3,808 matches
-
și falduri) a fost adoptat, după posibilități, de femei de toate vârstele: aspectul exterior era Încă determinat de clasă și venit, mai degrabă decât de etate. Desigur, tensiunile dintre generații nu lipseau. În timpul războiului, tinerii parizieni și londonezi arborau, spre oroarea celor mai În vârstă, costume zazou de inspirație americană (pantaloni bufanți și haină până la genunchi, cu umeri supradimensionați), iar entuziasmul boemilor și intelectualilor, la sfârșitul anilor ’40, pentru scurta din nolton (cândva haina tradițională a pescarilor belgieni) prevestea tendința tineretului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar URSS se străduia efectiv să-și dezvolte capacitățile balistice. Sovieticii au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală În august 1957, cu cinci luni Înaintea americanilor. Lansarea satelitului Sputnik la 4 octombrie 1957 i-a demonstrat apoi potențialul (spre oroarea americanilor 6). Armele balistice - rachete intercontinentale capabile să lanseze focoase nucleare de pe teritoriul sovietic spre ținte americane - Îl interesau În mod desoebit pe Nikita Hrușciov. Erau mai ieftine decât armele convenționale și Îi permiteau să mențină relații bune cu industria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiecare detaliu de normă de muncă și salarii. Era o epocă de ocupare completă a forței de muncă. Menținerea ocupării complete era chiar obiectivul social principal al fiecărui guvern britanic În acei ani. Decizia de a evita o revenire la ororile anilor ’30, când oamenii și mașinile rugineau de inactivitate, a primat asupra oricărei alte considerații privitoare la creștere economică, productivitate sau eficiență. Sindicatele - și În special reprezentanții lor locali, administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea să fie și tonul opoziției intelectuale est-europene din următorii doisprezece ani. Ideea nu era să condamni comunismul și cu atât mai puțin să-l răstorni; ei Își propuneau mai degrabă să Înțeleagă cum s-a ajuns la o asemenea oroare și să ofere o alternativă În termeni comuniști. Era un „revizionism”: termen folosit pentru prima oară cu acest sens de către liderul polonez W³adis³aw Gomu³ka, la Întâlnirea din mai 1957 a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit, pentru a-și descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neimaginat cu câțiva ani În urmă (iar În Statele Unite chiar și astăzi). Intelectualii momentului nu mai erau scriitorii și artiștii, ci satiriștii și comicii politici. Întrebați la Începutul anilor ’80 care e personalitatea lor preferată, studenții francezi au răspuns, spre oroarea comentatorilor mai În vârstă, nu Jean-Paul Sartre, ci Coluche, un comic de televiziune licențios și uneori de-a dreptul obscen, care a consemnat sardonic importanța-i recent dobândită candidând la președinția tării. Însă aceleași canale de televiziune publică ce transmiteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subsol la șaizecism: hedoniști prosperi de week-end Îmbrăcați doar În fibre naturale prelucrate manual, oscilând Între instincte și interese. Dorul față de o lume mai „naturală” și politica „autenticității” aveau rădăcini adânci de ambele părți ale faliei ideologice: ele Începuseră cu oroarea romanticilor față de stricăciunile industrialismului timpuriu. În zorii secolului XX, stânga și dreapta aveau amândouă cluburi de ciclism, restaurante vegetariene, cercetași și Wandervogel, arondate visului socialist, respectiv naționalist de eliberare și reîntoarcere. Nostalgia nemților pentru peisajele specific germane, pentru munții și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unul dintre regimurile comuniste cel mai puțin vulnerabile - și nu doar pentru că toată lumea credea că Moscova nu va permite vreodată căderea ei. Orașele est-germane aveau un aspect ieftin și decrepit, poliția secretă, Stasi, era omniprezentă, iar Zidul Berlinului rămânea o oroare morală și estetică. Dar În opinia generală economia est-germană era Într-o formă mai bună decât cea din alte state socialiste. La a 40-a aniversare a țării, În octombrie 1989, prim-secretarul Erich Honecker se lăuda că economia RDG
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a generației baby-boom - Își aminteau cu drag deceniul „lor”, cultivând În continuare amintiri dragi și un sentiment exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel puțin În Occident, erau recunoscători pentru stabilitatea politică și siguranța materială din acea perioadă, În contrast cu ororile anterioare. Dar cei care erau prea tineri ca să țină minte anii ’60 nu se dădeau În vânt după autoproslăvirea solipsistă a bătrânilor memorialiști ai epocii, iar cei mai bătrâni, care trăiseră toată viața sub comunism, Își aminteau nu numai slujbele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anumite privințe, refacerea nu va fi niciodată deplină: America va avea cea mai mare armată, iar China va produce bunuri mai multe și mai ieftine. Dar nici America, nici China nu au un model de propus Întru emulația universală. În ciuda ororilor din trecutul recent - și, În bună parte, din cauza lor -, europenii sunt acum cei mai În măsură să ofere lumii un sfat modest despre cum poate fi evitată repetarea propriilor greșeli. Puțini ar fi anticipat acest lucru acum 60 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masacrelor s-au desfășurat În această regiune și la ele au participat activ mai mulți localnici. Pe de altă parte, autoritățile postbelice din estul Europei au șters Însă cu măiestrie orice urmă a Holocaustului din memoria colectivă. Nu prin minimalizarea ororilor și crimelor războiului - dimpotrivă, ele erau amintite permanent În retorica oficială și păstrate cu sfințenie În