13,759 matches
-
sedimentare al precipitatelor în fiecare mediu. DETERMINAREA POROZITĂȚII SOLULUI ȘI A CAPACITĂȚII DE REȚINERE A APEI A.Volumul porilor. Porozitatea Porozitatea reprezintă volumul porilor din 100 ml soluție. Determinarea se face măsurând volumul apei care umple acești pori (spațiile dintre particule). Într-un cilindru gradat de 100 ml se pun 50 ml de sol pregătit pentru analizele fizice. Acest lucru presupune uscarea și mărunțirea alternativă la etuvă a solului până când grauncioarele de sol sunt destul de mici. Pentru a avea o densitate
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
nu va fi de 100 ml, pentru că apa a umplut porii, înlocuind aerul. Diferența până la 100 ml se dublează pentru a determina volumul porilor din 100 ml de soluție. Porozitatea diferă cu tipul de soluție studiat. De exemplu: Turba cu particule organice are aproximativ 84% porozitate Argila cu amestecuri organice are aproximativ 53% porozitate Solurile cu granule mari (șist, nisip) aproximativ 40% porozitate. În solurile mixte, cu particule mici care umplu porii dintre granulele mai mari, porozitatea scade mult, până la 5-10
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
de soluție. Porozitatea diferă cu tipul de soluție studiat. De exemplu: Turba cu particule organice are aproximativ 84% porozitate Argila cu amestecuri organice are aproximativ 53% porozitate Solurile cu granule mari (șist, nisip) aproximativ 40% porozitate. În solurile mixte, cu particule mici care umplu porii dintre granulele mai mari, porozitatea scade mult, până la 5-10%. B. Capacitatea de reținere a apei Se înțelege prin capacitatea de reținere a apei cantitatea de apă măsurată în grame care poate fi reținuta de 100 grame
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
reprezintă un sistem termodinamic eterogen obținut prin amestecarea a două sau mai multor componente nemiscibile. Componentul aflat în cantitate mai mică, se numește dispersoid , iar cel aflat în cantitate mai mare, se numește mediu de dispersie. Dispersoidul este alcătuit din particule coloidale, numite „unități cinetice”, de dimenisuni mult mai mari decât cele ale mediului de dispersie. De aceea el constituie faza discontinuă, în timp ce mediul de dispersie reprezintă faza continuă a sistemului dispers. Între cele două faze există o suprafață de contact
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
este cu atât mai mare cu cât dimensiunea unităților cinetice este mai mică. O suprafață interfazică mare determină o instabilitate ridicată a sistemului dispers coloidal. Cea mai importantă consecință a prezenței suprafeței interfazice o reprezintă instabilitatea termodinamică a coloizilor. Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni mici, de ordinul a 10 -10 m și cu polarități apropiate, atunci amestecarea lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
proprietățile fizico chimice ale sistemelor coloidale au condus la observația potrivit căreia, coloizii nu reprezintă oclasă de substanțe chimice, ci o stare în care poate exista orice compus chimic. Potrivit definiției IUPAC, o substanță se află în stare coloidală dacă particulele componente au cel puțin o dimensiune cuprinsă între 10 -9 m (1nm =10 A) și 10 -6 m . Aceste dimensiuni se obțin fie prin unirea prin legături fizice sau chimice a speciilor moleculare (atomi, ioni, molecule), fie prin divizare a
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
divizare a substanței macroscopice. Concluzie: Sistemele coloidale sunt sisteme intermediare între cele grosiere, eterogene, cu grad de dispersie foarte mic și cele moleculare sau omogene cu grad de dispersie ridicat. Solurile pot fi obținute prin două metode: a) prin dispersarea particulelor mari ale sistemelor eterogene în particule mai mici, de dimensiuni coloidale, proces ce duce la creșterea gradului de dispersie; b) prin condensarea moleculelor sau ionilor dintr un sistem omogen până la formarea particulelor coloidale, prin scăderea gradului de dispersie al acelui
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
coloidale sunt sisteme intermediare între cele grosiere, eterogene, cu grad de dispersie foarte mic și cele moleculare sau omogene cu grad de dispersie ridicat. Solurile pot fi obținute prin două metode: a) prin dispersarea particulelor mari ale sistemelor eterogene în particule mai mici, de dimensiuni coloidale, proces ce duce la creșterea gradului de dispersie; b) prin condensarea moleculelor sau ionilor dintr un sistem omogen până la formarea particulelor coloidale, prin scăderea gradului de dispersie al acelui sistem. Formarea solurilor prin condensare poate
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
