5,945 matches
-
în construirea intrigilor și în respectarea legilor comediei și ale decenței, dar afirmă "cred că nici greșelile noastre, nici virtuțile lor nu sunt destul de însemnate ca să-i așeze pe ei mai presus decât noi"143 Se manifestă pe deplin aici orgoliul britanic, parțial justificat, dar care îi dă totodată posibilitatea lui Dryden prin vocea personajului ales, să își exprime convingerile personale. Se susține, astfel, îmbinarea elementului tragic cu unul mai puțin grav, de factură comică, având drept argumente aceeași raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului și să fie scoasă din sfera oricăror influențe externe politice sau de factură emoțională. Ura, invidia ca și iubirea, de altfel, nu sunt fundamentele unui bun act critic; acesta trebuie să se ridice deasupra mărunțișurilor subiective, a ambițiilor și orgoliilor personale. În același sens, se sugerează prin binecunoscutul vers care prelucrează o sintagmă latină, căpătând la rândul său, în timp, statutul de maximă: "A greși e omenește, a ierta este divin"161 că severitatea extremă în judecată nu este una
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Astfel, dincolo de intuiție, judecată și cunoștințe, criticul trebuie să se subsumeze adevărului și purității, să fie modest și temperat. Iată idealul moral al clasicismului. În aceeași linie, portretul criticului model mai include plăcerea de a educa, trebuind ferită totuși de orgoliul unei cunoașteri absolute, renunțarea la ambiții sau mânie, adoptarea sincerității și a unei severități în limitele umanului, capacitatea de a se ridica dincolo de dușmăniile personale, acumularea unor cunoștințe livrești, dar și legate de natura umană, cu alte cuvinte atât erudiție
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
arta lor teatrală. Și dacă vor stărui, atunci, cu vremea, desigur că, în această privință, nici Germania nu va rămâne cu nimic în urma străinătății." De observat, pe de o parte, asumarea posturii de îndrumător, deținător al soluțiilor salvatoare, resimțindu-se orgoliul celui care consideră că are întru totul dreptate în convingerile sale, cel care își arogă dreptul de a ordona destinele dramaturgiei germane sub semnul canonului clasic. Pe de altă parte, dincolo de tonalitatea oarecum superioară, există intuiția justă a modelului care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în raport cu aceștia dau posibilitatea unui nou creator să-și afirme individualitatea. De altfel, Eliot reia diferențierea dintre artistul minor și cel cu adevărat de valoare, aplicând criteriul raportării la tradiție. Din această perspectivă este considerat inferior scriitorul care suferă de orgoliul individualității, apreciindu-se creatorii care dovedesc o anumită modestie, preferând retragerea din spațiul operei: "Artistul de mâna a doua nu-și poate desigur permite să se dedice nici unei acțiuni comune; căci el urmărește mai ales să scoată în evidență toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
10 martie 1791 ca fiind "un drept monstruos". Nici un compromis cu vreun procedeu de inspirație satanică nu ar trebui să fie posibil. René Rémond scrie: "catolicii resping tot ceea ce ține de Revoluție: scopul acesteia, care li se pare a fi orgoliul uman dus la extrem, dorința de a făuri o societate bazată pe fundamente noi, inspirația, principiile, operele ca și societatea care rezultă. O societate care a dorit să se sustragă tutelei Bisericii, care a pus în opoziție drepturile ființei revoltate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a propagandei din exterior, deși aceasta a acționat ireproșabil. Vinovăția dintâi a venit de la el însuși, fiindcă nu a avut abilitatea de a armoniza politica externă cu aceea din interior, plină de abuzuri generate inevitabil de sistem, dar și de orgoliul megaloman care creștea canceros prin "cultul personalității". Libertățile fructuoase dintre 1966-1971 au fost restrânse, se apreciază, pe bună dreptate, după vizita din China și Coreea, aducătoare de "revoluție culturală". În interior, Ceaușescu a căzut la examenul central al "Coșului III
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
