13,778 matches
-
mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555) pe care l-am întâlnit de mai multe ori până acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la problema celor Trei Capitole, alături de papa Vigilius s-a aflat nepotul său, Rusticus, care, la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. BIBLIOGRAFIE a.Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amândouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie ar fi făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începând cu cele ale papei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papei Hormisdas (514-523), Dionisie ar fi făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale), începând cu cele ale papei Siricius (384-399) până la Anastasius al II-lea (496-498). A mai scris, prin anii 525-526, câteva cărți erudite despre Paște și despre data acestei sărbători (Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). BIBLIOGRAFIE Ediția: PL 67. 11. Grigorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Paschae). BIBLIOGRAFIE Ediția: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, care se retrăsese în mănăstirea sa situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a aceluia care, începând cu 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în acele vremuri îngrozitoare în care trăia Cassiodor și pe care el le-a resimțit mai ales ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se abăteau asupra Italiei în acele vremuri îngrozitoare în care trăia Cassiodor și pe care el le-a resimțit mai ales ca o răspândire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intervenții peste tot, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca prelații să nu facă abuzuri. Mizeria și ruina, chiar și calamitățile, erau peste tot și în special în Italia, iar papa a fost nevoit, în toate modurile posibile, să intervină pentru a găsi o soluție: de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540 dintr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o soluție: de aceea a fost supranumit „consulul lui Dumnezeu”, din moment ce consulii laici renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540 dintr-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul din strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau viață de călugărițe probabil în casa paternă; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gândim că în familia sa era prețuită cultura greacă. A făcut și el carieră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
construită de el însuși în propriul palat de pe Celio, chiar la Roma. În vremea lui Grigorie, monahismul era mai mult un mod de viață și mai puțin o structură organizată, iar regula Benedicti se va impune abia mai târziu. Însă papa benedicti I (574-578), i-a cerut să părăsească mănăstirea și, într-o epocă în care călugării erau încă laici, l-a făcut diacon și l-a determinat să înceapă o carieră ecleziastică, iar succesorul lui Benedict, Pelagius al II-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din cauza inundațiilor dezastruoase provocate de Tibru. Ca pontif, Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii care se găsea în situația în care trebuia să-și asume rolul de unică societate organizată aflată într-o lume în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfârșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decât patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aflată într-o lume în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfârșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decât patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa în îndeplinirea datoriei sale, până la moarte, survenită la 12 martie 604, cu o râvnă comparabilă cu aceea a lui Basilius sau Ioan Hrisostomul. Viața lui a fost un drum anevoios și dureros, drumul unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că imediat după moarte au circulat biografii ale lui și de faptul că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată tot de papa Grigorie. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, tradusă în modalități nenumărate, nu numai în plan politic ci și în viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum) un document de importanță majoră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de faptul că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată tot de papa Grigorie. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, tradusă în modalități nenumărate, nu numai în plan politic ci și în viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum) un document de importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sunt 854 de scrisori împărțite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum) un document de importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sunt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; împreună cu cele ale lui Grigorie, au fost adunate și alte epistole care aparțin predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, chiar dacă au fost probabil redactate de Grigorie însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. N-au fost mult mai bune nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopole. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Corsica, în Galia și în Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest lucru e în contrast cu duritatea cu care i-a tratat pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătând cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a renunțat intenționat la acuratețea lingvistică și la căutarea ritmului care caracterizau celelalte opere ale sale. Însă, în ciuda acestui lucru, Dialogurile nu pot fi considerate o „operă populară”, în sensul că ar fi de un nivel intelectual scăzut. În timpul pontificatului papei Zaharia (741-752), Dialogurile (la fel ca Regula Patorală, anterior) au fost traduse în greacă, lucru care se întâmpla foarte rar cu un text latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încât în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și a operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic, orientat spre binele Bisericii, cu preocuparea pentru ascetism, care este prezentă în toate scrierile sale. În consecință, Grigorie nu este important pentru gândirea sa solid și rațional organizată (o „teologie”, s-ar putea spune), ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar cel mai prestigios episcop din regatul burgunzilor care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținând tot timpul strânse raporturi cu papa. A condus un conciliu local organizat în Galia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum era obiceiul în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
penitență și combat „semipelagianismul” lui Faustus din Riez; câteva sunt trimise prietenului său, principelui Sigismund, pe care chiar Avitus îl convertise; altele sunt adresate împăratului din Orient, Anastasius I sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii papei Symmachus, în 501, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. ???). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, pompos și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, din care trei ne-au parvenit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. În 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galiilor și al Spaniei și el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-zisului semipelagianism în cadrul sinodului din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]