9,678 matches
-
întinzându-se în fața noastră ca o imensă tablă de șah; însă în centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ar trece testul lui Suki. Nu aveam cum să fac o prințesă Sloane să se relaxeze și să aibă încredere în mine dacă arătam ca Tank Girl, chiar și fără bazooka. Mi-am tras pe mine colanții negri ca niște pantaloni de călărie, cămașa verde de mătase și o jachetă verde asortată cu guler fals de șinșila. Suki nu avea de unde să știe că ultimele două fuseseră cumpărate la mâna a doua. Botinele mele negre erau oricum la modă. Pied à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de cum am intrat - deși cred că nu e cuvântul potrivit, pentru că asta implică ceva mic și blând cu ochi mari și atrăgători, preferabil nu îmbrăcat cu o cămașă portocalie mulată și strălucitoare cu revere exagerate și cu o pereche de pantaloni albi din in strâmți pe fese. Adrian era la fel de atrăgător precum un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau să mi se vorbească. Adrian a împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai dat un telefon scurt și apoi am început să mă schimb. Nu cred că aș fi impresionat-o prea mult pe Nicola în chimono. Neavând un halat și o pipă în mână, ar fi fost mai bine să port pantalonii negri și cămașa verde de mătase care funcționaseră atât de bine la Suki Fine încât o făcuseră să se încreadă în mine. Nu atribuiam acest succes exclusiv hainelor, dar nu se poate să ignori importanța aparențelor. Nicola Walters luase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de tamili. Aveau toți nume de familie de câte șapte silabe. Te poate înnebuni. Pun pariu că și Poliția din Sri Lanka se confrunta cu aceeași problemă cu turiștii englezi cu nume care nu se puteau pronunța, care poartă pe cap pantaloni scurți cu steagul Marii Britanii. — Da, așa este. Ce spuneam? Am zis de celelalte două nume pe care mi le-ai dat... —Patricia Makamoto și Henry Claes Smith. —... mulțumesc, lui Brand, din moment ce acesta nici măcar nu este cazul meu, și unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
meu. M-am întors, luată prin surprindere; nu-l auzisem venind. Un alt atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
râset pițigăiat. — Era absolut imposibil. I-am spus să se întoarcă la fosta prietenă. Decodat, cred că asta însemna că nu avusese intenții serioase în legătură cu Baby. În spatele nostru, bețivii care se jucau Frisbee cu vesta de salvare acum își desfăcuseră pantalonii și își scosese penisurile. Atârnau în jos trist, precum niște viermi care nu se prea bucurau că ieșiseră la soare. Probabil le era frică de pescăruși. Sper că fuseseră date cu loțiune din belșug. Suki Fine ar trebui să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la Bolintinu din Mijloc. Îmi povestea despre el, din când în când, T., care își dăduse licența cu Bumbu. Revederea, acolo, sub aura legendară a marelui erou, prindea să mă înduioșeze până la lacrimi. Am așteptat până ce profesorul și-a încheiat pantalonii. Poala din față a balonzaidului păstra amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate ale mele, rămas împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răsturnat-o pe scaun. A gemut ușor, lovită la umăr. A dat să scape. Îi înlănțuisem mijlocul. Fierbințeala umedă a sexului ei. „Ridică-te“, a gemut. M-a împins cu spatele pe bancă. Luase foc. A tras de centură, de pantaloni. A sărit peste mine, încălecându-mă. S-a lăsat pătrunsă cu un oftat prelung. „Asta s-o știi“, a gemut. Mă domina. M-am descărcat repede, grăbit, speriat parcă. A continuat să stea peste mine, strângându-mi sexul în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea. Când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Prin urmare, doña Yvonne ridică economiile pe care le tot punea deoparte, cu zgîrcenie, din salariul bărbatului ei și Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru, cu pantaloni scurți și aflat, În mod limpede, În acord cu rafinata sensibilitate a doñei Yvonne, Îi venea grotesc și umilitor. Presat de maică-sa, Francisco Javier acceptă și Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i dumneata un fir de păr și Îți jur că... — M-ai Îngrozit, fii atent. M-am căcat pe mine. Fermín Înghiți În sec și păru să-și adune tot curajul care Îi scăpa prin pori. — N-or fi ăștia pantalonii de marinar pe care ți i-a pus augusta dumitale mamă, ilustra rîndășiță? Ar fi mare păcat, căci mi s-a spus că Îți veneau de minune. Chipul inspectorului Fumero păli și orice expresie Îi fugi din privire. — Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine. Te las să te Îmbraci. N-ar fi trebuit să intru fără să bat la ușă. Am luat schimburile pe mi le oferea și am Început să-mi pun lenjeria călduță și parfumată, cămașa trandafirie din bumbac, șosetele, jiletca, pantalonii și haina. Oglinda arăta un vînzător la domiciliu, dezarmat de zîmbet. CÎnd m-am Întors În bucătărie, doctorul Soldevila ieșise pentru o clipă din camera unde Îl Îngrijea pe Fermín pentru a informa asistența În privința stării sale. — Deocamdată, ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol, În pantaloni de pijama și În tricou. Cu ochii ațintiți În ochi și bărbile revărste peste halbe, cei doi tovarăși de beție ai lui Noimann, Oliver și pictorul Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când adevărul unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă la tălpi. „Aveți aici o gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav?” Întrebă Noimann. Ciungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întors și răsîntors, amestecat cu pastă de dinți și cremă Nivea. Nu lipsise din tot acest meniu fantastic nici muștarul regal dulce, produs de SC. EUROPEAN FOOD. S.U., nici „Disney SUPER SHAMPOO/ SHAMPOOING”, având desenat un Mickey Mouse În pantaloni scurți, roșii, cu buline albe, scăldându-se În cadă, lângă un Pluto lung cât toate zilele, nici „CRABTREE / EVELYN. Rosewater. Talcum Powder. net wt 100 g e. 3.5 oz”, nici „A * C * E PfannerChoco drink 660 g cacaco”, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând de halbe. Apoi, calm, apelând de fiecare dată la un toast potrivit cu atmosfera de la masă, Noimann Își expedie spre „destinația finală” haina de la costumul bej, pantalonii și ciorapii, șireturile, maioul, ceasul marca Telus, cărțile de vizită, pașaportul, certificatul de naștere (pe care-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De aceea au tendința de a o scoate-n grabă și a o arunca sub pat... Aruncă o privire acolo și vei găsi orice, Începând cu firele trase de la ciorapi, ace de păr, scame și terminând cu rujuri, pudriere și pantaloni...” „Inclusiv amanți”, aruncă momeala penitentul. „Inclusiv”, zise precipitat cinicul, adăugând: „Oricine știe că amanții dorm mai mult sub pat decât pe pat...”. „Alteori Își fac mendrele și prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asta dați dovadă de mult spirit... De obicei sunteți confuz...” „Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din urmă fiecare să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când acesta Îi Întindea chitanța, privindu-l drept În ochi, inginerul simți nevoia să-i pună această Întrebare: „Nu-i așa, tinere, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]