4,130 matches
-
puțini, aproape deloc. Nu mi-o închipui pe Brîndușa, studentă, plimbîndu-se cu un prieten al cărui pardesiu să fie uzat. Sau dacă, totuși, ar fi fost din adolescență prietenă cu un astfel de băiat, pînă la urmă băiatul ar fi pățit ca Dinu. Care Dinu? întreb eu. Dinu Zaharia. A fost prieten mulți ani, încă din liceu, cu o fată pe care, în ultimul an de facultate, a început s-o placă, mai mult părintește pot spune, un profesor universitar. Evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prietena aceea i-o fi vreo colegă -, decît să rămînă valabilă afirmația mea cum că a vorbit sub influența alcoolului. Cred că înțelegeți, a început ea să-mi surîdă, nici dumneavoastră (adică eu) nu aveți interes ca tovarășul Vlădeanu să pățească ceva..." Poftim! exclamă Don Șef, ce argument mai bun îmi trebuia ca să fiu sigur că între dumneata și ea a fost totuși ceva?! Tac și mă joc cu mănușile, lăsîndu-l să spună tot. El însă privește scrumul țigării îndelung, surîde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu... Ce vrei? întreabă Vlad. Vlad..., încep eu cu glas domol, vreau să-ți spun... M-am întîlnit cu doamna Brîndușa la farmacie și... Unde-i?! Ce i s-a întîmplat?! strigă Vlad. Stai... nu... nu te alarma... N-a pățit nimic... A văzut doar un accident și i s-a făcut rău... Cuuum?!... Unde-i? A fost dusă la spital. O, nu!! țipă Vlad în receptor. Liniștește-te, Vlade. Du-te la spital. Are nevoie de tine. În receptor, aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmi pare îngrozitor de rău că printre ele se aflau și cărțile lui G.; erau acolo cărți interzise - cum nu mă atinsesem de ele, nu știam că se aflau în casă, altfel le-aș fi ascuns. Să sperăm că n-o să pățesc nimic grav de pe urma lor. Așa că toată partea asta de bibliotecă (și la început aleseseră tot ce era mai bun din ea) a trebuit semnată peste noapte; clacă de semnături: Rodica, Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care mă va primi cu brațele deschise, la Președinte, care l-a cunoscut și apreciat pe Papà! Am plecat de acolo năucită, mai năucită decât venisem. [...] Să nu crezi că sunt [eu] un caz excepțional. O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine“. Ei bine, uite-ți greierușa, care pe deasupra mai are și o groază de obligații cărora trebuie să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu mâncați narcisa! — Oops! zic, oprindu-mă la țanc. Sorry. Nu mi-am dat seama. E foarte specială, așa-i? — Mi-a luat trei ore s-o fac, spune, luându-mi-o blând din mână. E OK, totuși, n-a pățit nimic. Îmi zâmbește, dar îi observ broboanele de transpirație de pe frunte. Hmm. Poate ar trebui să mă mulțumesc cu șampania deocamdată. Iau încă o înghițitură și mă uit în jur după sticlă, când răzbat până la mine niște glasuri care vociferează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai întunecați decât de obicei. Nu l-am mai văzut niciodată în halul ăsta. Danny și cu mine ne uităm unul la altul și simt că îmi stă inima de spaimă. — Luke! spun, cu un nod în gât. Ce-ai pățit? — Încerc să te sun de vreo oră, spune. Nu erai la serviciu, aici telefonul era ocupat... — Probabil eram în drum spre casă. Și pe urmă a trebuit să dau un telefon. Neliniștită, mă apropii de el. Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
corporația ei, iar ținuta trebuie să fie „casual“. Și ideea ei de casual e să-și tragă pe ea o pereche de pantaloni de trening și un tricou Hanes. — Arăți ca naiba, zice în clipa în care intră. Ce-ai pățit? Nimic! Zâmbesc cât pot de radios. Sunt doar puțin preocupată de niște chestii. — Te-ai certat cu maică-ta? Ridic imediat capul. — Nu, zic precaută. De ce mă întrebi asta? — E de la sine înțeles, spune Laurel. Toate miresele se ceartă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acestea nu sunt pentru vânzare. Becky... te aștept la mine în birou. — Christina, îmi... pare rău, zic, simțind că mă fac roșie la față ca sfecla. Foarte rău. — Ce s-a întâmplat? spune Tracy. De ce nu sunt de vânzare? — O să pățească ceva Becky? spune Lisa îngrijorată. O dați afară? Vă rog mult, n-o dați afară pe Becky! Ne place mai mult de ea decât de Erin... O. Își acoperă repede gura cu mâna. Iartă-mă, Erin. Nu te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femei în halate ridică privirea din revistele pe care le citesc, dar, în afară de asta, nu văd nici un semn de viață. Pentru numele lui Dumnezeu! Unde sunt toți? — Prietena mea naște! zbier. Repede, haideți! Aduceți o brancardă! Și o moașă! — Ați pățit ceva? zice o femeie în uniformă albă, care apare de nicăieri. Eu sunt moașă. Care e problema? — Prietena mea naște din clipă-n clipă! Are nevoie de ajutor imediat! Unde e? — Aici, zice Suze, chinuindu-se să intre cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe toate înăuntru. Și dacă am făcut bine că am cumpărat un țarc pliabil. — Sunteți Becky Bloomwood? Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și ridic privirea către o moașă tânără care mă fixează din ușă. Da! spun alarmată. A pățit ceva Suze? — Nu, e bine, dar contracțiile s-au intensificat și așteptăm să vină anestezistul... și a zis că ar vrea să încerce... mă privește nedumerită... Asta e o canoe? O, Doamne. O, Doamne. Nici nu știu de unde să încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să plângă, iar Ernest se uita la mine ca la o criminală în serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am stat lângă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a da mai multă greutate cuvintelor mele. Și mi-am dat seama că... încă nu sunt gata să mă așez la casa mea. Tom și Lucy au încercat să se așeze la casa lor prea repede și uite ce-au pățit. Îl ador pe micul Ernie, dar când mă gândesc prin ce-a trecut biata Suze... Mi-am dat seama că nu sunt încă gata să fac un copil. Nu încă. Îl privesc cu teamă. Luke, sunt atât de multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evident, În aceeași postură ca un negustor ambulant evreu : „Străin, [...] Încungiurat de vro douăzeci de câni, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de franțez” (V. Alecsandri, Balta Albă, 1847 ; <endnote id="cf. 444, p. 207"/>). La fel pățesc și soldații muscali În timpul „invaziunii rusești din 1828” : „[Câinele-lup] Bercea nu s-a putut Împăca nicidecum cu muscalii ; sărea la ei când Îi vedea trecând pe la poartă” <endnote id=" (824, p. 255)"/>. În schimb, faptul că un om nu e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ucid, Satană !” (Taras Bulba, 1835 ; cf. 660, p. 119). 361. Nu-l putem bănui pe Iuliu Barasch de subiectivism etnic. Iată cum este descrisă o cârciumă ținută de un evreu, de data aceasta Într-o snoavă populară românească (Ce a pățit jupăn Ițic) culeasă În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Bucatele erau gătite cu gust, birtul era ținut foarte curat și serviciul era prompt, lucruri ce cu greu se găsesc la români” (3, p. 23). Evident, nu toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tot ce-mi stă în putință să-l inserez. Nu uita totuși recomandarea ce ți-am făcut de a încerca un demers și la București, la Consiliu, poate chiar la Bălan. Nu de alta, dar n-aș vrea, cum am pățit cu Iacob Negruzzi, care mi-a fost oferit și pe care l-aș fi inserat bucuros, și care a fost apoi „îndrumat” spre Junimea , unde cine știe cînd va apărea. îți urez tărie sufletească, energie și sănătate, să duci la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În acest material, la mare vogă erau listele de subscripție publică ce se Întocmeau mai În toate ocaziile. Totuși, Războiul de Neatârnare nu era chiar o bagatelă ce putea fi transformată Într-o glumă de prost gust și asta au pățit-o cele două instituții ale statului, una subordonată celeilalte. Cu numărul 10885/21 noiembrie 1877, Prefectura se adresase Poliției pentru a face grabnică lumină Într-o afacere ce se putea transforma În una păguboasă. Iată ce semnase adjunctul prefectului județului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În partea centrală a Moldovei, Încă În cursul acestui an. Așadar, aveți puțintică răbdare!”. Ce mari secrete a dezvăluit autorul În acest material nu știm dar Zamfirescu a specificat la final că a procedat astfel „...conform instrucțiunilor”. La fel a pățit și propoziția „Modernizarea drumului național Crasna-Huși-Albița” inserată În același număr de ziar. Mai devreme, pe 18 aprilie 1968, cenzorul de serviciu a modificat un titlu care i s-a părut prea reacționar, pesemne. Astfel, „Când pisica nu-i acasă...” a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut pentru niște delicte politice imaginare sau atât de insignifiante Încât, analizate astăzi cu calm și cap limpede, oricine Își poate da seama de caracterul mârșav și ticălos al acuzațiilor aduse. c.l. Ce-a pățit V.I. Cataramă Regretatul luptător anti-comunist vasluian Constantin Iulian (el Însuși condamnat cândva la ani grei de temniță și lagăr) a cercetat documentele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) găsind numeroase referiri asupra lui Cataramă. Iată pentru ce se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns În fața ideologului, a clacat fiind aruncat la coș: „Peste liniștea sufletului tresar zboruri/ către străluciri amăgitoare, Îndepărtate/ purtînd În ele sigiliul tristeții/ rupte din noi ca dintr-o Încoronare/ care se Întreabă ce vor și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
faptul că, după citirea dosarului eliberat În copie de către CNSAS În anul 2003, l-am Întrebat pe acesta dacă faptele de natură penală imputate au fost reale. Răspunsul a fost categoric negativ și l-am crezut deoarece și subsemnatul a pățit la fel la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, când (pe atunci) locotenentul CONSTANTIN IONESCU de la Securitatea vasluiană (acum un prosper colonel pensionar la nici 55 de ani vârstă, stabilit În satul Ștefan cel Mare) „m-a lucrat” aproximativ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tine în cabinet? Alfonso și Sandra mă privesc într-o liniște consternată, apoi Alfonso îmi zice că nu e sigur că pot să dorm acolo. Păi de ce, nu am mai dormit singură și în coliba de musafiri și nu am pățit nimic? „Știi, în cabinetul meu e altceva. Acolo tratez oameni și acolo sunt spiritele care mă ajuta în muncă...” „Oricum, sunt spirite bune” adăugă Sandra. Și, oricum, ar trebui să mă cunoască de acum, adaug eu semiironic, cu vitejia ignorantului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ajunși la poarta curții, băiatul o deschide și trage căruța în ogradă, chemându-le pe soră-sa și maică-sa să-l ajute pe Costache ca să coboare din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ogradă, chemându-le pe soră-sa și maică-sa să-l ajute pe Costache ca să coboare din căruță și să-l îngrijească. − Vai de mine, Costache, da ce-ai pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]