fi obținute prin două metode: a) prin dispersarea particulelor mari ale sistemelor eterogene în particule mai mici, de dimensiuni coloidale, proces ce duce la creșterea gradului de dispersie; b) prin condensarea moleculelor sau ionilor dintr un sistem omogen până la formarea particulelor coloidale, prin scăderea gradului de dispersie al acelui sistem. Formarea solurilor prin condensare poate avea loc prin procedee fizice sau chimice. Procedee fizice: metoda înlocuirii solventului a) Prepararea solului de parafină Se prepară o soluție de aproximativ 2 % de parafină
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
2 % de parafină în alcool etilic; 10 ml din aceasta se toarnă, picătură cu picătură și sub agitare energică, în 300 ml apă distilată. Se obține un sol puternic opalescent de parafină în apă (hidrosol de parafină). Pentru a elimina particulele macrodisperse, solul se filtrează. Dacă se dorește păstrarea solului un timp mai îndelungat, este necesară îndepărtarea alcoolului prin dializă, deoarece acesta micșorează stabilitatea sistemului nou format. Analog se pot prepara și solurile de colofoniu și mastic, folosind aceleași volume de
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri de AgI de diferite stabilități se toarnă în trei pahare Berzelius câte 5 ml de soluție KI de concentrație 0,01 n. Se adaugă apoi, picătură cu picătură, dintr-o
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
este necesar a fi privită într-un sens mai larg decât sensul geometric obișnuit. Astfel gradul de simetrie al fazei feromagnetice este inferior celei paramagnetice, căci în cele două faze, parametrii extensivi energia internă U, volumul V și numărul de particule N sunt diferiți de zero, însă parametrul extensiv magnetizarea M este diferit de zero doar în faza feromagnetică. În faza feromagnetică există o ordine mai mare, aceasta fiind faza cu o simetrie mai mică. Exemple de tranziții de fază : 1
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
faze sunt în echilibru se numește punct triplu. Evident că există și echilibrul a câte două faze pe curbe de echilibru fazic. Presupunem existența unui sistem termodinamic care este descris de parametrii intensivi : entropia S, volumul V și numărul de particule N. Lucrând la temperatură și presiune fixate, atunci potențialul Gibbs G= G ( T, P, N) este cel care descrie situația fizică. Astfel într-un sistem unicomponent potențialul chimic este funcție numai de temperatură și presiune. Acest lucru rezultă și din
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
solidă , starea lichidă și starea gazoasă . Drept criteriu de diferențiere între stările de agregare se consideră constanța volumului și a formei corpurilor. Un alt criteriu, mai general, de diferențiere a stărilor de agregare se referă la modul de aranjare a particulelor individuale în acestea. Astfel corpul solid se definește ca fiind ansamblul de particule ( atomi , ioni , molecule) cu un grad mare de ordonare , prin aranjarea periodică regulată a particulelor constituente , factorul principal care conduce la formarea unei structuri regulate fiind forțele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
agregare se consideră constanța volumului și a formei corpurilor. Un alt criteriu, mai general, de diferențiere a stărilor de agregare se referă la modul de aranjare a particulelor individuale în acestea. Astfel corpul solid se definește ca fiind ansamblul de particule ( atomi , ioni , molecule) cu un grad mare de ordonare , prin aranjarea periodică regulată a particulelor constituente , factorul principal care conduce la formarea unei structuri regulate fiind forțele de legătură între particule. Din acest punct de vedere, corpurile întâlnite în natură
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
diferențiere a stărilor de agregare se referă la modul de aranjare a particulelor individuale în acestea. Astfel corpul solid se definește ca fiind ansamblul de particule ( atomi , ioni , molecule) cu un grad mare de ordonare , prin aranjarea periodică regulată a particulelor constituente , factorul principal care conduce la formarea unei structuri regulate fiind forțele de legătură între particule. Din acest punct de vedere, corpurile întâlnite în natură sub forma celor trei stări de agregare, se situează între starea de dezordine perfectă a
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
Astfel corpul solid se definește ca fiind ansamblul de particule ( atomi , ioni , molecule) cu un grad mare de ordonare , prin aranjarea periodică regulată a particulelor constituente , factorul principal care conduce la formarea unei structuri regulate fiind forțele de legătură între particule. Din acest punct de vedere, corpurile întâlnite în natură sub forma celor trei stări de agregare, se situează între starea de dezordine perfectă a gazului ideal și starea de ordine perfectă a solidului ideal. Solidul ideal este solidul cristalin obținut
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