resentimentele adolescenței, a fost hotărâtoare. Rebelul "naționalist" încremenea în proiect. Iar acum nu mai avea sfătuitori de talia lui Emil Bodnăraș și a lui Ion Gheorghe Maurer. Atunci, calea independenței își avea un suport natural, pe când acum "magnificii" prosovietici acaparaseră orgoliile și slăbiciunile "savantei" analfabete, răsplătită pentru asta cu "gloria" de a deveni "de renume mondial". În acea lungă noapte de la Blair House, Ceaușescu și-a semnat declinul și condamnarea la moarte. Faptul a fost recunoscut și de Nicu Ceaușescu în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ilegalitate: n-au ascultat porunca și, mai mult de atât, au salvat comoara cu ajutor basarabean. În august 1989, au ajuns, dincolo de Prut, câteva exemplare și unul dintre ele "a fost prezentat la televiziunea din Chișinău"324, lovindu-l în orgoliul "național" chiar pe Ceaușescu. Prezentatorul a fost criticul literar Mihai Ungheanu, unul dintre "naționaliștii" puși la stâlpul infamiei de către "disidenții autocronici" (cum îi va numi Paul Goma), imediat după 1989. Așa s-ar putea explica de ce Nicolae Ceaușescu a vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
distinge discursul didactic, este preponderentă intropatia cognitivă. Textul filozofic și textul poetic au o accentuată latură formativă, întrucît gradul de noutate în informație și în expresie depășesc media din comunicarea informativă. Așadar, ceea ce caracterizează creațiile puternic individualizate este un anumit orgoliu al creatorilor în a etala faptul că ei dețin un procent înalt de inteligență nativă, adică de forță de a constata, de a simți, de a gîndi și de a se exprima. Dar, cum nu orice marinar este în măsură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cobalt, / căci n-am să pot rămâne un lăcătuș de rând, / ci trebuie neapărat să găsesc o cheie / fantastică, la fel de bună pentru broasca / de la ușă și pentru broasca din baltă" (Sfârșit de spectacol). Încrederea în sine, aparent nelimitată, incită la orgoliu. "E puțin ceea ce spun. Dar pot să spun orice. / Cred că pot să spun. Aș putea să arăt / cum crește iarba, cum se înalță un zid, / cum se nasc cai de lemn..." (Aș putea să spun cum crește iarba). Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce e definitoriu la "Albatrosul ucis" e produsul ultimilor săi doi ani de viață (1955-1956). Fenomen de consens; se va vorbi, în timp, de urme labișiene dramatic-amintitoare: Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă. IOANID ROMANESCU ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM Când în 1966 îi apărea placheta Singurătatea în doi, Ioanid Romanescu avea douăzeci și nouă de ani; aparținea promoției Nichita Stănescu-Marin Sorescu-Nicolae Labiș. Format în mediul cultural ieșean și rămas în cetatea "Junimii" și a "Vieții românești", s-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe acolo" (Șirul lui Fibonacci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asociază cinismul: Crapă râsul mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul ridicându-se peste abisuri, balansând între un orgoliu franc și suferința de a nu fi găsit Pasărea de aur ("mai ușoară ca sunetele"). Pasăre-simbol, aceasta e totuna cu Măiastra lui Brâncuși, totuna cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur" peste "enigme moarte"; duh
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII 96 ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER 109 "IRONIA ONTOLOGICĂ" SAU DESPRE MIHAI URSACHI 121 DINCOLO DE TRISTEȚE ILEANA MĂLĂNCIOIU 140 LEONID DIMOV JOCUL DE-A VISUL CONTROLAT 152 FASCINAȚIA CERBULUI SIMBOL NICOLAE LABIȘ 164 IOANID ROMANESCU ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM 172 EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" 180 PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA 188 LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ 201 "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU 211 NICOLAE DABIJA O CONȘTIINȚĂ VIZIONAR PATETICĂ 219 IMPRESIONISM SONOR
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii băgat în seamă de administrația și de liderii politici locali, să ți se adreseze toată lumea cu domn
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
