19,586 matches
-
aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea prăjită sosise direct din mâinile acelui alchimist care n-a descoperit piatra filozofală numai pentru că n-a reușit să depășească faza de putrefacție. Deschisese deja ziarul care-l interesa cel mai mult azi, o făcu imediat ce se așezase și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ah, bine, Iată punga dumneavoastră, azi luați numai cinci, veți avea mai puțin de citit. Comisarul mulțumi și plecă în căutarea cafenelei. Nu-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie să ne amintim că ieri avea deja stomacul gol când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu unt, destul de prost tăiate. Nu voiam, să mă bage nimeni în seamă, pentru a putea observa în liniște aceste ființe celebre și pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care le debitau. Îmi amintesc de femei imense și țepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i păsa ce mănâncă; pentru el era doar o hrană pe care o devora pentru a-și potoli chinurile foamei; și când n-avea ce să mănânce părea perfect capabil să flămânzească. Am aflat șase luni trăise doar cu o pâine și o sticlă de lapte pe zi. Era un om senzual și totuși se arăta indiferent față de lucruri senzuale. Nu-l supărau privațiunile ori dificultățile. Era ceva impresionant în felul în care ducea o viață pe de-a-ntregul spirituală. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o sticlă de vin roșu. M-am mai împrietenit cu Blanche Stroeve și cred că - întrucât eram englez și ea cunoștea doar puțini englezi - se bucura să mă vadă. Era agreabilă și simplă, dar întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până la urmă nu te-ai spânzurat totuși, am remarcat. — Nu. Am căpătat un angajament. Fac portretul unui instalator pensionar în schimbul sumei de două sute de franci. — Și cum ai izbutit să aranjezi lucrul ăsta? — M-a recomandat femeia de la care cumpăr pâine. Individul îi spusese că e în căutarea cuiva care să-i facă portretul. A trebuit să-i dau ei douăzeci de franci. — Și cum arată tipul? — Splendid. Are o față mare și roșie ca o pulpă de berbec și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a mutat prea departe. Dacă frecventa aceeași cafenea ca atunci când stătea la hotel, probabil o făcea pentru că era cea mai apropiată. Deodată mi-am amintit că obținuse angajamentul acela de a picta un portret prin brutăreasa de la care-și cumpăra pâinea și mi-a trecut prin minte că de acolo i-am putea afla adresa. Am cerut un Anuar și am căutat brutăriile. Erau vreo cinci în imediata apropiere și nu aveam altă soluție decât să le luăm la rând. Stroeve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă. De două zile n-am mai izbutit să ies din casă. Lângă pat era o sticlă goală în care fusese lapte și într-o bucățică de ziar mai rămăseseră niște firimituri de pâine. Ai mâncat ceva? l-am întrebat. — Nimic. — De câtă vreme? a strigat Stroeve. Adică vrei să spui că de două zile n-ai mai avut nimic de mâncat sau de băut? E groaznic! — Am avut apă. Ochii lui se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
opriră o clipă asupra unei căni mari la care putea ajunge dacă întindea brațul. — Mă duc imediat, zise Stroeve. Altceva ce ți-ar plăcea? Eu i-am sugerat să facă rost de un termometru, de niște struguri și de puțină pâine. Bucuros să se facă util, Stroeve a coborât tropăind scările. — Mare tâmpit, a mormăit Strickland. I-am luat pulsul. Bătea repede, dar slab. I-am pus vreo două întrebări, dar n-a vrut să-mi răspundă, iar când am insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zece minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră. Era un omuleț foarte practic și fără să piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte bolnav. XXV În scurtă vreme am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am propus să găsesc un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la locul lor în sertar. Sub o învelitoare erau niște resturi de brânză, iar într-o cutie de metal o coajă de pâine. Întotdeauna ea făcea piața zilnic cumpărând doar ce era strict necesar, ca să nu rămână nimic pe a doua zi. Stroeve știa din cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase totul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dracu’, îi răspunse Strickland. — Vino cu mine. Îți fac rost de puțină mâncare. După un moment de șovăială, Strickland se sculă în picioare și se duseră împreună la Bouchée de Pain, unde li se dă celor flămânzi o bucățică de pâine pe care însă trebuie s-o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia cu ei. Și pe urmă la Cuillère de Soupe unde vreme de o săptămână la orele unsprezece și patru poți să capeți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
