KorAP: Find »[drukola/base=penitenciar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...1387 >

34,654 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

da’ totuși comunicam, nu era nicio problemă... Da’ acolo am făcut o foame groaznică... Nu ne dădea de mâncare... O bucățică de pâine ne dădea și două supe fără conținut... apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos în fiecare zi... Și era curat, nu era nimic, da ziceau: Spală, dom’le! Ia o cârpă și-un lighean, și spală pe jos! Da’ acest obicei cu spălatu’ pe jos este și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la Satu Mare, unde-am stat 24 de ore în închisoarea de acolo, pentru că a doua zi venea un vagon-dubă. Asta însemnează un vagon special pentru deținuți... Și cu duba asta, în data de 11 mai, am plecat spre Cluj, la penitenciarul de acolo, unde vom sta în așteptarea procesului, care va fi la sfârșitul lunii mai, în același an. Care erau condițiile de detenție la Cluj? Ne ținea acolo în condiții foarte proaste: dormitul pe podea... Și nu aveam loc, că

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-nchide dosarul: Nu vă facem niciun proces... Ei voiau să ne facă proces pentru c-am făcut greva foamei și nu ne-am supus disciplinei... Și putea să ne dea 25 de ani pentru asta. Și ne duce ’napoi la penitenciar... Da’ noi nu știm că, între timp, în 1954, pedepsele administrative au fost abrogate, că a fost anulată legea care ne dădea aceste pedepse... Dar, noi fiind în cercetări, nu am fost eliberați. Și după această abrogare aproape tot lagărul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
s-a întâmplat? Eu voi fi dus de la închisoarea Constanța la închisoarea Jilava, unde voi sta vreo 2 luni, până în martie, când mă duce la Securitate la Oradea. Am mai stat câteva săptămâni la Oradea, și în aprilie eram la penitenciar la Satu Mare, pentru ca de-acolo, după altă lună de zile, în mai să ajung la Securitatea de la Baia Mare. Acolo mă ține în anchetă până în 12 august în același an, 1955, când sunt eliberat... Dar ce mă-ntreabă timp de 3

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
cu Ave Maria cântată pe două voci... și Rugămu-ne îndurărilor... (cântă - n.n.) N-ați auzit muzica aceasta? E nemaipomenită... Prin ce închisori ați mai trecut până v-ați executat pedeapsa? Am executat așa: de la Securitatea din Baia Mare am trecut la penitenciarul Securității din Satu Mare. De-acolo ne-o dus pe o parte din noi la Galați... De exemplu Vișovan o plecat în altă parte... Și de la Galați ne-o dus pe Dunăre, până la Salcia... Apoi Stoienești, înapoi la Salcia, și în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mai serioase, mă rog, mai compromițătoare. Asta pot să vă spun despre el, ca un om mai deosebit. Procesul când a avut loc? Aproape după un an. La Cluj... după trei luni de detenție am fost transportat de la Securitate în penitenciarul Tribunalului. Acolo am stat zece luni... Îmi amintesc când am fost băgat în camera număru’ 49, o cameră mare, in mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat in înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și îmi

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fost un „informator cu rea intenție”. Ei, dar după patru ani, incă un referat și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar intr-adevăr a fost indrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj am fost transportat la Aiud, dar numai ca trecător, și de acolo la Jilava și la Pitești. La Pitești am stat șase luni. Spre norocul meu am ajuns acolo în februarie 1951, pentru că dacă am fi ajuns în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la brutărie, și n-a trecut prin acest lucru diabolic... Despre restul nici acuma nu știu precis, că băieții din Viștea au pățit așa ceva sau nu... Orice caz, e cert că Drohobeczky Attila și Hájek au trecut prin reeducare la penitenciarul Gherla. Iar Dezméri și eu la Pitești. În ce cameră ați fost repartizat la Pitești? La camera 2 lagăr. Era o cameră mare, și foarte comodă: paturi cu păturile aranjate... Mă rog, geamurile erau mari, câteodată ne-am simțit ca

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
a fost bătut la tălpi foarte-foarte tare și îngrozitor. Asta pentru că au vrut să facă din el un exemplu. Dar de ce? La un moment dat, Juberian a stat în mijlocul camerei și ne-a spus: Ascultați aicea! Vintilescu a stat in penitenciarul Timișoara în infermerie și a vorbit ceva despre reeducare. Nu direct. Așa, pe ocolite. Și noi am aflat. Și să știți că noi aflăm orișice. Și mâinile noastre sunt lungi. Și ajung peste tot in țară și dincolo de hotare. Pe

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut să crezi cumva... No, și chestiunea mai serioasă este: cum te-ai vindecat din această mentalitate? Pentru că n-a ținut mult. Imediat eu am observat că atuncea când am ieșit din penitenciarul Pitești și ne-am dus la Gherla, deja n-am mai fost „oameni noi”. Când s-au oprit bătăile în camera 2 lagăr? În luna mai sau iunie 1951... Acuma nici eu nu mai știu bine... Juberian și Stănescu au

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Tot-tot-tot. Prin urmare, nu v-au bătut? E, așa, câte-o palmă. Nu, nu poți să spui c-o’ fost torturi, doar ne-a pus la regimul ăla de înfometare... Unde v-au dus după anchetă? Am fost duși la penitenciarul din Sighișoara. Și cât ați stat acolo? Păi am stat pân’ la proces. Unde a avut loc procesul dumneavoastră? La Tribunalul Militar Sibiu, în aprilie 1949. Și cum s-a desfășurat? Nu permitea nimănui să vină, nici familiei. Au dat