stricte ierarhii valorice: solidaritatea de grup manifestată prin sprijin reciproc, colaborare sinceră, eforturi conjugate pentru atingerea unor obiective generale comune, afecțiune colegială (care pentru cei mai mulți se perpetuează toată viața), cultul muncii, dragoste și devotament față de profesie, capacitate empatică, demnitate și orgoliu profesional, relații interpersonale bazate pe armonie și respect reciproc etc.; preocuparea permanentă a elevilor și cadrelor didactice pentru valorificarea tradițiilor, pentru creșterea prestigiului instituției în care își desfășoară activitatea; intoleranță față de indisciplină, mediocritate, suficiență, rutină, intrigi, procese de intenții și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
le aduc acuzații și fac tot felul de aprecieri defavorabile la adresa lor în fața copiilor. În acest caz, elevul învață nu pentru a-și îmbogăți cunoștințele, ci pentru a căpăta note mari, pentru a se remarca printre colegi, pentru a satisface orgoliul părinților. Nu întotdeauna însă copiii pot satisface dorința părinților de a le aduce numai note mari și, pentru a evita cearta sau chiar bătaia, recurg la minciună, alteori la fraudă. Astfel, când iau note care nu sunt pe placul părinților
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lor economii sociale de piață, mai curînd ordo-liberale, decît neoliberale. Nemții au sentimentul tragicului, francezii duc totul în derizoriu. Astfel, Franța a ajuns să îngrijoreze marile cancelarii europene. Credeți că întîmplător "perfidul Albion" bate iar în retragere ? Cum să accepte orgoliul britanic să fie condus de o paiață ca van Rompuy ? Revenind însă la bolnavul nostru , să spunem că în Franța se muncește cel mai puțin dintre toate țările zonei euro și că o reformă a pieței muncii și a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
locul Occidentului, locul rațiunii și cel al libertății. Nici o civilizație nu e superioară alteia, iar omul nu trebuia să subjuge și să siluiască natura în numele așa-zisului progres. Au fost greșeli mari pe care Occidentul trebuie să le plătească pentru orgoliul său nemăsurat (decît, poate, tehnologic). Pe harta mentală a omenirii au apărut deja sinapse noi, ce anunță noi linii de forță ale lumii viitoare. Sună apocaliptic ? Dar Apocalipsa este în plină desfășurare, la toate nivelurile, înlăuntru și în afară. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dacă nu, va deveni un simplu spectator. Dacă viziunea britanică asupra Europei va prevala, cu suveranitatea statelor-națiune, fragmentarea politico-econo mică se va accentua, alimentată și de resuscitarea realismului politic (vezi analizele Stratfor și ale lui George Friedman), iar egoismul și orgoliile vor distruge Uniunea Europeană. Va începe un ciclu al dezintegrării euro-atlantice și se va reveni la logica confruntării, la balance of power, unde Europa, sau oricare dintre membrii săi, va cîntări foarte puțin. Iar spectrul războiului economic, și nu numai, mijește
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aceeași pregătire tehnică, dar comportamente diferite față de pacienți. și în cazul masajului se poate spune același lucru ca și în cazul folosirii altor terapii: folosirea sa competentă și pe baza unei complete documentări îi condiționează efectele. Această regulă condamnă irevocabil orgoliile iresponsabile ale unor specialiști care, prin atitudinea lor, au făcut masajul suspect ̀ n ochii multor medici și pacienți. Sperăm că noile generații de kinetoterapeuți vor ști să șteargă această impresie și să redea masajului locul și importanța pe care
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
multe dintre postulatele sau axiomele prea economiciste, dar instrumentele matema tice nu sunt îndepărtate complet. Comportamentul economic al indivizilor este influențat de sugestiile din mediu și de propriile constructe interioare, cum ar fi teama de risc, de eșec, regretele resentimentele, orgoliile, ambițiile și multe altele, toate influențînd luarea deciziilor. Dacă profiturile anticipate, de pildă, sunt mai mici decît sentimentul subiectiv al nereușitei, demersul respectiv nu va avea loc. Un alt reprezentant cunoscut al economiei comportamentale este Dan Ariely (Vezi Iraționalul previzibil
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]