memoriale și cărți de istorie. Doar că evreii erau omiși. În Germania de Est, unde povara responsabilității pentru nazism era pusă integral În cârca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evident falsă, Însă pentru mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare război patriotic”; cele mai multe victime au fost soldați și civili sovietici; Armata Roșie eliberase Într-adevăr largi Întinderi din Europa de Est de ororile guvernării naziste; iar Înfrângerea lui Hitler a adus o satisfacție și o ușurare autentice pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadă la Gedenkdienst (Serviciul Comemorativ, Înființat În 1991 și finanțat de stat), lucrând ca ghizi și stagiari În marile instituții consacrate Holocaustului. Nu Încape Îndoială că occidentalii (și mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest lucru: aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este gol, iar exponatele și statisticile sunt văzute doar de o mână de vizitatori, mai mult străini. În schimb, În partea opusă a orașului, ungurii se Înghesuie să vadă Terrorhaza. Terrorhaza („Casa Terorii”) este, așa cum sugerează numele, un muzeu al ororilor. El spune o poveste despre dictatura, violența, tortura și represiunea practicate de stat În Ungaria Între 1944 și 1989. Datele sunt semnificative. Reproduceri sinistre după celulele arestului poliției, echipamentele de tortură și camerele de interogatoriu care se aflau cândva acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la atitudinea retrogradă și ucigașe, și renunțați la războiul de exterminare a legionarilor. Întorceți-vă la demnitatea de altădată a părinților noștri creștini sărmani. Oare nu mai dispuneți de niciun dram de rațiune? Reglați-vă mecanismul celebral, și nu mai repetați ororile și crimele din trecut, căci totul se va nărui iarăși și veți îngropa viitorul neamului și al copiilor noștri sub dărâmături de foc și blestem, și nu veți putea stinge niciodată dragostea noastră de neam, devotamentul, fulgerul credinței noastre în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca un vid central. Mai mult decât atât, ele au fost intens conștientizate ca atare"36. Un firesc horror vacui -, se știe că natura are oroare de vid -, ar conduce la supralicitarea unei reacții de apărare prin dezvoltarea pletorică a detaliului-ornamental menit să acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele mai cumplite. În mod programatic, frumusețea decadentă se însoțește cu oroarea. Pe de altă parte, acest lucru este menit să prelucreze mental întreg ansamblul, operațiune sugestiv calificată de autorul romanului decadent care a făcut școală, drept "onanism spiritual". Dincolo de expresia crudă, putem descifra aici originea psihologică a compozițiilor lui Gustave Moreau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
durerea. Chiar și din acest stadiu al proiectului, deducem că Paciurea nu era preocupat de exprimarea ideii într-o viziune grandios monumentală, ci numai de sublimarea ei printr-o formă simbolică deosebit de expresivă"353. Artistul evidenția latura simbolică a reprezentării ororilor războiului prin plasarea într-un context alegorico-narativ a simbolului central, în acest caz divinitatea tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în spațiul de cultură franceză, unde a cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic, se resoarbe în reprezentările Ceciliei Cuțescu- Storck pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Principesa Știrbey, care o vizita din când în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție de aceste teatrale sensibilități contrariate, Cecilia Cuțescu-Storck diminuează oroarea progresiv, prin eliminarea oricărui reziduu de senzualitate din atitudinea Salomeei. Tema captase din plin atenția pictoriței, care o reia în multiple variațiuni, marcând distanța deliberată față de modelul biblic, rodul unei conștiințe estetice ce-și definește clar particularitățile. "Am mai lucrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se distinge de toate celelalte personaje înveșmântate prin culorile vii ale singurului veșmânt pe care-l poartă, pe punctul de a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația extrem de albă expusă privirii realizează un contrast între oroarea actului crud, înfățișat în consecința sa directă, capul sfântului, și frumusețea delicată a nudului. La aceasta se adaugă și podoabele pe care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o altă interpretare, dacă socotim nudul ca parte a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poate descifra tristețea. Celelalte personaje alcătuiesc un grup al curioșilor, un zid uman care dublează zidurile propriu-zise ale cetății și care închide perspectiva pentru o mai bună focalizare a prim planului, dar și orice posibilitate de retragere a Salomeei din fața ororii pe care o reprezintă capul supliciatului. Un alt tablou intitulat Salomeea (ulei pe carton) reia datele scenei din tabloul comentat mai sus. Un alt confident separă pe Salomeea de cortegiul de femei, însă atitudinea acestora s-a diversificat. Câteva plâng
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului în dreptul feței, la oarecare distanță, în timp ce întoarce privirea în cealaltă direcție. Acesta este gestul care conferă tensiune compoziției, Salomeea pare să execute o figură de dans, expunând trofeul fără să se uite la el, ca și cum acesta i-ar inspira oroare sau dezgust, realizând astfel un cuplu de forțe din care rezidă tensiunea irepresibilă a atracției-repulsie. Dincolo de o posibilă influență maillolistă, tema este tratată neconvențional. Pe de o parte, Salomeea ne recomandă spectacolul ororii, pe de altă parte, încearcă să-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]