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un... cum să spun? Era ca un vierme din ăla care se bagă în sufletul oamenilor. O și murit unul din cauza lui, acolo la Gherla. Ne-o scos la muncă în curte, să mestecăm niște betoane, acolo, să refacem zidul penitenciarului, să îl reconstruim. Și era o favoare să fii scos la aer în loc să stai în celule. Și Bogos Constantin ăsta, a tot stat pe capul unuia, l-a tot descusut... ce o fi spus, ce n-o fi spus... da

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
După proces ce s-a întâmplat? Unde ați fost dusă? Ne-o urcat în duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo, și în fața penitenciarului ne-o oprit, da’ n-am intrat în penitenciarul cu celulele acele’ groznice. În față acolo era’ o curte a birourilor, și acolo ne-o dat jos din dubiță și ne-o urcat într-un camion din ăsta deschis. Și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dusă? Ne-o urcat în duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo, și în fața penitenciarului ne-o oprit, da’ n-am intrat în penitenciarul cu celulele acele’ groznice. În față acolo era’ o curte a birourilor, și acolo ne-o dat jos din dubiță și ne-o urcat într-un camion din ăsta deschis. Și ne-o lăsat, Doamne Sfinte, vreo zece minute ca să

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mănânci, deocamdată nu facem abuz, îi bine că poți să mănânci supă. Când îi vine’ iară tura, el avea grijă de mine să-mi deie mâncare de la restaurant, nu mâncare cum o fost... La restul le dădea mâncare ca la penitenciare, varză acră, de mirosea tot coridorul... Și zice către mine: Am un piure de cartofi, și îți aduc, da’ nu mult, și două bucățele de carne. Zic către el: O, Dumnezeu vă deie sănătate! Odată zice către mine: Auzi, la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
tineri, dirijați de doamna Livezeanu, care să facă naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins în gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
fost arestați: eu, doamna Livezeanu, fratele lu’ Dumitrescu-Coltești, avocat la Timișoara, și un profesor, Niță. Și ce s-a întâmplat după arestare? Unde v-au dus? Am fost ținuți aicea la Vâlcea o perioadă dă câteva săptămâni, dar nu la penitenciar, la Siguranță, că nu-i zicea încă Securitate... după care am fost trimiși la București, la Ministeru’ dă Interne. Înainte, acest Filip, care era șefu’ Siguranței, ne-a spus că a vorbit cu Nicolski, care era Ministru de Interne, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Tribunalul Militar. Cum s-a desfășurat procesul? Acolo, președintele Tribunalului era maiorul Marinescu, camarad cu un cumnat al meu, tot maior, și tot Marinescu. Acesta ne-a spus să nu fim prezentați în după-masa aceea, că vom fi trimeși la penitenciar, și de acolo va fi foarte greu să fim scoși... Prin el am convins gardienii să rămânem la cumnatul meu în noaptea aia, unde am stat până a doua zi dimineață... Ne-am dus apoi la Tribunalul Militar care ne-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care și oameni muncitori, cooperatori agricoli d-aici din Râmnicu Vâlcea, cum era Mirică, sau cum era Răduca, care a și murit în închisoare... Și după condamnare unde v-au dus? Imediat după ce ne-a’ judecat ne-au dus la penitenciar la Pitești. Am stat într-o cameră, 53 se numea, unde erau 27 de paturi și noi eram 120... Nu să ocupa nimeni cu nimic de noi. Apă și mâncare, și în rest nimic. Dacă te mai scotea să mai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
separat: țărăniști, muncitori, țărani. Și a venit duba și pe noi, țărăniștii, ne-a dus la Galați.... Țăranii au plecat spre Gherla mi se pare, iar alții spre Aiud... Acest triaj îl făceau ei acolo la Jilava... Cum era regimul penitenciar la Jilava? Prost. N-aveai voie să vorbești, n-aveai voie să faci nimic. Regimul cam așa a fost în toate închisorile, să știți. La Jilava cât ați stat? Nu-mi mai amintesc. De ce să spun... Câteva luni... Despre Galați

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
hârdăul de apă și hârdăul în care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă îl respectai întocmai nu aveai probleme cu bătăi și alte chestii de genul ăsta. Eu așa am făcut... Nu trebuia să vorbești, nu aveai voie să stai pă pat între anumite ore, în special ziua, până au făcut ei

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
11 aprilie 1959 ne-au suit într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție într-un în hol acolo, și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă însor io prima dată. (zâmbește - n.n.) Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea era parcă împotriva noastră

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
m-a răzbit foamea, închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura în gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat în penitenciarul din Pitești? Am stat proape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, într-o noapte, ne-a îmbarcat în tren, dube în vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a’ dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
șase luni... Din ’61 din vară, până-n ’62 în primăvară... Atunci ne-ambarcat într-un vagon de tren și ne-a coborât în Galați unde am stat o zi și-o noapte. A doua zi, tot așa în dubă de la penitenciar ne-a dus și ne-a îmbarcat pe niște bacuri din metal, lungi, mari, de 90 de vagoane unu’. Pe nește scări coboram acolo... E, și am mers așa vreo zi pe Dunăre... La un moment dat a acostat, și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam știi... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent major, Paschia îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... l-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și toate bătăile care le-am luat, numai în piept le-am luat și de la ei... Din ofițeri, țiu minte pe un ofițer care

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]