se prezintă sub formă de poliedre limitate de fețe plane ce se intersectează după anumite unghiuri . Policristalele sunt alcătuite din grăunți cu forme geometrice neregulate numite cristalite. Clasificarea solidelor se poate face după:simetria rețelei cristaline ( gradul de ordonare a particulelor) natura forțelor de legătură între particule Solidele se pot clasifica în solide cristaline sau solide amorfe. Solidele cristaline Solidele amorfe - Prezintă ordine la distanță ( au particulele constituente distribuite ordinat în nodurile rețelei cristaline) - Prezintă o omogenitate statistică a structurii interne
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
limitate de fețe plane ce se intersectează după anumite unghiuri . Policristalele sunt alcătuite din grăunți cu forme geometrice neregulate numite cristalite. Clasificarea solidelor se poate face după:simetria rețelei cristaline ( gradul de ordonare a particulelor) natura forțelor de legătură între particule Solidele se pot clasifica în solide cristaline sau solide amorfe. Solidele cristaline Solidele amorfe - Prezintă ordine la distanță ( au particulele constituente distribuite ordinat în nodurile rețelei cristaline) - Prezintă o omogenitate statistică a structurii interne , care implică o distribuire haotică , în
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
cristalite. Clasificarea solidelor se poate face după:simetria rețelei cristaline ( gradul de ordonare a particulelor) natura forțelor de legătură între particule Solidele se pot clasifica în solide cristaline sau solide amorfe. Solidele cristaline Solidele amorfe - Prezintă ordine la distanță ( au particulele constituente distribuite ordinat în nodurile rețelei cristaline) - Prezintă o omogenitate statistică a structurii interne , care implică o distribuire haotică , în ansamblu a particulelor - Ordinea locală se repetă în tot volumul solidului - Au ordine locală , adică prezintă zone cu o dispunere
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
pot clasifica în solide cristaline sau solide amorfe. Solidele cristaline Solidele amorfe - Prezintă ordine la distanță ( au particulele constituente distribuite ordinat în nodurile rețelei cristaline) - Prezintă o omogenitate statistică a structurii interne , care implică o distribuire haotică , în ansamblu a particulelor - Ordinea locală se repetă în tot volumul solidului - Au ordine locală , adică prezintă zone cu o dispunere ordonată a prticulelor - Prezintă anizotropia proprietăților fizice - Prezintă o izotropie spațială a proprietăților fizice - În stare pură , au punct fix de topire - Temperaturile
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de configurație - Este considerată o stare de echilibru metastabil a unui solid ; Sunt considerate uneori ca fiinf lichide foarte vâscoase,subrăcite. Solidele cristaline au drept specific structura atomică reticulară . Această structură demonstrată experimental cu ajutorul radiațiilor X, constă în aceea că particulele care compun substanța se aranjează ordonat în spațiu, alcătuind o rețea cristalină (fig c). Elementele unei rețele cristaline sunt: - motivul (particula care se repetă periodic în rețea ;ea poate fi: atom, ion monoatomic, moleculă neutră electric, grupare ionică - șirurile reticulare
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
Solidele cristaline au drept specific structura atomică reticulară . Această structură demonstrată experimental cu ajutorul radiațiilor X, constă în aceea că particulele care compun substanța se aranjează ordonat în spațiu, alcătuind o rețea cristalină (fig c). Elementele unei rețele cristaline sunt: - motivul (particula care se repetă periodic în rețea ;ea poate fi: atom, ion monoatomic, moleculă neutră electric, grupare ionică - șirurile reticulare (direcția din rețea în lungul căreia motivele de dispun echidistant; parametrul sau perioada șirului este distanța dintre două motive vecine fundamentale
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
Termenul de „ cristalogeneză “ este un termen scurt și cuprinzător al mai multor teme cum ar fi: “creșterea cristalelor „ „creșterea și dizolvarea cristalelor„ sau, pur și simplu „cristalizarea și recristalizarea” . III 1.Cristalizarea. Recristalizarea. Noțiuni generale În stările gazoasă și lichidă particulele se găsesc într-o permanentă mișcare de agitație termică și dispun de o cantitate maximă de energie liberă. În anumite condiții fizico-chimice particulele se ciocnesc între ele și apoi se despart, în aceeși măsură. În alte condiții fizico-chimice acestea se
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
pur și simplu „cristalizarea și recristalizarea” . III 1.Cristalizarea. Recristalizarea. Noțiuni generale În stările gazoasă și lichidă particulele se găsesc într-o permanentă mișcare de agitație termică și dispun de o cantitate maximă de energie liberă. În anumite condiții fizico-chimice particulele se ciocnesc între ele și apoi se despart, în aceeși măsură. În alte condiții fizico-chimice acestea se unesc datorită forțelor interne de legătură , fără a se mai desface și trec în starea solidă, eliberând o parte din energia liberă. Rezultatul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]