5,611 matches
-
îngrijirea grădinilor japoneze. O știam de anul trecut, impresionându-mă prin calmul pe care îl degaja și frumusețea spirituală care i se citea în ochi. Mi a făcut plăcere s-o revăd și s-o salut. Avea aceeași pălărie din paie de orez, frumos ornamentată cu flori artificiale, păstrând același calm și aceeași frumusețe. Dacă aș fi fost sculptor, i-aș fi ridicat o statuie, atât de mult m-a impresionat prezența ei și munca nobilă pe care o desfășoară. Poate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
răgușit, aproape neomenesc. De la el aflase că toți copiii, de la pruncii de câteva zile până la cei mărișori, fuseseră Închiși Într-o colibă căreia Îi dăduseră foc. — Au bătut ușa În cuie și au tras cu săgeți aprinse În acoperișul de paie. și râdeau, blestemații... Eu eram În pădure să aduc lemne. Am auzit caii și urletele lor de fiare și m-am ascuns Într-o scorbură. Am stat acolo nebun de groază. Nu știu cât am stat, o zi, două... Mai mult am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se gândească la nimic altceva decât că Îi trebuia o lopată. Apoi Începu să sape, făcu o groapă mare, mare de tot, și Înveli În niște zdrențe pe jumă tate arse mădularele Împrăștiate peste tot. Mai găsi și niște paie nearse pe care le așternu În groapă. Munci mult, atent și cu o pedanterie aproape ridicolă, până când nu mai rămăseseră decât petele de sânge Închegat, care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr luat prin surprindere și ochii lui deschiși priveau fix spre un anu me punct
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort ca și cum s-ar fi așteptat să-l vadă ridicându-se. Dar vaietul venea din altă parte, de sub un morman de paie, unde, legat cu lanțuri de un stâlp, zăcea, Însângerat și cu căluș În gură, Neidhard, stăpânul conacului. Îl dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de-a lungul curții, la o depărtare potri vită. În zăpăceala care domnea acolo, nimeni nu-i băgă În seamă, astfel că ajunseră Într-un coridor Întunecat care du cea la bucătării. Acolo, Simeon Îi arătă o firidă plină de paie și zdrențe de tot felul. Ascundeți-vă aici, domniță. Stați până vin eu să vă caut. Mă duc să găsesc o căruță cu care să putem ieși. Nu vă mișcați din loc, orice s-ar Întâmpla, până ce nu vin eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
felul. Ascundeți-vă aici, domniță. Stați până vin eu să vă caut. Mă duc să găsesc o căruță cu care să putem ieși. Nu vă mișcați din loc, orice s-ar Întâmpla, până ce nu vin eu. Adelheid se cutremură. Prin paie foiau șobolani și duhoa rea era de nesuportat. Dar știa că nu are de ales, astfel că se ascunse În paie, cu ochii Închiși și ținându-și răsu flarea. Timpul cât rămase acolo, În așteptarea cioplitorului În piatră, i se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putem ieși. Nu vă mișcați din loc, orice s-ar Întâmpla, până ce nu vin eu. Adelheid se cutremură. Prin paie foiau șobolani și duhoa rea era de nesuportat. Dar știa că nu are de ales, astfel că se ascunse În paie, cu ochii Închiși și ținându-și răsu flarea. Timpul cât rămase acolo, În așteptarea cioplitorului În piatră, i se păru o veșnicie. Din când În când auzea pași care se apropiau, apoi se Îndepărtau iarăși și de fiecare dată se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea sângelui tovarășii lui se Înve seliră și, apuncând de roți, răsturnară căruța. Vederea celor două ființe omenești care se prăvăleau dintre paie le spori veselia și-i traseră afară. — Dați-le foc cu fân cu tot, strigă unul. Cum ideea li se păru foarte nostimă, câțiva se repeziră spre bucătării ca să aducă tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă cavalerul Adalbrecht
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pedalam de zor, lăsând în urmă imagini pe care le văzusem doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe care-l sugerau paiele acoperișului, podul peste pârăul urât mirositor, veșnica fântâna cu cumpănă strâmbă, vacile care traversau liniștite drumul. Pe nesimțite s-a apropiat intersecția cunoscută, gara de lângă șosea, apoi localitatea limitrofă orașului. Pe la 9,30 ieșisem din sat, după 50 de minute
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