flămând cum te așezaseși, totuși câteva zile au avut motive profunde să-l regrete. Au învățat ce înseamnă foamea. La Cuillère de Soupe și azilul de noapte nu mai puteau fi primiți, și singura lor subzistență consta în bucata de pâine pe care le-o oferea instituția numită Bouchée de Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german, a trăit la Paris între 1834 și 1870. Felia de pâine (fr.). Lingura de supă (fr.). Bernardo Bel(l)otto (1720-1780), pictor italian, elev, nepot și tiz al lui Antonio Canaletto. John (Johann) Zoffany sau Zaffanij (1733-1810), pictor englez născut în Germania. Vezi tu, se respectă (fr.). Poftim! Uite-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puținul care i-a mai rămas, voi fi silit să cer de pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie. Aici, chiar se pare că vă merge bine, florentini afurisiți. Poate că se va găsi un colț de pâine și pentru mine. Mă aflu aici pentru a-mi oferi serviciile. - Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu există câte cineva care să aibă nevoie de o limbă ascuțită sau de o mână iute. Dar tu, mai degrabă... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care deținuții sperau că vreun suflet milostiv va agăța o bucată de pâine. În acel moment, câțiva prizonieri se aflau În curte, spălând niște piei proaspăt jupuite, la un canal de irigare natural a cărui apă rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stare să Îți asigure, cât a fost În viață, acea existență strălucitoare și costisitoare pe care dumneata ai Îmbogățit-o cu cânturile dumitale. Dar care, odată chemat la lumina Domnului, te-a pus În situația de a-ți câștiga pâinea altundeva. Cu greu, cardinalul se ridică, pufnind pentru a-și elibera trupul masiv dintre brațele jilțului. Apoi se duse la fereastră, invitându-și oaspetele să privească afară odată cu el. - Vezi cu câtă fervoare se construiește În orașul vostru? Câte edificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fapt, autorii acelei crime fuseseră doi? Doi oameni obișnuiți să lupte și să lovească Împreună, capabili să atace din două părți, fără ca victima să se mai poată apăra. Obișnuiți să Își Împartă moartea așa cum erau gata să Își Împartă totul: pâinea, calul, o femeie... O idee neașteptată Îi Încolți În minte. Frânturile amețitoare ale planului păreau să capete o formă definită: Își aminti de dialogul de pe pod. Și de toți actorii ciudați ai acelei tragedii. Cu siguranță, așa trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ochi la fel de rece ca apa care curgea la doi pași. Este fetița lui Bourrache, i se șopti la ureche, ca și cum i s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un mort e un mort. Înainte de asta, pentru noi judecătorul Mierck era judecătorul Mierck, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o celulă îi vor schimba ideile. Se întoarse pe călcâie și intră în biroul său. Iar eu rămăsei acolo, pironit ca un tăntălău. — Vorbești de trei zile, a urmat Josăphine, dar m-a ținut închisă o săptămână porcul, numai cu pâine și supă de mazăre, servite de o infirmieră la fel de amabilă ca un hârleț... Vaca! Ești sigur că a crăpat? — Sigur. Cu atât mai bine! Dacă iadul există, probabil că acolo se află! Sper că a avut timp să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
grație venirii unei duzine de jandarmi aduși special pentru asta. Primul ordin al judecătorului a fost să fie mutate în fața șemineului din biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o trimise pe Louisette să caute ce era mai bun. Matziev scoase un trabuc. Mierck își privi ceasul și pufni. Primarul rămase în picioare, fără să știe prea bine ce are de făcut. Judecătorul îi făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
armistițiului... Vreau doar să vă spun că mie mi-a fost milă de bieții flăcăi, așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]