). În termeni tehnici, sunt admise fel de fel de "entități", veritabile "lumi" ale acestora, care au, desigur, sens ontologic, "entități intensionale" (semnificații, concepte etc.), entități dimensionate referențial, adică extensional etc. Toate acestea, însă, presupun timporizarea; altminteri, ele pot ține de un posibil foarte ciudat, fiindcă refuză orice actualizare. Timporizarea, așadar, apare și acum drept operație fundamentală de constituire. Preluarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cazuri "particulare", eventual cazuri de limită ale faptului de a fi posibil și ale statutului de variabilă. Totuși, intervenția timpului este "necesară", ca și aceea a verbului, fiindcă toate demersurile îngăduite de reglementările judicative ale reformalizării logos-ului au angajamante ontologice imposibile în absența timporizării verbului care sunt mai degrabă prelungiri ale unor angajamente directe privind semantica semnelor ("simbolurilor"), aspectul alethic al acestora etc. Oricum, întreaga evoluție a cercetărilor de logică și filosofie din orizontul logos-ului reformalizat se află sub
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția judicativă a judicativului printr-o schimbare de orizont. Această schimbare este necesară, dată fiind o anumită "situație" creată în interiorul convențional al dictaturii judicativului, privind tematizarea timpului. Observația a fost formulată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită "situație" creată în interiorul convențional al dictaturii judicativului, privind tematizarea timpului. Observația a fost formulată și mai sus, dar aici este locul ei "natural". Punerea în discuție a timpului, în filosofie, a fost întotdeauna însoțită de o tematizare propriu-zis ontologică; așadar s-au aflat în atenția filosofului și teme despre ființă și ființare, despre diferența dintre acestea, despre relația lor etc. Nu este întâmplătoare, desigur, această situație. Acum o putem lămuri, ținând seama de faptul că timpul este "originea non-originară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, în finalul lucrării Modelul cultural european, Constantin Noica proiectează o "teorie" a timpului kairotic, susținând că timpul propriu-zis cultural este kairos.217 Conceptul lui Noica se apropie de "norocul"-timp al lui Miron Costin; este vorba despre aceeași funcție "ontologică" pusă pe seama lor: pro-ducerea noului, adică, în termenii reducției judicative, în-ființarea, constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Însă prin reducția judicativă am ajuns la o dezvăluire, care nu are, în sistematica întreagă a acestei reducții, decât o importanță superficială, dar care istoric poate însemna ceva. Timpul, ființa, ființarea conștientă s-au aflat, de regulă, alături în construcțiile ontologice, iar sensul acestora, relativ la cei trei termeni, a fost acela despre identitatea lor în ordinea constitutivă, adică temporală. Survenirea viitorului activează o putință de a fi; ființarea conștientă cuprinde această putință de a fi; timpul în-ființează ceva, adică aduce în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]