improvizase niște căpătâie din saci de iută. A tăiat sacul de iută în jumătate, pe lungimea lui, apoi l-a cusut la loc așa cum fusese înainte, doar că acum era mai strâmt. Ne-a trimis pe câmp și am adus paie de pe miriște, rămase în urma combinelor, le-a îndesat în sac fără să rezulte cocoloașe, le-a bătut puternic cu palma spre a nu fi prea bombate, a cusut apoi sacul la gură cu un ac mare și... gata perna! Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lampă de gaz și o cutie de chibrituri. Spațiul dintre măsuță și peretele dinspre spatele casei era ocupat de mama, cu sora mea și fratele meu mai mic. Paturi nu aveam, așa că am confecționat trei saltele din pături umplute cu paie. Le spuneam păiere. Acesta era "tabloul" pe care îl ofereau niște copii dormind nevinovați și liniștiți lângă mama lor. Ca la comandă, cei trei militari au renunțat să mai privească în cameră și s-au îndepărtat atât de contrariați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atent privirea asupra spațiului pe care îl aveam la dispoziția noastră și a acționat în consecință. În partea din fund a vagonului a pus așternuturile noastre, ale celor patru frați mai mari. La baza peretelui vagonului a sprijinit pernele de paie, iar pe podea două cuverturi. Mama cu sora și cu frățiorul mai mic ocupau locul din partea opusă gemulețului. Așa că acest grup se bucura de un plus de lumină. Spațiul dinspre gemuleț a fost lăsat liber pentru a ne putea uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum cu puțină pleavă și paie era tocmai bun de făcut chirpici. În sfârșit, am ajuns acasă. 16. RĂCEALA Mama și bapțea erau deja în alertă. Tu, Rozinka, unde stau copii ăștia pe ploaie? N-ar fi mai bine să te duci după ei? Ce spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pământ pentru a se putea coborî și ieși din bordei. În prelungirea celor trei trepte, la un interval de 50 de centimetri, a fost bătută cu țăruși câte o scândură: în intervalul dintre scândură și perete s-au pus paie, iar peste paie, păturile. Perne aveam de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a se putea coborî și ieși din bordei. În prelungirea celor trei trepte, la un interval de 50 de centimetri, a fost bătută cu țăruși câte o scândură: în intervalul dintre scândură și perete s-au pus paie, iar peste paie, păturile. Perne aveam de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la picioare. Dincolo, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În prelungirea celor trei trepte, la un interval de 50 de centimetri, a fost bătută cu țăruși câte o scândură: în intervalul dintre scândură și perete s-au pus paie, iar peste paie, păturile. Perne aveam de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la picioare. Dincolo, la fel, mama, cu Bebi și Țuki. Intervalul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să te aciuiezi și să-ți rezemi capul înfierbântat. Până la urmă, bordeiul a fost făcut. Am pus popii și corzile laterale, iar, din loc în loc, scânduri, șipci, lețuri și tulpini de floarea-soarelui. Peste acestea am așezat un strat gros de paie de grâu și, în final, tot pământul dislocat din interior a fost așezat cu grijă de jos în sus până pe coama bordeiului. Am tasat bine pământul într-un strat dens și uniform, fără bulgări și denivelări. În felul acesta, locuința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îmi zvâcneau, iar capul îmi huruia ca o moară. Era, probabil, o insolație destul de puternică. Dar am reușit să ajung până la bordei. Mama m-a sprijinit să cobor cele trei trepte, m-a așezat pe locul meu în așternutul de paie, și mi-a pus pe frunte o compresă. Titi, nu te speria dragul meu. Soarele, soarele ăsta e de vină. Să nu mai ieși niciodată fără băscuța ta, da? Da, mama... soarele... Și am adormit cu cârpa udă pe frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune a muncii. Mircea și Lică, după ce au delimitat suprafața "minei" de unde urma să excavăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aruncam apa peste săpătura fărâmițată pe care Mircea și Lică o luau metodic la mărunțit cu sapele. După ce întreaga masă de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lucrurile nu se desfășurau în ritmul în care vi le narez eu aici. Era greu. Cară apa, sapă groapa și aruncă pământul afară, mărunțește-l și fă-l roată, toarnă apă și calcă-1 bine-bine în picioare, punând în același timp paie, fă-l cocoloașe și umple tiparele, cară-le 10-15 metri distanță, apoi ia-o de la capăt... Iar noi eram mici. Abia niște copii: și cel mai pipernicit și lipsit de forță eram eu, cel care scrie aceste rânduri. De atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]